În vremuri nu demult apuse, Codlea era asociat cu frumuseţea florilor din celebrele sere distruse pas cu pas după anul 1989. Florile, produsele chimice de la „Colorom”, confecţiile şi articolele mecanice au făcut posibilă dezvoltarea oraşului şi menţinerea lui pe o linie de plutire, care a asigurat un aspect civilizat a urbei dominată până de curând de stilul de viaţă săsesc.
Acum, Codlea este un oraş spoit uşor (cu vopsea foarte scumpă), pe ici pe colo, pentru a lua ochii celor mai creduli dintre noi, şi pentru a ne da impresia că cineva lucrează pentru bunăstarea celor care se numesc cu mândrie „codleni”.
Cu excepţia unor zone care se pot număra pe degetele de la o mână, oraşul este unul murdar, cu străzi neasfaltate în anul 2011, şi circulate zilnic de cirezi de vaci şi deja celebrele căruţe trase de cai, care inevitabil traversează sau circulă distanţe apreciabile şi pe Drumul European 60.
Pentru ca tabloul să fie complet, în sensul negativ, din când în când societatea comercială care se ocupă de distrugerea resturilor animale are grijă să adauge mizeriei de pe unele străzi mirosuri greu de suportat, care fac aerul irespirabil pentru locuitorii rămaşi aici doar datorită unei conjuncturi care le-a fost favorabilă cândva.
Ultimii 20 de ani au adus în fostul „oraş al florilor”, mai multe parcuri demne de toată lauda chiar dacă, printre câinii scoşi la plimbare de ţanţoşii lor stăpâni, de abia se pot zări copii care se joacă la groapa cu nisip.
Rămas fără spital şi întreprinderi care să ocupe forţa de muncă, oraşul Codlea a ajuns o aglomeraţie de cetăţeni care-şi caută disciplinaţi o cale de urmat, în aşa fel încât să nu-i deranjeze pe cei aleşi să le îmbunătăţească traiul de zi cu zi.
Întreprinzătorii de după 1989, care s-au stabilit şi dezvoltat în Codlea, au reuşit să dea speranţe de mai bine urbei protejate de „Măgură”, chiar dacă ani la rând au avut grijă să nu protejeze mediul înconjurător.
Azi, oraşul se poate numi fără nici o aluzie la numele primarului, „oraşul puilor”, fie ei de găină sau de curcă, crescuţi bine cu reţete neaoşe adaptate de băieţi cu ceva neuroni la condiţiile unei europe care ne-a lăsat în urmă şi nu dă semne că ne-ar aştepta.
Europa este încă departe pentru Codlea, mai ales datorită instituţiilor statului care nu sunt deschise la evoluţia societăţii occidentale şi n-au reuşit să se adapteze la ceea ce înseamnă Europa de astăzi.
Chiar dacă suntem în anul 2011, instituţiile codlene şi nu numai sunt pline de funcţionari angajaţi pe vechiul sistem de pile, låsând la o parte competenţa şi performanţa, care ar trebui să primeze în intriorul institiţiilor care prin lege trebuie să asigure evoluţia societăţii şi nu involuţia ei.
