Concert de muzică indiană la Opera Braşov

Simple Sharma – harmoniu și voce Născut în 1966, a început să cânte la 10 ani. Licențiat în muzică vocală al “Mukand Lal National College” din Yamuna Nagar, Haryana. A studiat timp de 10 ani muzica clasică cu reputatul vocalist indian Pandit Suresh Gopal Shri Khandey, în stilul Gwaliar Gharana, s-a bucurat de îndrumarea marilor maeștri Ustad Ghulam Mustafa Khan și Ustad Nusrat Fateh Ali Khan.  A colaborat cu All India Radio (timp de opt ani) și Televiziunea Indiană (2 ani), precum și cu reputatele companii muzicale HMV și BMB. 

 A înregistrat opt albume de muzică sufi și muzică devoțională.  A concertat timp de 20 de ani în întreaga Indie. Începând cu 1994 a susținut concerte și în străinătate : Italia (1994-97, 2000-2003, 2010), Rusia (Moscova 1996, Sankt Petersburg 1997, turneu în anul 2000, 2010, 2012), SUA (2001, 2006), Germania (1999-2001), Republica Cehă (2003), Austria (Viena, 2003, 2010), Ucraina (2010), Malaezia (2012).  Interpretează și predă muzică indiană clasică (vocal), bhajan, qawalli, ghazal, muzică sufi și fusion.

 Ahmad Iqbal – tabla Născut în 1958, a început să studieze tabla la vârsta de 9 ani. S-a bucurat de îndrumarea a trei legendari maeștri ai Indiei, supranumiți vrăjitori ai tablei, precum Ustad Aamir Hussain Khan, Ustad Inam Ali Khan și Ustad Ahmed Jan Thirakwa.  A evoluat în concerte în întreaga Indie, Italia (2001, 2006, 2007), Singapore și Malaezia (2012), având o experiență concertistică de 40 de ani.  A acompaniat la tabla renumiți interpreți vocali de muzică clasică din India și Pakistan, între care celebrii Ustad Ghulam Mustafa Khan, frații Rajan & Sajan Mishra, frații Ahmed & Mohammed Hussain, Madhu Rani, Jagjit Singh.  A colaborat cu All India Radio și Televiziunea Indiană, a înregistrat muzică de film.

Despre muzica clasică indiană  Una dintre cele mai rafinate arte în India. Îşi află începuturile în perioada vedică timpurie. Vedele erau recitate într-o sanscrită a armoniilor melodice, iar Sama Veda este în întregime dedicată muzicii şi descrierii diferitelor instrumente existente la acea vreme.  Potrivit tradiţiei indiene, muzica a luat naştere odată cu crearea Universului, din Sunetul primordial denumit Aum, Naadsau „Cuvânt”, ceea ce îi conferă statutul de limbaj universal având o dimensiune divină. Muzica indiană este considerată a fi o cale către cunoaşterea lui Dumnezeu, o sadhana (meditaţie) către ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”.  Sistemul elaborat al modurilor şi improvizaţiilor, melodiile şi ritmurile sunt mijloacele prin care artistul susţine şi realizează dialogul cu Divinitatea, purtând auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicări devenite act de venerare.

 Despre muzica sufi  Muzica sufi, numită și „muzica sufletului”, este muzica devoțională a sufilor, practicanții tradiției mistice a Islamului, inspirată de versurile poeților sufi: Rumi, Hafiz, Bulleh Shah, Khwaja Ghulam Farid.  Sufismul propovăduiește pacea, toleranța și pluralismul, iar muzica ocupă un loc central în experiența mistică, fiind considerată, ca și în cazul muzicii indiene clasice, o cale de apropiere de Divinitate, de purificare și transformare interioară. Ideologia sufi, apărută în sec. 8 în Persia, s-a răspândit pe mai multe continente, interferând cu culturile lumii, care au îmbogățit diversitatea acestei muzici și a genurilor ei, în mai multe țări africane, în Palestina, Siria, Turcia, Iran, Uzbekistan, Pakistan, India, Indonezia. Sufismul a pătruns în India la sfârșitul sec. 12. Muzica sufi nu și-a limitat mesajul la musulmanii din India, ci a cunoscut o largă apreciere din partea oamenilor de pe întregul subcontinent, fără deosebire de religie, rasă şi crez. Muzica indiană tradițională și-a lăsat amprenta asupra stilului tradițional persan de muzică sufi, generând noi genuri de interferență : Qawwali, Qaul, Qalbana, Ghazal, formele folclorice din Rajasthan, Sindh și Punjab, Sufiyana kalam din Kashmir etc. 

Harmoniul este un instrument cu claviatură, asemănător unei orgi, care produce diferite tonalități prin pomparea aerului cu ajutorul unui burduf. A fost inventat în Franţa, la Paris, la mijlocul secolului al 19-lea, când era folosit mai ales în biserici, în interpretarea muzicii religioase. A fost adus apoi de britanici în India, unde a câştigat faimă și o largă utilizare. Indienii au inventat acționarea manuală a burdufului, care se făcea inițial printr-o pedală. Muzicienii indieni obișnuiesc adesea să cânte vocal în timp ce interpretează la instrumentele lor. Cu excepţia Sudului Indiei, harmoniul este folosit în aproape toate genurile de muzică din India.

Tabla este cel mai renumit instrument de percuţie indian. A fost creată în secolul 13 de către marele sfânt, poet şi muzician inovator al muzicii clasice indiene, Amir Khusro (1254-1325). Instrumentul este alcătuit din două mici tobe elaborat construite: daya – din lemn şi dagga – din metal. Popularitatea tablei a depăşit de mult graniţele Indiei, fiind folosită şi în muzica occidentală datorită timbrului său deosebit. Tabla nu are doar rolul de acompaniament al instrumentului solist. Între instrumente există un permanent dialog, instrumentul solist oferind momente de solo muzicianului de la tabla, pentru a-şi etala virtuozitatea şi măiestria.