Povestea Bazei de rugby din cartierul Noua, de pe str. Murelor, începe acum vreo 40 de ani în urmă. Pentru că acolo, într-un cadru natural de o splendoare rară, regimul de atunci, prin celebrul BTT (Biroul de Turism pentru Tineret), începuse proiectul denumit „Complex multifuncțional – Baza Sportivă și de Agrement Brașov”.
Un proiect în adevăratul sens al cuvântului, care urma ca la finalizare să dispună de: Hotel BTT de 180 locuri, cofetărie, debarcader, extinderea zonei „Pescăruș”, bufet, loc de joacă pentru copii, bază de tenis, grup de refacere și vestiare, teren de sport polivalent, teatru de vară etc.
Fără să fie vreun nostalgic după acele timpuri, Vasile Soporan, omul care, vrem-nu vrem, se identifică cu rubgy-ul brașovean de vreo câteva zeci de ani încoace, regretă că acel proiect nu s-a mai finalizat. „Ar fi putut să fie un proiect de vis pentru sportul brașovean, pentru copii și tineri, ar fi fost ceva cu adevărat unic, o mică stațiune în inima munților. Prin 1991 ar fi trebuit ca totul să fie gata, la cheie”, povestește respectabilul antrenor emerit.
Un proiect al BTT supravegheat de Nicu Ceaușescu
Își amintește de primele începuturi ale „sportului cu blonul oval” acolo, în Noua, la mijlocul anilor ’80. Și dacă tot vorbim despre ce ar fi trebuit să fie acolo, își aduce aminte cu plăcere de una din vizitele făcute de Nicu Ceaușescu, în calitate de de conducător național al UTC-ului. S-a întâmplat ca vizita acestuia, de supraveghere a lucrărilor, să se suprapună cu un turneu de rugby pentru cei mici.
„A sosit cu elicopterul și a fost așteptat de toată suita, în frunte cu Radu Lisenche, fostul șef al UTC Brașov. Nicu Ceaușescu urmărea personal acest proiect. Organizam Cupa Municipiului Brașov, ediția a doua, în vara anului 1987. Erau prezente toate echipele cunoscute din România, vreo 16 la număr.
Văzând că nu le dădeam nimic copiilor, ei săracii se bucurau doar de meciuri și de iarba verde pe care jucau, Ceaușescu a dat ordin ca o mașină să plece de urgență la CIBO, la fabrica de ciocolată, și să se întoarcă cu dulciuri. Fiecare copil de la turneu a primit un bax cu zece ciocolate. Iar copiii noștri, de la Rugby Club Brașov au mai primit, la scurt timp și un set de echipament de la Fabrica de Tricotaje”, povestește interlocutorul.
O notificare primită prin poștă
Anii au trecut însă cu repeziciune. Și acum, când mai are puțin și va împlini rotunda vârstă de 80 de ani, s-a trezit în poștă cu un „cadou” de toată frumusețea. De vreun an de zile, începuseră să-i ajungă la urechi tot felul de frânturi de informații.
Până acum 2 zile, când, șoc: a fost notificat, prin avocat, ca în termen de 5 zile trebuie să elibereze baza sportivă! De fapt, să elibereze imobilele (3 terenuri intravilane alipite) invocate de doi Sorini: Grigorescu Sorin, avocat și fost consilier local PD/ PDL și Gonțea Sorin Eugen, fiul fostului șef al Organizației Municipale PD Brașov și om de afaceri, Paul Gonțea.
Mulți au râvnit să preia Baza de rugby din Noua
Personajele principale ale poveștii, Vasile Soporan și Gonțea senior se știau de-o viață, fiind colegi de liceu, la Colegiul Șaguna. Cam așa a început tărășenia: „Noi am înființat Rugby Club Brașov în anul 1986. Iar în 1990 am îndeplinit și procedura juridică, de intrare în legalitate conform noilor legi și organizare a activității noastre, inclusiv cu eliberarea CIS-ului. De atunci suntem aici și facem rugby.
După Revoluție, întregul patrimoniul al UTC-ului l-a preluat Fundația de Tineret Brașov, al cărei prim-președinte era un domn Bejgu. În toți acei ani ne-am continuat activitatea de rugby, deși nu ne-a fost deloc ușor, pentru că mulți puseseră ochii pe bază și ne voiau plecați. Erau personaje dubioase și cunoscute ale Brașovului din acei ani, patroni de discoteci și sexy cluburi, cârciumari și tot felul de oameni.
Am rămas pe poziție și am început demersurile legale, pentru a trece baza pe club, s-o întabulăm, pentru că așa era normal, destinația ei a fost clară de la bun început, pentru sport și rugby. De la Fundația de Tineret am fost transferați la Consiliul Județean, în perioada când președinte la județ era Adrian Taropa. În 2012, a urmat scoaterea terenului, de aproape 10.000 mp, care figura ca livadă, din circuitul agricol și trecerea lui în intravilan. Mai devreme, să fie fost prin 2002, deja începuseră să apară foștii proprietari în zonă”.
