Afară ninge liniștit, iar gândurile mele de data aceasta nu se îndreaptă către situația medicală în care ne aflăm din nou ci mai degrabă către trecut. Va invit de data aceasta la o altfel de poveste legată de noi ca și popor.
Sunt sigură că numele lui Alexandru Ioan Cuza va sta mâine pe buzele tuturor. Dar eu astăzi aș vrea să onorez câteva personalități care sunt cunoscute mai ales din perspectivă culturală, mai puțin politică și un popor, al meu care a fost atât de înțelept încât s-a folosit de o portiță politică pentru a înfăptui Unirea Principatelor. Poate de aceea nu încetez să cred în înțelepciunea românilor și în puterea lor de a alege Binele Colectiv.
Dar să ne amintim acum de Vasile Alecsandri.
Nu, nu vom vorbi de poetul Vasile Alecsandri, ci de omul politic militant, cel care a sprijinit Revoluția de la 1848 și mai ales cel care a fost unul dintre marii arhitecți ai Unirii. Puțină lume știe că a fost coleg de școală cu Cuza, plecat fiind de acasă să studieze încă de la vârsta de 13 ani. Revenit în țară își arată măiestria dar și crezul politic punând în scenă „O nuntă țărănească”, pe care el însuți o considera o Piesă Națională într-un singur act.
Luptă pentru autonomie și emancipare națională cu forța talentului, dar și a cuvântului. Să ne amintim doar de” Hora Unirii: Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română/ Să învârtim hora frăției/ Pe pământul României…” și de „Deșteptarea României: Sculați frați de-același nume, iată timpul de frăție!”.
Imediat după Revoluție este obligat să plece în exil, de unde nu va înceta să lupte pentru emancipare, independență și Unirea Principatelor. Se implică personal în alegerile pentru Domnitorul Moldovei, fiind chiar cap de listă, dar înțelegând importanța momentului istoric îl va susține pe Cuza ca și domnitor, facilitând drumul acestuia spre tronul Principatelor. Nu va înceta niciodată să fie un mare patriot și iubitor de țară. Viața lui politică este umbrită și de naționalismul uneori extrem care i-a îmbrăcat discursurile, dar faptele și poezia lui dăinuie în veac.
Un alt important actor al Unirii principatelor a fost Mihail Kogălniceanu, al cărui chip îl regăsim astăzi pe bancnotele care circulă prin mâinile noastre. A fost avocat, istoric, publicist Prim Ministru și Ministru al Afacerilor Externe sub Carol I. Este o personalitate complexă, fiind considerat de fapt, unul dintre cei mai influenți intelectuali români din acea vreme. A luptat pentru eliminarea rangurilor boierești precum și pentru secularizarea averilor mănăstirești.
Pentru noi, ca femei de la el ne rămâne una dintre cele mai frumoase descrieri, ale statutului de femeie din aceea epocă, din care de fapt transpare calea progresului, importanța educației și rolul pe care femeia îl joacă inclusiv în deciziile politice. Tot el îl va primi pe Prințul Cuza cu un discurs emoționant în București atunci când este realizată Unirea.
Barbu Catargiu este cel care avea să fie Primul Ministru al Principatelor Române, chiar primul, este cel care avea să moară în condiții misterioase pe Dealul Mitropoliei, în trăsura lui Nicolae Bibescu. S-au tras atunci două gloanțe unul l-a ucis pe Barbu Catargiu și celălalt care a trecut pe lângă urechea lui Nicolae Bibescu. Barbu Catargiu a format primul Guvern al Principatelor Române dar mai ales a înfăptuit reforma agrară. Este unul dintre cele mai importante personaje ale scenei politice din aceea perioadă despre care însă nu se vorbește prea mult. Rămâne unul dintre marii oratori ai timpului său care a făcut față cu brio discursurilor lui Kogălniceanu.
Sunt absolut sigură că fiecare dintre personajele pe care astăzi le-am pomenit au avut orgolii și neîmpliniri, dar fiecare dintre ele a înțeles momentul istoric pe care îl trăiau și au înțeles că trebuiau să facă tot ceea ce le stătea în putință pentru a mobiliza poporul în favoarea Unirii.
Poate că în asta rezidă forța unui adevărat Om politic să ne unească în beneficiul nostru să ne coaguleze în favoarea unui Bine comun.
Atunci într-o iarnă, pe care mereu mi-am închipuit-o friguroasă, se făceau primii pași reali, palpabili către constituirea oficială a unei țări.
Parte la Unire au fost poporul român alături de mari oameni de cultură care împreună au decis printr-un vot dat în Muntenia și unul în Moldova să îl aleagă ca principe pe Alexandru Ioan Cuza. De acolo încolo este Istorie.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!