„Asul regăsit – Dan-Valentin Vizanty”

„Asul regăsit – Dan-Valentin Vizanty”

Muzeul Judeţean de Istorie Braşov şi Asociaţia Aviatorilor Braşoveni inaugurează, vineri, la ora 12.00,  expoziţia omagială „Asul regăsit – Dan-Valentin Vizanty”. Evenimentul va avea loc la sala de expoziţii temporare a Casei Sfatului din Braşov, din Piaţa Sfatului.

Dan-Valentin Vizanty este absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Aeronautica, promoţia 1931.
Cariară militară:

  • Brevet de sublocotenent – observator aerian, nr. 539 (1931);
  • Brevet de pilot de război, nr.248 (1932);
  • Brevet de pilot de vânătoare, nr. 198 (1934);
  • Locotenent aviator: 16.10.1936;
  • Căpitan aviator: 17.04.1939;
  • Lt. Comandor: 10 mai 1945.

Este repartizat ca pilot de vânătoare în Flotila de luptă Pipera, apoi promovat comandant de escadrilă şi de grup, participând la război cu gradul de căpitan aviator.

Activitate în război:

  • Între 22 iunie 1941 şi aug. 1942 a efectuat campania de la Odesa comandând Escadrila 43 Vânătoare dotată cu avioane PZL-11F;
  • între aug. 1942 şi august 1943, a deţinut funcţia de Şef birou la Subsecretariatul de Stat al Aerului (SSA);
  • de la 1 august 1943 până la 23 aug. 1944, a fost comandantul Grupului nr. 6 Vânătoare (cu baza la Pipera, ulterior dislocat pe Popeşti-Leordeni şi echipat cu aparate IAR 80 şi 81), ce avea ca misiune apărarea Bucureştiului şi a zonei petroliere Ploieşti, împotriva incursiunilor aviaţiei aliate;
  • în timpul raidurilor aliaţilor, unităţile sub comanda sa au doborât 91 avioane cvadrimotoare de bombardament şi 45 avioane monomotoare de vânătoare, din care personal a doborât 12 B-17 Flyng Fortres şi B-24 Liberator” şi 3 vânători;
  • de la 23 august 1944, a comandat toate grupurile aviaţiei de vânătoare adunate pe aerodromurile din Bucureşti şi şi-a asumat răspunderea unor misiuni importante, timp de 10 zile până la reluarea legăturilor cu comandamentele superioare;
  • a scos din luptă cu unităţile sale, numai în primele zile, 25 avioane germane de toate categoriile;
  • apoi în cadrul Corpului Aerian Român a continuat campania din Vest (Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia), comandând Grupul de Vânătoare nr.1 (de la 8 septembrie 1944 până în august 1945);
  • la sfârşitul războiului – totalizează 43 victorii aeriene omologate (în funcţie de sistemul de calcul), peste 4600 ore de zbor.
Alte articole:   IKEA recheamă anumite încărcătoare portabile din cauza riscului de incendiu

Ca recunoaştere a calităţilor sale de pilot şi comandant, “pentru fapte de arme excepţionale săvârşite pe câmpul de luptă”, a primit înalte decoraţii şi distincţii:

  • Ordinul “Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de Aur (11 octombrie 1941);
  • Ordinul “Virtutea Aeronautică” Clasa Crucea de Aur cu spade, prima şi a doua baretă la Crucea de Aur (20 februarie 1942);
  • Crucea de Fier, cl. II-a (1942);
  • Ordinul “Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler (iunie 1942);
  • Ordinul “Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Ofiţer (15 apr. 1945);
  • Ordinul “Coroana României” cu spade, în gradul de ofiţer, cu panglica de “Virtute Militară” (29 iulie 1942);
  • Ordinul “Steaua României” cu spade şi panglică de Virtute Militară, clasa IV (15 apr.1945);
  • Ordinul militar “Mihai Viteazul” (3 octombrie 1944);
  • Medalia sovietică “Victoria”, 1946;
  • Medalia “Eliberarea de sub jugul fascist” (1954).
Alte articole:   Cetatea Râșnov intră într-o nouă etapă de restaurare

După război:

  • în august 1947 este trecut în rezervă;
  • Având o atitudine fermă, fără compromisuri, suportă cu demnitate consecinţele instaurării noului regim, fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Efectuează aproape 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de graţiere;
  • Ignorat în ţară, dar recunoscându-i-se meritele în străinătate, devine, la propunerea generalilor Hubert Loizillon şi Ghe. Negrescu, membru al Asociaţiei Aeronautice Internaţionale “Vieilles Tiges” (din octombrie 1976); în iunie 1977, imediat după stabilirea sa la Paris, este onorat cu “Medalia de argint a oraşului Paris”, aceasta fiindu-i înmânată de însuşi Jacques Chirac, în acea vreme primar al Parisului;
  • Desfăşoară o activitate publicistică referitoare la istoria aviaţiei române (articole consacrate personalităţii căpitanului aviator Constantin (Bîzu) Cantacuzino, sau avioanelor de vânătoare româneşti IAR 80, în reviste aeronautice din străinătate, precum cele din Franţa şi Germania: -”Pionniers”- Revue Aéronautique Trimestrielle des “Vieilles Tiges” şi, respectiv, -”Jäger Blatt”- offizielles organ der Gemeinschaft der Jagdflieger e.v.;
  • În ţară urmează o tăcere pe deplin explicabilă, în vremurile acelea, deşi trebuie menţionat exemplul entuziast al scriitorului Cornel Marandiuc care, în 1985, în cartea sa Inimi cât să cuprindă cerul patriei, a inserat, sub abila sintagmă “comandantul grupului 6 vânătoare”, personalitatea de comandant şi luptător a lui Dan Vizanti, ilustrându-i calităţile prin relatarea episodului glorios de la 10 iunie 1944;
  • După 1989, indiferenţa a continuat, de astă dată, inexplicabil, până când acelaşi Cornel Marandiuc rupe “tăcerea”, ca un act reparator în memoria lui Dan Vizanti, consacrându-i câteva articole în revista Aviaţia, nr.27 şi 28/2001 de la Arad, iar lt. colonel Dan Gîju îi consacră, de asemenea, un medalion în revista “Viaţa Militară”, nr.4 (6)/ decembrie 2005. vizanty dan M1 300x229 Mari aviatori: Dan Valentin VizantiComandorul Dan Vizanti, rămas încă, pe nedrept, anonimul “comandant al grupului 6 vânătoare”, merită aşezat, graţie contribuţiei sale eroice, alături de marile nume ale aviaţiei române: Constantin (Bîzu) Cantacuzino şi Alexandru Şerbănescu.
Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate