Asemănările ciudate dintre dosarele „Elodia“ și… „Flota“!

Patru documente ar putea pune într-o nouă lumină controversatul caz „Elodia”. Va fi acest „cvartet” judiciar de probe-cheie, pe care le prezentăm în premieră, detonatorul care va arunca în aer procesul lui Cioacă şi va schimba soarta ex-poliţistului la… 180 de grade?
Dosarul „Cioacă” (sau „Elodia”, depinde din ce unghi îl priveşti) se bazează, practic, pe patru stâlpi judiciari – vezi documentele pe ziarulring.ro – care par, la o analiză atentă, nişte „coloşi… cu picioare de lut”. În afară de plângerea/reclamaţia lui Cristian Cioacă, din data de 5.09.2007, prin care fostul poliţist a semnalat dispariţia soţiei, doar alte trei documente (toate datate – atenţie! – într-o singură zi, 17.09.2007) au condus la trasformarea unei simple dispariţii într-un caz de omor care, timp de peste cinci ani, a răscolit o ţară întreagă. Este vorba de o primă „rezoluţie” a unui procuror – Sorin Vasilache – de la Parchetul Curţii de Apel Braşov, de o „notă” a unui procuror-şef adjunct – Octavian Ojoc – din Parchetul General şi, în final, de „rezoluţia” Codruţei Kovesi care… nu este semnată „Kovesi”.

 De ce n-a semnat Kovesi?

Dosarul „Elodia” a fost preluat de Parchetul General prin rezoluţia din 17.09.2007 a Laurei Codruţa Kovesi, document (vezi ziarulring.ro) care, în mod ciudat/paradoxal, nu a fost semnat de Laura Codruţa Kovesi, ci de unul dintre adjuncţii acesteia. Care s-a semnat indescifrabil (dar nu imposibil de identificat). Problema este însă alta. Acest viciu de procedură pare a face ca dosarul „Elodia” să sufere de sindromul dosarului „Flota”!…

După cum se ştie, dosarul „Flota” a fost restituit de instanţe (Înalta Curte) Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA, devenit ulterior DNA), pentru că în locul procurorului general al PNA de atunci, Ioan Amăriei, care trebuia să avizeze RECHIZITORIUL „FLOTA”, semnase (cu „bară”/semnul „per/pentru”), altcineva (probabil unul dintre adjuncţii acestuia). Şi astfel, Traian Băsescu nu a mai putut fi judecat, invocându-se ulterior aşa-zisa „IMUNITATE” (care nu este clar dacă i-o conferă sau nu CONSTITUŢIA, mai ales pentru fapte penale – iar nu pentru declaraţii politice – presupuse a fi comise pe când nu era la Cotroceni).

Şi astfel a putut Traian Băsescu să devină preşedinte – de două ori – al României. Întrebarea este dacă, privind în oglindă cele două cazuri – „ELODIA” vs „FLOTA” -, se va putea întâmpla acelaşi lucru – restituirea dosarului – şi în cazul/dosarul „Cioacă”. Ar putea fi lovit de nulitate „dosarul „CIOACĂ – ELODIA” pentru că „rezoluţia” iniţială nu a fost semnată de procurorul general Kovesi, al cărui nume era înscris la finalul dispozitivului, ci de către un adjunct, care a pus ştampila, dar s-a semnat indescifrabil? De ce nu?!…

Apărătoarea lui Cioacă are câteva observaţii de făcut în legătură cu (ne)semnătura lui Kovesi. Şi câteva întrebări (mai mult sau mai puţin retorice) legate de Iacob. Marius Iacob. Avocata Vasii spune: „Acea presupusă rezoluţie semnată Kovesi este doar cu numele KOVESI, pentru că este semnată per, cu acea bară trasă, doar cu o semnătură fără nume. Nu ştim cine semnează. În loc să avem ştampila procurorului general Kovesi care emitentul acelui document, avem ştapila adjunctului procuror general, care nu-l substituie pe procurorul general şi nu era în drept să decidă pentru că nu era emitentul documentului. Iar acea semnătură a persoanei care semnează în locul lui Kovesi o veţi găsi atunci când apare persoana care-l desemnează pe procurorul Iacob (n.r. – pentru a se ocupa de cazul Elodia). Nu ştim cine este (n.r. – cel/cea care a semnat în locul lui Kovesi). Este o fantomă, pentru că nu apare niciunde precizat cu numele.

După care veţi vedea doar o rezoluţie scrisă pe un colţ de hârtie. Or, codul de procedură penală spune că toate actele care emană de la organul de urmărire – rezoluţii sau ordonanţe – trebuie să fie motivate. Deci noi nu ştim cum a ajuns dosarul acolo (n.r. – la Iacob). Şi mai trebuie să observaţi că în aceeaşi zi – 17 septembrie 2007 – se face totul: se face preluarea dosarului de Parchetul Înaltei Curţi, se ordonă primele lucrări biocriminalistice, se începe urmărirea penală şi se dispune reţinerea arestarea, după care următorul act important, punerea în mişcare a acţiunii penale, se face în 2012, de către procurorii Varga şi Militaru. Nimic altceva. Nu există niciun act procesual. Deşi, între timp, a fost şi procurorul Gherman şi a făcut lucrări, dar nu există niciun act de desemnare sau de scoatere a lui. Au fost făcute acte de procurorul Iacob, dar nu vedem cum s-a retras Iacob. Nu înţelegem de ce Iacob nu confirmă rechizitoriu din moment ce el era acum şeful. Rechizitoriul este confirmat direct de… Daniel Morar”. Câte întrebări?! Toate… fără răspuns?!…

Daniel Morar l-a trimis în judecată pe Cioacă. Dar nu ca procuror general

O altă ciudată asemănare/paralelă între cazul „Elodia” şi dosarul „Flota” s-ar putea face observând rolul jucat în cele două dosare de fostul procuror-şef al DNA, Daniel Morar. Ex-magistratul Morar (uns recent judecător al Curţii Constituţionale) este cel care ar fi trebuit doar să (re)semneze rechizitoriul în dosarul „Flota” (în calitate de şef al DNA) şi să-l (re)trimită instanţei.

Acest lucru, însă, nu s-a mai întâmplat. Mai mult, Morar a plusat cu o nouă expertiză care, culmea, a demonstrat că, în cazul dispariţiei flotei (strategice a României), prejudiciul este… zero. Revenind la paralela cu cazul „CIOACĂ – ELODIA”, trebuie spus că întâmplarea a făcut ca acelaşi Daniel Morar să fie, culmea paradoxului (şi asemănării între cele două cazuri – ELODIA şi FLOTA – comparate), chiar cel care, după ce a fost transferat de la DNA la Parchetul general, ca adjunct delegat al Laurei Codruţa Kovesi, să fi avut privilegiul (sau neşansa) de a intra în istorie ca omul care a avizat/ (contra)semnat… RECHIZITORIUL: prin care Cioacă a fost trimis în judecată!

Numai că acest rechizitoriu (mai ales pentru faptul că era vorba de un caz atât de mediatizat şi de controversat) trebuia avizat de un procuror general plin, respectiv de Kovesi sau de urmaşul legal numit al acesteia, nu de un adjunct… delegat. Ceea ce… nu s-a întâmplat. Şi totuşi, Cioacă a ajuns… în boxă. Şi, în prezent, este judecat şi se află la un pas de o condamnare (ce pare)… dinainte stabilită. O fi bine? O fi legal? Rămâne de văzut.

Mai multe despre situația din dosarul Elodia citiți în Ziarul Ring.