Este o bucurie să cunoști oameni cu pasiuni diverse. Mutarea multor activități în mediul online cu un an în urmă, m-a apropiat de brașoveni talentați, oameni pe care poate nu aș fi avut ocazia să îi cunosc atât de bine, fiind prinsă în tumultul zilelor. Sistarea mai tuturor activităților în mediul fizic mi-a acordat mai mult timp, timp pe care am ales să îl folosesc într-un mod constructiv, comunicând cu oamenii cu care poate nu aveam timp, nici unii nici ceilalți, să stăm să povestim.
O carte ne-a adus mai aproape una de cealaltă și dragostea pentru necuvântătoare. Astăzi povestim împreună cu Ioana Triff, scriitoare, despre pasiunea ei de o viață întreagă: dragostea pentru carte.
Mă numesc Trif Ioana, m-am născut în 1990 și de când mă știu am fost îndrăgostită de cărți. Am studiat psihologia, un domeniu care mi-a plăcut la nebunie. Am profesat câțiva ani în domeniu, dar de o vreme m-am reprofilat și am norocul de a lucra cu cărți.
În 2019 mi s-a împlinit un foarte mare vis atunci când am publicat prima mea carte, „Omul a uitat că trebuie să moară”, o utopie care mi-a permis să-mi spun of-ul care atârna greu deasupra mea. În 2020 am publicat „Copilăria fermecată”, o carte pentru cei mari, cei mici, ba chiar și pentru cei mijlocii. Gruia și Novac trăiesc zile minunate în casa de la țară a bunicilor. Acolo fac o mulțime de nebunii, alături de prietenii lor cu patru picioare, cu codițe și cu pene minunate. Animalele din aceste pagini au făcut partea din realitatea mea și pentru ele am vrut să scriu ceva.
În 2021 am publicat „Mofturi și dulcegării”, o poveste de dragoste diferită de ceea ce s-a așteptat publicul. Cella a făcut cum și ce a simțit, a uitat de regulile lumii și cu toate că asta deranjează, eu am vrut să-i dau aripi să zboare. Atipică și cu un final neașteptat, a fost cu adevărat o carte surpriză și pentru mine. Totuși, am ajuns să mă bucur tare mult de ea, cu toate că nu a fost neapărat stilul meu. Ei bine, mai departe am în plan o serie Fantasy, o poveste cu vrăjitoare, războinici și Zei. Prima dintre ele este programată să apară la sfârșitul acestui an.
Pentru Copilăria fermecată am promis volumul doi, este și el în lucru. În curând va mai apărea și „Iubita îmblânzitorului de cai”, un mister despre o dinastie de femei și un conac blestemat în care-și face apariția însuși Diavolul. Am o mulțime de planuri și dorințe legate de cărțile pe care le voi scrie. Această artă extraordinară a ajuns să-mi fie cel mai bun prieten și cea mai bună terapie. În afară de asta, fac parte din Asociația Cavalerii Cetăților Bârsei, care se ocupă cu reconstituirea istorică. Iubesc să citesc, am o mulțime mare și tot mai mare de cărți.
Când am posibilitatea trag cu arcul și lucrez coarne de animal. Iubesc apa din tot sufletul și aș sta mereu pe lângă ea. De mic copil am avut o relație deosebită cu animalele, fie ele mari sau mici. În prezent câinele meu, Lord, locuiește cu părinții mei, iar cu mine stau Matka și Ulise, doi pisici extrem de răsfățați. Despre mine mai pot spune că-mi plac foarte mult puzzle-urile și jucăriile de pluș, o combinație cât se poate de ciudată, știu, dar sunt un personaj ciudat cu totul, deci nu-mi fac griji despre asta.
Unde te-ai născut?
Ioana Triff: Aici la Brașov. Îmi place Brașovul, este orașul meu de suflet, de sânge. Familia mea se trage din Scheiul vechi, sunt aici de 31 de ani.
