Profesorul dr. Ovidiu Ionescu, prodecan al Facultăţii de Silvicultură, explică nebunia din România provocată de urși.
Pe scurt, din cauza omului, urşii nu mai au hrană în habitatul lor natural, atacă omul atunci când se simt în pericol, iar autorităţile trebuie să aplice şi să finanţeze măsuri preventive pentru a limita incursiunile pe care urşii le fac până în gospodăriile oamenilor.
„Sunt consecinţele unei situaţii mai vechi. Habitatele naturale ale României pot susţine undeva la 4.000 de urşi, ori noi avem acum între 5.800 şi 6.200 de urşi. În pădure e o mare concurenţă pentru hrană între animalele sălbatice, cele domestice şi om. În plus, seceta din acest an a diminuat cantităţile de fructe de pădure, de exemplu. În aceste condiţii, o parte dintre urşi coboară spre livezi pentru a consuma acea hrană suplimentară de care au nevoie înainte de a intra în hibernare. Din când în când, mai simt nevoia şi de proteine, iar atunci atacă şi animalele domestice“, explică profesorul Ionescu.
Mitul ursului turbat este fals
După moartea unui dâmbovițean atacat de un urs, s-a repus pe tape povestea cu ursul turbat. „Eu nu cred în teoria asta cu ursul turbat. Vaccinarea antirabică se face prin momeli care conţin vaccinul, şi se face doar pentru vulpi. Dacă un urs a mâncat o asemenea momeală, în corpul său dezvoltă anticorpi meniţi să lupte cu rabia, dar asta nu înseamnă că este bolnav de rabie. Dacă ar fi adevărată teoria, România ar fi singura ţară europeană în care ar exista un urs bolnav de turbare“, explică profesorul Ionescu.
Practic, acesta ar fi al doilea urs turbat din Europa, pentru că primul urs turbat a fost împușcat la Brașov. În octombrie 2004 a avut loc cel mai violent atac al urşilor. Atunci, un urs „turbat“ a atacat 12 persoane. Două au murit, iar celelalte zece victime au stat în spital săptămâni întregi. Atacurile s-au petrecut la 10.00 dimineaţa, în zona fabricii Europharm, de lângă pădurea Metrom.
Și la acea vreme au existat voci care au spus că ursul nu era turbat, dar animalul a fost găsit vinovat, pentru a nu fi acuzate autoritățile locale că nu și-au făcut datoria, una dintre obligațiile de serviciu ale primarului fiind „luarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în condiţiile legii“.