8,2 milioane de lei a încasat, în 2012, Consiliul Județean Brașov, pentru clădirea unde a funcționat Spitalul de Dermato-Venerice. Astfel, imobilul din Centrul Vechi a ajuns în portofoliul companiei israeliene Stero Holding SRL.
Problema este că actualul proprietar nu poate dărâma ce a mai rămas din fostul spital, pentru că instituțiile statului nu își dau acordul pentru demolare, chiar dacă aceasta reprezintă un adevărat pericol public pentru trecători și nu numai.
Încă din 2012, când Consiliul Județean Brașov a scos clădirea la licitație, studiile precizau că imobilul reprezintă un pericol public. Mai mult, acesta se află și pe lista celor cu risc seismic ridicat. Potrivit experților, clădirea prezenta un risc major, fiind un adevărat pericol pentru trecători, aceștia solicitând de urgență demolarea imobilului.
În ultimii ani, au existat mai multe sesizări din partea cetățenilor la instituțiile statului cu privire la anumite evenimente soldate cu pagube materiale. Să nu uităm că, în 8 noiembrie 2018, aici a izbucnit un incendiu. Cei care au sunat la 112 au fost vecinii, speriați că există oricând pericolul să se întâmple o nenorocire.
Cine (nu) își asumă o tragedie?
Ce nu trebuie uitat: în 2006, mai multe planșee s-au prăbușit peste pacienți, astfel că spitalul a fost închis și dezafectat. Direcția de Sănătate Publică Brașov, printr-un buletin de recoltare și rezultate de analize, avertizează că prezența mezofililor și mucegaiurilor depășește de peste 400 de ori limita admisă.
În urma acestor analize, au fost obținute toate avizele necesare demolării clădirii, mai puțin cel de la Direcția Județeană pentru Cultură Brașov care a fost de acord doar cu împrejmuirea clădirii, care presupune, printre altele, și blocarea accesului în zona Scheii Brașovului.
Nu putea lipsi un ONG „de bine”
În timp ce proprietarul demara procedura pentru emiterea documentelor care să îi permită demolarea, o asociație și o fundație având ca scop protecția monumentelor istorice au declanșat procedura de clasare a obiectivul în monument istoric
Din acel moment, eforturile proprietarului de a reconstrui clădirea de la zero au fost paralizate.
Astfel, în data de 13 noiembrie 2014 se declanșează procedura de clasare a imobilului în monument istoric. Cum imobilul era catalogat drept monument istoric, a fost practic imposibil obținerea de avize necesare desființării acestuia. După un an, acest regim a încetat, dar proprietarului clădirii nu i s-a adus la cunoștință dacă s-a închis procedura de clasare și ce rezultat a avut, dacă imobilul a fost declarat sau nu monument istoric.
Blocajul instituțional persistă și la această oră
Cum nu a fost prevăzut în lista monumentelor istorice, proprietarul, de bună credință, a considerat că imobilul nu a fost considerat monument istoric. În Monitorul Oficial al României nr. 113 din data de 15 februarie 2016 a fost publicat Ordinul nr. 2828 din 24 decembrie 2015 pentru modificarea anexei nr.1 la Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr.2314/2004 privind aprobarea listei monumentelor Istorice, actualizată și a listei monumentelor istorice dispărute, cu modificările ulterioare. În aceasta anexă, clădirea nu figura ca monument istoric.
În aceste condiții, proprietarul imobilului reîncepe procedura de obținere a avizelor pentru demolare. Clădirii nu i se mai aplică acum regimul juridic al monumentelor, cele 12 luni în care acest regim producea consecințe au trecut, iar Ministerul Culturii, deși a avut tot timpul necesar, nu a procedat la clasarea imobilului.
Cu toate acestea, nici la această oră Direcția Județeană de Cultură nu este de acord să avizeze demolarea clădirii, iar despre refacerea vechiului imobil nu se poate discuta, structura de rezistență fiind compromisă…
