A mai trecut un An. A dus în negura vremurilor dureri, bucuri, necazuri, oameni și vise. Cum am perceput anul ce tocmai a trecut? Rândurile care le aștern în clipele acestea sunt extrem de personale.
Vă scriu fără să mă ascund căci ne uităm clipă de clipă în curtea vecinului, prin social media, așa că am decis să nu cosmetizez nimic din ce am trăit, în anul ce tocmai a plecat.
Ianuarie – începe campania de vaccinare și noi toți cei din prima linie pare că începem să respirăm. Pare numai, căci mă tem că imediat va începe polemica… mereu începe. Șoc și consternare: are loc asaltul Capitoliului în Washington dovedind că și în America există puternice tensiuni sociale.
Februarie – Myanmar are loc o lovitură de stat, stat în care guvernul era condus de o laureată a premiului Nobel care va fi arestată alături de alți oficiali. Nu mai departe de câteva zile după, se declară Legea marțială în câteva orașe din Myanmar. La noi știrea trece aproape neobservată.
Martie – cea mai tristă veste este că Jocurile olimpice nu vor beneficia de ovațiile live ale spectatorilor din toate colțurile lumii, care se pregăteau să ia loc în tribunele de la Olimpiada de la Tokyo. O grea încercare pentru lumea sportivă care se vede lipsită de aplauzele susținătorilor.
Aprilie – mi-e din ce în ce mai limpede că nu se va atinge ținta propusă de vaccinare. Aprilie este luna în care România depășea 1 milion de cazuri de boală COVID-19. Moare Prințul Philip Duce de Edinburgh. Asist din nou la demnitatea și decența poporului britanic care îi este alături Reginei Elizabeta a II-a.
Mai – Ursul Arthur cel mai mare urs brun va fi împușcat în județul Covasna. Trecerea a 40 de ani de la primul zbor efectuat de Dumitru Prunariu în spațiu cosmic trec aproape neobservați în vâltoarea discuțiilor iscate de Arthur.
Iunie – clar pandemia nu este înfrântă nici pe departe, dar spre mare bucurie a suportărilor fotbalului începe Campionatul European de Fotbal în care la final marea învinsă este Anglia. În tribune familia regală asistă la un meci care s-a jucat cu adevărat până în ultimul minut. Britanicii își păstrează aceeași demnitate la înmânarea cupei. La nivel mondial s-au administrat 3 miliarde de doze de vaccin.
Iulie – Festivalul de Film de la Cannes, emoții mari, dar filmele și ținutele purtate de actori și de regizori produc ca de obicei o bucurie în rândul spectatorilor.
August – Luna incendiilor: Italia și Grecia ard la propriu. Mă gândesc la minunatele insule grecești la străzile șerpuite ale Italiei la clopotele catedralelor din Italia și ale mănăstirilor din Grecia și mă rog să se oprească cumva tot răul ăsta care s-a abătut asupra omenirii.
Septembrie – numărul cazurilor de COVID-19 în certă creștere. O nouă tură de vaccinare, o nouă polemică. Pare că negăm realitatea. Intrăm în criză politică. Dacă aș mai avea putere aș striga, opriți, căci noi suntem epuizați de boală, de nopți nedormite, de muncă, de durere. Durerea o împărțim egal cu familiile și cu preoții. Suntem muți de durere… Moare Ion Caramitru în aceeași zi cu Ivan Patzaichin. Greu tare greu…
Octombrie – Continuă criza politică în paralel cu creșterea cazurilor de COVID-19. E multă durere…
Noiembrie – Cifre alarmante determinate de infectările cu COVID-19, în plină criză politică ca lucrurile să fie și mai relele un incendiu izbucnește la Spitalul de Boli Infecțioase Ploiești și se soldează cu 2 victime
Decembrie – Australia Canada și Regatul Unit al Marii Britanii se alătură boicotului Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing. Moare Victor Socaciu.
În anul care a trecut, din mijlocul nostru au plecat mulți cântăreți, actori, oameni de știință, dar și oameni obișnuiți, fiecare dintre ei reprezentând un univers pentru cei apropiați. A fost un An greu. Mi-ar fi plăcut să cred că, deși suntem profund diferiți în ceea ce citim, scriem, polemizăm, am fost alături umăr la umăr în lupta împotriva flagelului COVID.
Nu am fost, nu am înțeles că este important ca măcar o dată în istoria noastră comună să fim solidari în acțiune, să fim uniți, să credem cu adevărat că răspunsul real adevărat este vaccinarea, să nu mai pierdem oameni dragi.
Pășesc în noul An cu credință și speranța că poate am învățat ceva. Pe noi ne veți găsi tot acolo, la datorie, având grijă de Dvs, și pe mine, în plus sperând că ne veți fi alături cu adevărat.
Un An 2022 cum îl doriți…
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!