Perioada tunurilor imobiliare (și) la Brașov
Era perioada retrocedărilor și tunurilor imobiliare cu multe, multe zerouri. Normal, au început să apară sașii și în Noua. Inclusiv Michael Schmidt, cunoscutul antrenprenor, CEO-ul de la Automobile Bavaria și multimilionar, a dobândit o proprietate în vecinătatea clubului de rugby.
„Nu m-a interesat de nimeni și de nimic, numai baza de rugby m-a preocupat. Așa, strâmtorați fiind pentru că vremurile se schimbau, am ajuns la Paul Gonțea. Având în vedere statutul lui de atunci, de politician și om cu multe relații, am apelat la el, doar îi cunoșteam și pe el, și pe soția lui, Mariana, din liceu, aveam încredere în el. Paul a venit cu Sorin Grigorescu și ne-a prezentat. Eu primisem notificarea și actul de revendicare ale foștilor proprietari, reprezentați de avocatul Dan Mihalcea, un fost milițian înainte de Revoluție.
Am fost la cabinet la domnul Grigorescu, s-au făcut copii după documente, s-au plimbat tot felul de hârtii. Nu știu ce și cum au făcut cei doi, că eu niciodată n-am avut vreun contract cu avocatul Grigorescu, iar Paul Gonțea n-a fost niciodată reprezentant oficial al clubului, așa cum ulterior am constatat că a semnat niște acte, din funcția de președinte.
Și așa m-am trezit însă la un moment dat când sus, la ultimul etaj la bar la Magazinul Star, cei doi încercau să mă convingă că ei sunt, de fapt, proprietarii bazei de rugby, dar că nu vor fi probleme și că ne vor lăsa acolo să ne vedem de sport fără probleme. Aceasta cu toate că ajunseserăm la un acord cu fostele proprietare, reprezentate de către un domn Fabritius Klaus Friedrich, să doneze asociației un teren de 9.972 mp, adică terenul unde era baza, cu obligația de a nu-i schimbat destinația de activități sportive. Contractul de donație a fost făcut la notarul Ion Gonțea”, își continuă mărturisirea venerabilul antrenor.
Prin foștii elevi, ajunși avocați, pe atunci, a depus și „o plângere penală, care a rămas cam în aer, nici până azi nu am primit vreo decizie”.
O tranzacție de 1,8 milioane de euro
Cu timpul a adunat acte peste acte. A dat, fără să vrea, peste multe nume, sume și surprize. Puse cap la cap, speră ca toate cele descoperite să-i dea dreptate. Așa a găsit și tranzacția de 1,8 milioane de euro, având ca obiect tot un teren din Noua, aflat în imediata-i vecinătate, realizată între Paul și Mariana Gonțea, Sorin Grigorescu și Alexandra Dana Voinicu (vânzători) și o tânără familie cunoscută în lumea bună a Brașovului și PSD-ului, în calitate de cumpărătoare. Aceasta se desfășura în ianuarie 2013.
Un împrumut nefinalizat la bancă
Un alt episod ce i-a dat de gândit: pe neașteptate s-a trezit la teren cu un evaluator trimis de o bancă. „Acesta era tatăl unui copil de-al meu, de la rugby. Mi-a zis că Paul umbla să facă un împrumut de la bancă și voia să lase baza ca și garanție. Până la urmă, văzând situația de la fața locului și discutând cu mine, afacerea a picat, din ce am aflat și eu mai târziu”, curg dezvăluirile.
Vasile Soporan e decis să nu se lase!
La paza acelui act de donație, de care am amintit, a stat până aproape de sărbătorile de iarnă de la sfârșitul lui 2021.
„Când m-am trezit cu un telefon de la Paul Gonțea. Eu credeam că mă sună să-mi transmită condoleanțe, că tocmai îmi murise soția sau să-mi spună ceva de sărbători, cu toate că nu mai eram în relații. Când el a început să țipe la mine, că vreau să vând baza de rugby, și să mă amenințe cu pușcăria. N-am mai suportat și i-am închis telefonul. De atunci, vorbind cu diverși oameni, mi-au răzbătut tot felul de informații.
Hai să le zic zvonuri, însă nimic concret nu s-a mai întâmplat, până ieri (n.r. – luni, 6 februarie), când am deschis căsuța poștală și m-am trezit cu notificarea să eliberez baza în 5 zile. Mă refer la terenul de rugby, clădirea cu vestiarele, tribuna și anexele, plus aleile de acces. Dar, nu mă las: voi face tot ce-mi stă în putință să scot adevărul la iveală și aceasta bază să rămână a rugby-ului, că doar n-o s-o iau cu mine!”, mai adaugă Vasile Soporan.
