În 14 ianuarie 1557 a aparut, la Braşov, „Octoihul” în limba slavonă, prima carte tipărită de diaconu Coresi, care va desfăşura, până la 1583, o bogată activitate de tipărire de cărţi în limba română.
Octoihul (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas. A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul VIII.
Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII (Octoihul de la Caransebeș, adus în această localitate din Moldova). Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie (ieromonah, 1510).
Diaconul Coresi (1519?-1581) este originar din Târgovişte şi şi-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici. În 1557 el a tipărit un Triod Penticostar slavonesc. În acelaşi an, a fost invitat de autorităţi, la Braşov, ca maistru tipograf, să tipărească, cu literă chirilică, unele cărţi.
Tipărirea cărţilor de către Coresi a constituit un mijloc potrivit de răspândire a acestora. Cea dintâi carte tipărită de el, la Braşov, împreună cu logofătul Oprea, al cărui ucenic fusese, este Micul Octoih, la 1557. Din 1559, el se va stabili pentru mai multă vreme la Braşov şi va tipări mai multe cărţi româneşti, slavone şi slavo-române.
„Cercetând cu minuţiozitate Octoihul din 1530, scris de Nicola din Păuliş şi Octoihul Mare, tipărit de Coresi în 1574 şi 1575, se constată o mare asemănare între cele două documente, reieşită, în primul rând, din identitatea conţinutului lor. Apoi, manuscrisul a fost corectat ulterior de un copist din redacţie, iar corectura e preluată şi de Coresi în tipar. Elementele de grafie, ornamentare şi folosire a literelor roşii sunt la fel, atât în manuscris, cât şi în exemplarul tipărit. Toate aceste considerente au dus la concluzia firească ce stabileşte că Octoihul Mare al lui Coresi, nu numai că a fost tipărit la Braşov (având şi hârtie cu filigran braşovean – coroana), dar că a avut, cu certitudine, drept izvor pentru tipărire, Octoihul de la Păuliş, din 1530. În lumina acestor repere ale valorificării moştenirii noastre culturale, cercetarea istoriei tipăriturilor coresiene, pune în evidenţă mai pregnant personalitatea acestui adevărat ctitor de cultură, făcând din Coresi un reprezentant de seamă al umanismului românesc, care a “instituţionalizat actul de cultură” (Traian Vedinaş, Coresi, Ed. Albatros, Bucureşti, 1985, p. 178).