Ce pasiuni ai?
Ioana Triff: Pasiunea mea principală este cartea. Și de citit și de scris, și de urmărit prin casă. Am foarte multe biblioteci, am avut de când eram copil și tatăl meu are foarte multe biblioteci, și de mică am pasiunea că toată ziua să mă uit la cărți, chiar dacă pe atunci nu înțelegeam prea multe, dar îmi plăcea să mă uit la cărți.
Și acum când termin de citit o carte, o pun înapoi în bibliotecă și mă uit la ea
Care a fost prima carte citită de tine?
Ioana Triff: Prima carte pe care am citit-o, sau mai bine zis prima carte care mi-a fost citită, eu nu mai țin bine minte, dar așa mi se spune, a fost de Frații Grimm. Acasă am o bibliotecă mai mică de cărți care rămân pe loc.
Eu citesc agresiv, consum cărțile, am multe cărți, le rotesc de la o bibliotecă la alta, le duc la ai mei, că ei au mai mult loc, și acasă la mine păstrez doar biblioteca cu cărți necitite.
Cumpăr cărți ca și cum aș fi nemuritoare
Am o mică biblioteca acasă la mine, care pleacă cu mine peste tot, cu cărți care îmi sunt foarte dragi. Am Frații Grimm cu eticheta cu numele meu și clasa 1, am primul Dracula pe care l-am citit, e de-o vârstă cu mine.
Notezi citate din cărți?
Ioana Triff: Nu fac acest lucru, dar am să îți spun un lucru despre mine, de care nu îmi e rușine, eu subliniez pe cărți din greu, dacă la mine în bibliotecă se găsește o carte care a fost citită și este curată înseamnă că nu mi-a plăcut. Nu cred în ideea să nu scriem pe cărți, desigur nu pe manualele de la școală, dar pe cărțile tale, de ce nu? Că nici omul nu pleacă din viață imaculat cum a venit pe lume, el pleacă cu diverse urme pe care i le lasă viață, și normal și cartea, după ce a fost în mâinile cititorului ea rămâne cu urmele cititorului.
Eu îmi notez, subliniez, cu mai multe culori, fiecare culoare înseamnă ceva pentru mine, îmi notez păreri, cuvinte, și după aceea am și multe carnetele, caietele și mai notez semirezumate și păreri pe care doresc să le am.
Citeai pe ascuns în copilărie?
Ioana Triff: Nu, niciodată. Ai mei m-au lăsat să citesc, eu având probeme cu ochii de mică, nu mi-am permis să citesc foarte mult, aveam grijă, și atunci mă lăsau să citesc cât știam eu că îmi e bine. Acum mai citesc pe ascuns, dar de ce? Îl cunoști pe Ulise, pisicul meu mai mic, el seara când se pune la culcare te obligă să îi stingi lumina. Plânge, el doarme cu mine pe pernă, împărțim o pernă, îl deranjează lumina, nu stă potolit, și trebuie să închid lumina, am o lampă mititică, din care se pune pe carte, și o aprind. Așa citesc eu acum pe ascuns.
Meseria ta nu este nici cea de cititor, nici de scriitor. Care este pregătirea ta profesională?
Ioana Triff: Eu sunt psiholog, am terminat psihologie, am profesat o vreme, m-am lăsat și am ajuns tot în lumea cărților unde în sfârșit mi-am găsit locul. De fapt ce fac eu? Cumpăr cărți. Lucrez la achiziții de carte. Pentru cei de la Libris.
Lumea cărților te fascinează atât de mult încât scrii. Care a fost prima ta carte?
