Vestitul praz oltenesc nu prea este oltenesc, la fel ca și melodia „Mă dusei să trec la Olt”, popularizată de Maria Tănase, aceasta din urmă fiind originară din zona Făgărașului, de unde era bunicul vestitei cântărețe.
Originea geografică a prazului rămâne incertă. Prazul (Allium porrum) este o rudă apropiată cu usturoiul rusesc, arpagicul chinezesc, ceapa și leurda. Cu excepția leurdei, prazul are iuțeala cea mai potolită din toată aceasta familie. Prazul are două rude apropiate, „allium ampeloprasum” (usturoiul elefantului) care este cultivat pentru bulbi şi „kurrat”, cultivat pentru frunze (în Egipt şi Orientul Mijlociu).
O istorie interesantă a prazului o prezintă site-ul francez „Plăcerea de a găti”. Asirienii, chinezii și egiptenii au mâncat și au considerat prazul drept o delicatesă . Evreii, de asemenea: se spune că, în timpul fugii în Egipt, au regretat trei lucruri: castraveții, pepenii … şi prazul! (lucru consemnat în Cartea Numerelor din Biblie).
Chiar şi marele faraon Keops își recompensa cei mai buni luptători ai săi cu mănunchiuri de praz! Însă, de departe, povestea care a adus renumele acestei legume este legată de împăratul Nero, care a fost supranumit „prazofag”, având în vedere cât de mult îi plăcea să mănânce praz, folosind virtuțile acestuia pentru a calma tusea și corzile vocale.
Prazul a avut, de asemenea, și momentul său de glorie în războaiele în care au fost victorioși galezii. . Legenda spune ca Regele Cadwallader a dus o luptă importantă, ce părea sortită înfrângerii, împotriva saxonilor în ziua Sfântului David. Lupta a avut loc într-un câmp plin de praz, așa că regele le-a spus soldaților să poarte agățat pe coif un fir de praz pentru a se putea recunoaşte între ei şi aşa au reuţită să câştige lupta. Cert este că, până în ziua de astăzi, s-a păstrat obiceiul ca, în ziua Sfântului David, toți soldații din Wales să poarte o insignă ce reprezintă un fir de praz.
Ce trebuie să știm când cumpărăm prazul?
Când alegeți firele de praz trebuie să fiți atenți să fie ferme și fine, fără pete, cu frunzele proaspete. Selectați prazul care are un diametru de 2-3 cm și care nu este ofilit. Vârfurile trebuie să arate proaspete și să nu fie decolorate. Capătul rotunjit al bulbului poate însemna că leguma este prea matură, de aceea vă recomandăm să căutați capătul bulbului cât mai plat. Grosimea nu ajută la stabilirea frăgezimii lui, în schimb cu cât este mai subțire, cu atât va fi mai aromat.
Înainte de a pune prazul în frigider tăiați orice frunză mai veștedă. Nu îl spălați și nu îl tăiați în regiunea albă a legumei. Prazul răspândește un miros care poate fi absorbit de celelalte alimente. Este recomandabil să-l păstrați într-o pungă, ușor strânsă în jurul lui, care reține mirosul și umezeala. Se păstrează până la o săptămâna, în sertarul de legume al frigiderului.
Prazul se poate pastra, de asemenea, și în congelator. În acest caz, trebuie opărit câteva minute în apă clocotită, apoi trecut prin apă rece, lăsat să se scurgă și pus într-o pungă. Dacă este gătit, prazul trebuie acoperit și păstrat la frigider. Este recomandabil să-l consumați în maximum doua zile de la gătire.
Supă-cremă de praz, prezentată de executive-chef Marian Popovici
Pentru supa-cremă de praz cu germeni micro trebuie să căliţi frunzele de praz, dar şi partea de tulpină albă, care se taie cubulețe sau rondele, în ulei de măsline şi unt.
Se adaugă puţină sare, iar după ce prazul s-a călit uşor se stinge cu vin alb sec. În momentul în care vinul s-a evaporat, se adaugă supa de legume. (Supa de legume se realizează din ce legume preferaţi: ţelină, morcovi, cartofi, păstârnac şi pătrunjel.)
De asemenea, după ce lichidul se evaporă se adaugă smântâna şi se omogenizează bine, apoi se condimenteză după gust cu sare şi piper alb.
Se ornează cu spumă din albuș de ou și micro germeni (plante tinere, comestibile, produse din legume, plante aromatice şi alte specii, recoltate între 7 şi 25 de zile) și se servește fierbinte cu crutoane de pâine şi parmezan. În fotogafia alăturată avem germeni de linte, ridiche roşie şi de năut. Vă dorim poftă bună!
Din bucătăria francează, tartă de praz cu susan
Timpul de preparare: 15 minute; timpul de coacere: 30 minute.
Ingrediente (pentru 6 persoane): aluat fraged – 180 g, praz – 250 g, 2 ouă+ 1 gălbenuş, 20 ml smântână proaspătă, unt – 40 g, 2 linguri de seminţe de susan, sare, piper, nucșoară.
Modul de preparare: Ungeți forma (tava) cu unt i întindeți aluatul. Se acoperă aluatul cu o foaie de hârtie pergament și se coace timp de 15 minute. Înte timp, se topește untul într-o tigaie, se adaugă prazul rondele și se căletșe la foc mic timp de 15 minute. Într-un castron, se bat ouăle cu smântâna și se adugă, după gust, sare, piper și nucșoară. Se incalzeste cuptorul la 180 °C. Se toarnă în tigaiai cu praz amestecul de sâmântână cu ouă și se omogenizează, apoi se adaugă în tavă. Se presară cu semințe de susan și se coace 25-30 de minute. Se servește cu o salată de crudități.
Prazul, ca medicament
Nutriţioniştii spun că prazul are rol antiseptic, bacteriostatic, stimulează imunitatea, scade riscul cancerului de colon, prostată, de sân și ovarian, are efecte laxative, este vermifug, emolient, are efect expectorant, diuretic, favorizează eliminarea toxinelor din organism, lubrefiază pereţii intestinali, grăbeşte evacuarea intestinelor, antiinflamator, antiseptic, carminativ, hipotensiv, stomahic, diuretic, expectorant, hipogliceminant, tonic şi vasodilatator.
De asemenea, prazul consumat ca atare sau decoctul din frunze poate ajutala înlăturarea gripei, anginei, afecţiunilor cardiace, arterite, astmului bronşic, bronşitelor, traheitelor, laringitelor, constipaţiei, enterocolitelor, atoniei digestive, fermentaţiilor intestinale şi aa altor tulburări digestive.
În uz extern, sub formă de cataplasmă, compresă, spălături locale, planta ajută la vindecarea furunculelor, plăgilor, panariţiului, abceselor şi piodermitei.
Prazul, în cosmetică
Chiar dacă puțini o ștui, prazul este folosit și în cosmetică. De exemplu, cataplasmele din frunze de praz sunt recomandate în cazul tenurilor acneice şi cuperotice. Sucul de praz cu lapte sau zer se aplică pe ten contra pielii înroşite şi a erupţiilor feșei, iar din sucul amestecat cu miez de pâine se obţine o pastă care grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.
Mai mult, spun bătrânii, dacă puneţi la macerat în oţet o frunză de praz timp de 24 de ore şi o aplicaţi ulterior pe bătături sau alte zone întărite ale pielii, acestea vor dispărea „ca prin minune”.