Industria de apărare din România se află cu un picior în groapă. Pe de o parte, de vina sunt unii manageri, mulţi numiţi pe criterii politice, nu de profesionalism sau eficienţă. Pe de altă parte, politicul la vârf poartă o mare vină: birocraţia şi lipsa de specialişti care să ne lanseze pe piaţa producătorilor de armament.
Situaţia de la societatea Carfil SA este de râsu’-plânsu’. Pentru cei care mai încearcă să menţină uzina pe linia de plutire, mai mult plânsu’. Pierderile anuale s-au ridicat la 140 de milioane de lei, iar datoriile la buget – la 100 de milioane de lei. „Situaţia este tragicomică“, comentează analiştii de la Săptămâna Financiară.
Conducerea aşteaptă o hotărâre de Guvern prin care să se despartă partea de producţie civilă de cea militară, astfel încât să apară o nouă societate. Partea civilă nu mai există pentru că, după ce s-a făcut o investiţie de nu mai puţin de 30 de milioane de dolari la începutul anilor 2000 într-o turnătorie care n-a mers niciodată, compania a pierdut contractele cu Roman, Dacia, Tractorul sau Automobile Craiova. Partea fiabilă, cea militară, a vândut anul trecut de 28 de milioane de lei şi a generat pierderi de 21,5 milioane de lei.