Ioana Triff: Prima mea carte ”Omul a uitat că trebuie să moară” a pornit ca o revoltă, eu sunt un om care iubește mult animalele, de copil am preferat compania animalelor, față de cea a oamenilor, pe mine dacă mă lași cu niște animale sunt ok și vraful de cărți, cu oamenii la mine e foarte dificil, am aceeași prieteni de patru mii de ani, îi numeri pe degete, ne suportăm greu, și ei sunt dificili și eu sunt și mai dificilă, suntem ciudăței cum se spune, dar iubesc animalele și natura și port un respect deosebit pentru natură și univers în general, și această carte a fost o revoltă pentru umanitate, ce face umanitatea tot împotriva umanității chiar dacă ne dăm seama mult prea târziu, așa a pornit prima carte.
Cui recomanzi această carte?
Ioana Triff: Nu merg pe ideea că anumite cărți trebuie citite de anumiți oameni, așa îmi aleg și eu lectura, îmi dau seama după ce am terminat de citit o carte dacă mi se potrivește sau nu, și mi se pare mai corect așa.
Este o carte mai dură un pic, poate pentru oamenii care nu au un anumit fel de stomac nu e recomandată, mi-au spus cei care au citit-o că deși a fost mai dură cartea a picat bine cu toată duritatea.
Pe blogul tău am găsit un text care zice așa “am scris și îmi asum întunericul din mine, pentru că am să-l port mereu, cu toate că este, să zicem incomod pentru unii și pentru alții, dar cred în balanța care trebuie să stea în echilibru așa că trebuie să ii dau copilăriei ce este al ei, partea de viață care conține lumina și speranța” în ce context ai scris acest text?
Ioana Triff: Am scris acest text după ce a apărut a doua carte “Copilăria fermecată”. Prima carte a fost despre tributul adus întunericului, la o extremă, și a venit Copilăria fermecată care s-a dus în cealaltă extremă, pentru că eu nu cred că echilibrul se poate găși doar mergând dintr-o extremă în echilibru, trebuie să se meargă în ambele extreme și apoi în echilibru că să se cunoască adevărul echilibrului respectiv, fără să mergi în ambele extreme nu poți să stai în echilibru, cum nici universul nu poate și nici omul nu poate.
A treia carte despre ce ne vorbește? Ai mai scris tot pe blogul tău că de mică tu ai visat la casa de la țară, la grajd și la răsaduri
Eu de ce nu am țara mea?
Ioana Triff: Copilăria fermecată este o adunătură de povestioare a unor gemeni care trăiesc la țară în casa bunicii, cum mi-am imaginat eu că trebuie să fie la țară în casa bunicii, și ei fac acolo tot felul de nazbatii, bunicii îi urmăresc peste tot, au tot felul de animale de plante.
Mi-a spus cineva după ce a citit cartea că dacă nu i-aș fi spus că nu am trăit la țară nu și-ar fi dat seama. Am reprodus acea viață la țară din imaginație, se pare că țara mea a trăit până acum în imaginația mea, acum trăiește într-o carte. Dar în realitate nu știu, că nu am avut ocazia.
Te gândești să te muți la țară?
Ioana Triff: Poate la un moment dat, da.
Câte animăluțe ai și cum ai devenit mămica lor?
Ioana Triff: Îl am pe Lord, are 14 ani, dar acum e la parinții mei, e obișnuit la casă, e un câine pe care l-am găsit pe malul unei ape alături de mămica lui. Lord e acum stăpânul casei. Cu mine acasă ii am pe cei doi pisici. Pe Matka am găsit-o în Serbia și am adus-o ilegal, am să mărturisesc acum, nu aveam voie să o aduc peste graniță. Am găsit-o în Serbia la un festival medieval, de fapt nu eu, au găsit-o colegii mei de trupă, și am ținut-o acolo 3 zile. Avea doar o lună, nu puteam să o lăsăm acolo, și am decis să o iau acasă în România. A fost o adevărată aventură până să trecem granița cu ea, am ținut-o în pături, ca să nu o audă grănicerii, am făcut gălăgie ca să putem acoperi eventualul ei mieunat.
Pe Matka o am de 4 ani deja.
