Ei solicită modificarea urgentă a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prevenirea și combaterea evaziunii fiscale), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/2024, în contextul publicării Deciziei HP nr. 430/2025 a ÎCCJ.
Problema creată de formularea actuală a legii
Textul în vigoare prevede că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă prejudiciul este acoperit integral până la judecarea definitivă, limitele pedepsei se reduc cu o treime. Prejudiciul trebuie determinat „în temeiul unei expertize de specialitate”, iar suspectul/inculpatul are dreptul să participe la efectuarea acesteia.
Această formulare transformă expertiza fiscală dintr-un mijloc de probă facultativ, supus liberei aprecieri a organelor judiciare, într-o condiție de legalitate extrinsecă obligatorie a rechizitoriului – indiferent de complexitatea cauzei sau de soliditatea celorlalte probe administrate (înscrisuri contabile, declarații, rapoarte de inspecție fiscală, constatări tehnico-științifice etc.).
Efecte negative majore asupra eficienței urmăririi penale
Impozitivitatea expertizei creează un tipar probator rigid, prelungește semnificativ durata anchetei (expertizele fiscale sunt complexe și consumatoare de timp), generează costuri ridicate pentru Ministerul Public și MAI (câteva mii de euro per expertiză), impune expertiza chiar și în cauze simple unde prejudiciul este evident (ex: eludare TVA evidențiată clar în facturi, simplă operațiune aritmetică), riscă depășirea termenelor rezonabile și intervenția prescripției răspunderii penale.
În plus, în contextul HP 430/2025 a ÎCCJ, există riscul ca sute sau mii de rechizitorii emise între iunie 2024 și decembrie 2025 să fie considerate neregulate în camera preliminară și restituite la parchete pentru remediere, blocând masiv justiția penală în materie de evaziune fiscală.
Supradimensionarea rolului expertului și riscul disproporțional
Procurorii spun că expertiza devine un filtru obligatoriu, golește de conținut principiul liberei aprecieri a probelor din Codul de procedură penală și creează o dependență disproporționată de concluziile expertului fiscal – concluzii care pot fi contestate, nuanțate sau completate prin alte probe ori expertize contradictorii.
Rolul judecătorului și procurorului – titularii interpretării și coroborării probelor – este diminuat, în detrimentul bunei administrări a justiției.
Perspectiva europeană și bunele practici
În decembrie 2025, procurorul-șef al Parchetului European a arătat că în state membre precum Germania și Italia nu se recurge la expertize fiscale obligatorii în cauze similare.
Determinarea prejudiciului fiscal este considerată o operațiune tehnică standard, realizabilă de organele fiscale și judiciare fără expertiză obligatorie, rezervată doar situațiilor efectiv complexe. Modelul românesc riscă să izoleze România față de bunele practici europene, crescând artificial costurile și durata anchetelor fără câștig real în acuratețe.
Soluția propusă de procurori: expertiza – mijloc facultativ, nu condiție obligatorie
Apelul solicită recalibrarea rolului expertizei: transformarea ei dintr-o condiție obligatorie și unică de stabilire a prejudiciului într-un mijloc de probă facultativ, supus liberei aprecieri a organelor judiciare.
Scopul Legii 241/2005 trebuie să rămână recuperarea rapidă și integrală a prejudiciilor aduse bugetului public și sancționarea efectivă, proporțională și previzibilă a faptelor de evaziune, într-un proces penal echitabil bazat pe evaluarea globală a tuturor probelor.
Demers susținut de 118 procurori din toate nivelurile
Apelul este însușit de 118 procurori din parchete de pe lângă ÎCCJ, curți de apel, tribunale și judecătorii, precum și din cadrul Parchetului European, Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Ei cer inițierea de urgență a unui demers legislativ de modificare în sensul celor expuse, pentru restabilirea echilibrului între drepturile procesuale, necesitatea determinării corecte a prejudiciului și principiile fundamentale ale procesului penal.
Apelul subliniază nevoia de eficiență în combaterea evaziunii fiscale, fără rigidități procedurale disproporționate. Modificarea legislativă urgentă ar permite o justiție mai rapidă, mai puțin costisitoare și mai echitabilă în beneficiul statului și societății.