Ce se poate spune când un tânăr cu o frumusețe sădită de Sus se duce la Domnul, când un om vesel și bun pleacă dintre noi? Pare atât de nedrept și o durere nebună se zvârcolește în sufletele celor care îl cunosc. Ne întristează despărțirea și, orbiți de amputarea temporară a inimii, uităm că fiecare suflet tinde să meargă acasă și că drumul nostru în această viață este o pregătire pentru marele examen al Trecerii.
Fructe în Copacul Vieții, unii ne coacem duhovnicește mai repede, alții mai târziu. Când Domnul alege să culeagă pe cineva în primăvara drumului, înseamnă că lumina și căldura dragostei Lui au rumenit, la timpul hotărât de El, sufletul celui pe care noi îl vedem depășind această trecătoare viață.
Voluntar și fost președinte ale Asociației Studenților Creștini Ortodocși, prieten al Fundației Rafael, mereu acolo unde oamenii au nevoie de o vorbă bună, de un zâmbet, de o glumă sau de o mână harnică, Florin este îndrăgit de toți cei care îl cunosc. Trecut, din perspectiva noastră, prea repede la Domnul, însoțit este astăzi, de la ora 13, în Comăna, de foarte mulți dintre cei dragi, spre locul în care trupul este depus, pentru ca sufletul lui să se ridice liber spre Cer. Tânguire pe Pământ, armonie în Rai…
Într-o lume în care tinerețea este deplânsă pentru delăsare, Florin și prietenii săi de la ASCOR sunt inima Brașovului și simfonia bucuriei de a atinge suflete. Trecerea lui Florin la cele veșnice i-a adunat pe ascoriști într-un lanț de rugăciune. Ce poate mișca mai mult decât înduhovnicita mișcare a rugăciunii în dansul ei divin, rostită neîntrerupt de credincioase guri? Neputincioase sunt alte cuvinte și doar rugăciunile își mai găsesc locul acum.
Dumnezeu să îi mângâie pe toți cei apropiați lui, pe el să îl odihnească alături de Sfinții Săi, iar pe noi vrednici să ne facă să ne întâlnim într-o zi cu el în Rai!