Săptămâna care urmează este dedicată în întregime antibioticelor, dar mai ales încercării de a ne educa pe toți legat de ce beneficii și/sau potențiale riscuri are prescrierea lor. Un subiect extrem de controversat și mai ales scos din context funcție de necesități.
Dar istoria antibioticelor este una absolut remarcabilă. Poate merită să o punem un pic altfel în pagină. Știați că, acum 2000 de ani, în Egipt, China și Grecia se utiliza pulberea de mucegai ca un praf ce se aplica pe răni?
Știați că, în papirusul lui Eber, vechi de 1500 de ani ,sunt descrise rețete din mucegai și din zone de pământ considerate a avea proprietăți medicinale? Și poate cel mai surprinzător lucru este că o rețetă anglo-saxonă veche de peste 1000 de ani și-a dovedit eficiența în lupta împotriva stafilococului auriu multirezistent?
Școala medicală îi datorează lui Paul Ehrlich, oficial, salvarsanul
Acesta a salvat mulți pacienți bolnavi de sifilis, în urmă cu 100 de ani. Hmm, destul de recent dacă ne gândim. Salvarsanul a fost surclasat, mai apoi de prontosil, un antibiotic descoperit de un farmacist – Domagk Gerhard – care și-a salvat propria fată de la a-i fi amputat un braț administrându-i acest antibiotic.
A urmat Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina verificând plăcile Petri care erau contaminate. De aici încolo penicilina a fost purificată de către Heatley, Florey și Chain. Formula chimică a penicilinei i se datorează unei femei, Dorothy Hodgkin.
Antibioza capacitatea microbilor de a sintetiza compuși care distrug alți microbi a fost descrisă și de către Pasteur explicând astfel de ce antibioticele s-au sintetizat din compuși naturali inclusiv din pământ. Producția de compuși stabili la temperatură și difuzabili, de către bacterii, a fost utilizată la sfârșit de secol 19 început de secol 20 pentru a trata infecții.
Antibioticele au salvat și continuă să salveze mii de vieți
Bacteria de la care au pornit aceste cercetări, ale lui Emmerich și Löw, a fost Pseudomonas aeruginosa iar compusul ei care omora alți microbi este pyocynase. Aproape sună de necrezut și cu toate acestea așa este. Anii de maximă glorie a descoperirilor de noi clase de antibiotice, au fost 1950-1960 după care ritmul a încetinit. Antibioticele au salvat și continuă să salveze mii de vieți poate de aceea merită din partea noastră grijă și responsabilitate.
Și mai ales le prescriem, chiar când este nevoie. De ce produc microbii, inclusiv cei din pământ, propriile substanțe antibiotice? Poate pentru că avem o istorie comună și că la fel ca și omul microbii au secretat și secretă substanțe care sunt protectoare, atacatoare sau care semnalizează pericole legate de alte colonii microbiene care se găsesc în insecte celule eucariote sau plante.
Pledez mereu pentru echilibru și iată că istoria antibioticelor se împletește cu cea a umanității într-un mod incredibil și ne dă un semnal că ar trebui ca și în continuare medicul să trateze, nu social media, cercetarea să studieze și farmacistul să descrie formula chimică. Măcar acum în zilele acestea să facem prevenție și nu tratament acolo unde putem, iar unde nu reușim acest lucru să ne ascultăm medicii căci ei știu cum stăm cu antibioticele.
Aș încheia cu gândul că este mereu ușor să scoți cuvinte și fapte din context să acuzi exact ca și rolul de atacator al unor compuși, dar este dificil să tratezi și anticipezi.
Prof. univ. dr. Oana Falup: Începe un nou sezon rece. Când se prescriu antibioticele?
- Prof. univ. dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