Îl mai am pe Ulise, care tocmai a făcut un an, nici el nu a fost programat, a ajuns la noi din greșeală. L-am luat de la o prietenă, el era cel mai mic, strănuta, tușea, avea conjunctivită, avea doar o lună, avea nevoie de ingijiri speciale, și ea având un adăpost de câini nu avea cum să se ocupe și de el.
Câte cărți ai până acum?
Ioana Triff: Am 3 cărți până acum. Cea de a treia carte “Mofturi și dulcegării” a apărut anul acesta, în 2021 în martie. Nu e nici această carte acea carte în echilibru. Este o carte care teoretic a pornit a fi ceva de dragoste, nu a ieșit chiar de dragoste, nu este acea carte clasică de dragoste, după cum ar sugera titlul. Nu este nici dulce, nici romantică, nu este stilul meu să scriu așa, da, este vorba tot de dragoste.
“Mofturi și dulcegării” este despre alegerile pe care le face un om până ajunge la dragostea de sine
În plan mai ai cărți?
Ioana Triff: Sunt plecate deja spre editură două cărți. Va ieși și primul fantasy curat. “Întoarcerea vrăjitoarei” se numește, este acel clasic cu vrăjitoare, Zei, cavaleri, regi, blesteme. Îmi place foarte mult stilul fantasy, din păcate în România este un stil care nu prea se gustă, în afară se caută cam 90% acest stil. Îi spun ei literatură cinematografică.
Cum îi putem sprijini pe tineri să citească?
Trei pârghii pot sprijini tinerii să citească: familia, școala și societatea
Ioana Triff: Copiii învață prin puterea exemplului, e demonstrat științific, poți să le spui, dar ei vor face ce văd. Să îi citești copilului, să îi faci cunoștință copilului încă din copilăria mică cu cartea. Eu când întru într-o casă mă uit după biblioteca din casă.
A două pârghie este școala, și aici nu mă refer la veșnică lista de lecturi, care este învechită. Avem scriitori români nu contemorani, cei clasici, cu cărți extraordinare, care din păcate nu se studiază în școală. Nu știu de ce am rămas setați pe o anumită lista din care nu mai ieșim, și normal că este considerată plictisitoare de către copii, ei nu o mai înțeleg, nu o percep. Nu se mai potrivește. Se pot găsi niște cărți. De exemplu, nu se studiază Lorelai, o carte superbă, o carte care se citește ușor. Nu înțeleg de ce nu se studiază.
A treia pârghie este societatea. Și atunci șansele sunt din ce în ce mai mici.
Cum te vezi tu peste 20 de ani?
Ioana Triff: Nu răspund la astfel de întrebări, eu nu știu ce fac mâine, cum să știu ce voi face peste 20 de ani? Îmi place ce fac acum, nu aș schimba nimic, știi cum se spune, că și un fir de păr dacă se schimbă din marele Univers se schimbă și cine știe ce îmi mai cade în cap.
Fiecare lucru este la locul lui, are scopul lui și are învățăturile lui
Dacă ar fi să alegi între a putea călători în trecut, a fi invizibil și a putea zbura, ce ai alege?
Ioana Triff: Nu vreau să zbor, am rău de înălțime. Aș călători în trecut, aș vrea să văd Renașterea, e perioada mea preferată și aș vrea să merg în Florența și la Palatul Medici, îi consider extrem de interesanți.
O întrebare de final: de ce iubim Brașovul?
Ioana Triff: Știi că în psihologie la o întrebare se răspunde cu altă întrebare, asta e regulă în psihologie, de ce nu? Ce motive am avea să nu iubim Brașovul? Sunt atât de legată de oraș, încât nu aș ști ce să spun, da, îmi place să merg să călătoresc dar aici sunt acasă, știi cum se spune, acasă este unde sunt pisicile și cărțile, și pisicile și cărțile mele sunt aici.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!