Nu e mult de spus despre noi. Fundatia Bucuria Darului se vrea a fi înfăptuirea, deşi tautologică formularea, tocmai a bucuriei de a dărui oamenilor nevoiaşi o speranţă. Proiectul a început la iniţiativa unor persoane private care vor să ofere prilejul de a fi acolo pentru cei faţă de care viaţa a fost nu tocmai generoasă.
Până acum am reuşit să ajungem la trei sute de prânzuri oferite zilnic atât oamenilor străzii cât şi familiilor defavorizate. Mult, puţin, atât am reuşit să facem până acum, dar speranţele noastre sunt să putem ajunge la cât mai multe persoane aflate în dificultate, să le fim sprijin. De ziua copilului am vrut să oferim copiilor asistaţilor noştri o zi altfel. O zi în care, alături de voluntarii noştri de la Centrul de Copii şi Tineret ,,Sfântul Sebastian”- Braşov şi Asociaţia Tinerii din ziua de azi, am bătut la uşa inimilor lor şi ne-au răspuns cu bucurie şi entuziasm.
Încă de afară se simţea că li s-a pregătit ceva: geamuri decorate, baloanele, toate îi intrigau. Zâna petrecerii, doamna Elena Agliceriu, ne-a ajutat să transformăm hârtia creponată în flori multicolore ornate cu fluturaşi iar la plecare fiecare dintre cei mici au fost puşi sub protecţia unui îngeraş, tot colorat.
Nu au fost lipsite nici bucuriile dulci, nici cadourile donate de cei care s-au gândit să le facă o bucurie. Aşa am celebrat noi copilăria , stadiul umanităţii de care am prins cel.mai mare drag şi în care am avem mai mare încredere. De ce? Pentru că ei, cât şi cum le permite viaţa, sunt mai aproape de nealterare, de o intuiţie primordială, de o sinceritate mai autentică faţă de ei înşişi.
Îşi recunosc nevoile fără să se simtă jenaţi, fără să se gândească la consecinţe. Ştiu doar care sunt lucrurile esenţiale şi le caută chiar cu preţul vociferării, chiar dacă ajung să deranjeze. Când simt că ceva nu e în regulă, spun. Schimbă. Au mai mult curaj. Sau inconştienţă. Şi asta se poate.
CLICK pe poze pentru a se mări!
A fost un eveniment la care am simţit că oamenii au nevoie să se pună în stare să facă ceva de dragul celorlalţi. Că dragul de ceilalţi poate fi un bun motor ca lucrurile să ia contur. Faptul de a cunoaşte oameni dăruiţi ne-a făcut să realizăm încă o dată, cât de important e să îi facem părtaşi pe ceilalţi problemelor noastre.
De multe ori sensul oamenilor nu e altul decât să se pună în slujba celorlalţi. Criza intervine atunci când toată lumea se descurcă pe cont propriu. Când nimeni nu mai are nevoie de nimic. Probabil de asta aproape toţi care ne trec pragul se simt bine venind în întâmpinarea noastră. Le oferim.prilejul să ofere. Să se ofere fără să fie respinşi.
Iar noi ne facem mici. De fapt ne facem cine suntem, doar că la noi se vede mai clar binele. E un loc limpede care strigă după ajutor. Ne putem bucura de lucrurile mărunte, nu suntem pretenţioşi. Iar asta linişteşte şi dă sens. Cumva. Iar dăruirea naşte bucurie. Intrigă. E vizibilă. Nu poate fi pusă sub obroc. Vedeam oamenii de afară cum se uitau la ornamentele de pe geamuri. Fluturi şi inimioare. Culori. Îi strigam.
Le spuneam în sfârşit o poveste ceva mai colorată. Le dădeam ceva. Măcar un prilej al întrebării. Iar copiii s-au bucurat că măcar o dată pe an i-am pus pe primul loc şi le-am sărbătorit libertatea. Libertatea de a fi plini de speranţă într-o lume în care sforile nu au fost încă trase.
Sânziana Vatra