UDMR Braşov se pregăteşte pentru sărbătorirea mişcării paşoptiste. Iată programul anunţat de reprezentanţii UDMR în judeţul Braşov:
- 12.30 – Depunere de coroane, Piaţa Sfatului, Placa Memorială Generalul Bem Iosif
- 19.00 – Spectacol de gală la Teatrul Sică Alexandrescu, actorii teatrului Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc prezintă spectacolul Tóték
- 14.00 – Depunere de coroane, Monumentul Eroilor de la Timișul de Jos
- 15.00 – Depunere de coroane la statuia Petőfi Sándor și la monumentul din cimitirul din Satulung, Săcele
Revoluția în Transilvania
Revoluția a avut un caracter prepoderent național din cauza faptului că românii din Ardeal se aflau sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. În imperiu revoluția izbucnește în 13 martie 1848 la Viena. Ungurii ignoră drepturile românilor, croaților, sașilor și secuilor și luptă pentru un stat național maghiar care să cuprindă și aceste popoare. În acest context, românii aveau să rămână în continuare în afara legii, cu statutul de tolerați.
De aceea, mai mulți intelectuali români printre care Aron Pumnul și Simion Bărnuțiu redactează manifeste care devin documente programatice. La sfârșitul lui martie și pe toată durata lunii aprilie 1848 liderii politici Simion Bănuțiu, Avram Iancu, Al. Papiu- Ilarian și Ioan Buteanu organizează acțiuni care au ca scop respingerea intenților de anexare a Transilvaniei la Ungaria, dar și recunoașterea națiunii române din Transivania de către autoritățiile maghiare. Pe de altă parte se duce o luptă pentru unirea cu țara.
Punctul cel mai important al revoluției este reprezentat de Adunarea de la Cluj din 3-5 mai/15-17 mai 1848. La adunarea prezidată de episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lumen au participat 40.000 de oameni, printre care și revoluționari moldoveni. A fost citit programul revoluționar- „Petițiunea Națională”- care cuprindea 16 puncte. Printre cerințe se numărau: reprezentarea românilor transilvăneni în Dietă, folosirea limbii române în activitatea politică și de stat, desfințarea iobăgiei fără despăgubire, diferite libertăți de la cea a presei până la cele personale și amânarea discutării în Dietă a încorporării Transilvaniei în Ungaria până la convocarea unei adunări la care românii să fie reprezentați proporțional.
Se organizează în Munții Apuseni o armată de voluntari români condusă de Avram Iancu. Aceasta reușește două victorii importante împotriva armatelor revoluționare maghiare, la Abrud și la Mărișel. Nicolae Bălcescu a încercat aplanarea conflictelor româno-maghiare pentru că Imperiului Habsburgic putea să înfrângă mai ușor revoluțiile separate, lucru dovedit ulterior.
Cele hotărâte la Adunărea de la Blaj au fost discutate în cadrul Dietei de la Cluj din 17-29 mai 1848. Fără să țină cont de revendicările Adunării, Dieta votează în 18 mai unirea Transilvaniei cu Ungaria, decizie promulgată de împărat în 29 mai 1848.
În august au loc măceluri operate de nemești în apropierea Blajului, care duc la o răscoală a românilor împotriva fărădelegilor nobililor maghiari. În acest context are loc A Treia Adunare de la Blaj în 3 septembrie și o adunare populară la Orlat în 28 septembrie. La Orlat se hotărâște înarmarea populației românești pentru apărare, iar la Blaj se redactează un „Memoriu al poporului român din Transilvania” care stabilea detașarea românilor de revoluția maghiară și apropierea de Viena cu scopul unirii politice a tuturor românilor din imperiu.
În toamna lui 1848 maghiarii încep în forță o nouă luptă împotriva puterii imperiale. Armata ungurească a lui Bem ocupă toată Transilvania, cu excepția Munților Apuseni și a Albei Iulia, apărate de Avram Iancu. La 13 februarie 1849 o delegație a românilor din Tansilvania, Bucovina și Banat, condusă de Andrei Șaguna înaintează împăratului Franz Iosef o petiție de unire politică a românilor din imperiu. Împăratul promulgă „Constituția din 8 martie” prin care se restabilește autonomia Transivaniei, Bucovina este separată de Galiția și transformat în ducat autonom supus împăratului. Documentul recunoaște națiunea română, dar nu recunoaște provincile românești.
Franz Iosef hotărăște să înfrângă revoluția maghiară și de aceea cere ajutor țarului Rusiei. Conducătorul revoluționar maghiar, Kossuth acceptă un pact cu românii în ultimul ceas. Le dă românilor dreptul de a folosi limba română în administrație, justiție, învățământ și abolește niște servituți feudale. În schimb, românii trebuiau să îi ajute în lupta împotriva armatelor imperiale. Dar pactul dintre cele două părți era tardiv. La 13 august maghiarii capitulează la Șiria și revoluția este înfrântă. Acesta este și sfârșitul mișcării revoluționare a românilor din Ardeal.