România a făcut un salt spectaculos, dar nu unul de care să ne mândrim: de pe locul zece în 2021, a urcat pe podiumul rușinii în 2024, devenind a treia țară din UE la șomajul tinerilor (15-24 ani), cu o rată de 23,9%, depășită doar de Spania și Suedia, conform Eurostat.
În mediul rural, situația e și mai dramatică, cu peste 30% dintre tineri fără job, dar, ca în orice poveste românească, adevărul e mai complicat decât cifrele.
Bine ați venit în lumea economiei informale, a „fripturiștilor” de ocazie și a tinerilor care par să fi adoptat motto-ul lui Kim Kardashian: „Nimeni nu mai vrea să muncească în zilele noastre!”
Șomaj? Ce șomaj? Economia paralelă face legea
În timp ce Eurostat ne plasează pe locul trei la șomajul tineresc, realitatea din teren e demnă de un film de comedie neagră. „Tinerii apar ca fiind șomeri, dar nu sunt”, spune Cătălin Ghinăraru, profesor la Universitatea București și fost secretar științific al Institutului Național pentru Cercetare în Domeniul Muncii, într-un interviu pentru HotNews.
Aproximativ jumătate dintre acești „șomeri” lucrează, de fapt, în economia informală, jonglând între joburi la negru și ajutoare sociale. E ca și cum ai fi invizibil pentru statistici, dar vizibil pentru portofelul propriu.
În zonele rurale, unde șomajul tinerilor depășește 30%, oportunitățile sunt mai rare decât ploaia în deșert. Agricultura mecanizată și salariile de mizerie nu sunt tocmai magnet pentru tinerii care visează la câștiguri rapide.
„Economia de cazinou”, cum o numește Ghinăraru, e mult mai atractivă: de la pariuri sportive la „afaceri” gri, tinerii preferă să-și încerce norocul decât să accepte un job prost plătit în sat. Și cine să-i judece?
Când un sondaj eJobs arată că 9 din 10 tineri între 18 și 25 de ani vor salarii între 3.000 și 7.000 de lei, dar joburile rurale oferă adesea sub 2.000, e clar că matematica nu ține cu munca cinstită.
Discrepanța urban-rural: Unde sunt joburile, tinerii lipsesc
România are zeci de mii de locuri de muncă neocupate, dar – surpriză! – majoritatea sunt în marile orașe, unde IT-ul, serviciile și industria duduie. În schimb, în sate, singurele „oportunități” sunt munca sezonieră sau joburi cu salarii care abia acoperă chiria.
„Piața muncii e polarizată”, subliniază Ghinăraru, iar tinerii din rural fie migrează spre orașe, fie se refugiază în economia informală. Conform BNR, șomajul e de aproape 7 ori mai mare pentru cei cu educație scăzută (13,6%) față de cei cu studii superioare (2%), ceea ce arată că fără o diplomă, șansele de a găsi un job decent sunt ca și câștigul la loto.
Și mai e un detaliu picant: România are cea mai mare rată NEET din UE (19,4% în 2024), adică tineri sub 29 de ani care nici nu lucrează, nici nu învață. În rural, cifra sare la 23,1%, iar fetele sunt cele mai afectate (20,9%), conform Institutului Național de Statistică (INS).
De ce? Pentru că mulți tineri, mai ales din sate, aleg să „trăiască liber” – fie bazându-se pe părinți, fie vânzându-și „plasma” în economia gri, cum glumesc pe Reddit. „A avea un loc de muncă nu înseamnă o plasă financiară de siguranță. Mai bine trăiesc liber”, e un mesaj care circulă pe grupurile de tineri, reflectând o atitudine anti-muncă tot mai răspândită.
Abandonul școlar și mirajul banilor ușori
Dacă șomajul e mare, abandonul școlar e campion absolut: România are cea mai mare rată din UE, cu 16,6% dintre tineri părăsind școala timpuriu în 2023, față de media europeană de 9,6%. Fără educație, tinerii sunt condamnați la joburi slab plătite sau la economia informală.
„Tinerii nu sunt foarte atașați de profilul companiilor. Vor salarii mari și muncă de acasă”, spune Raluca Dumitra de la eJobs. Dar când singura calificare e „scroll-ul pe TikTok”, așteptările de 1.400 de euro pe lună sunt mai degrabă un vis frumos.
Valentin Lazea, economistul șef al BNR, pune degetul pe rană: trăim într-o eră consumeristă
Unde tinerii cred că li se cuvine totul fără efort. „Unui om născut pe planeta asta nu i se cuvine absolut nimic!”, tună Lazea, criticând mentalitatea de „entitlement”. El compară situația actuală cu perioada interbelică, când munca era singura cale spre succes.
Astăzi, însă, tinerii preferă șomajul, să „îmbrace niște haine și să le arate la puștoaice” pe Instagram decât să pună mâna pe carte.
Brain drain și efectul Stolper-Samuelson: Tinerii buni pleacă, ceilalți rămân
Integrarea României în UE a adus beneficii, dar și pierderi. Conform lui Ghinăraru, efectul Stolper-Samuelson explică de ce tinerii calificați emigrează masiv. Piețele dezvoltate (Germania, Olanda) absorb talentele, în timp ce România pierde sectoare de vârf.
„Brain drain-ul” e o realitate cruntă – peste 600.000 de tineri au părăsit țara în ultimul deceniu, conform INS. Cei rămași, adesea cu calificări reduse, se refugiază în economia informală, care „a crescut și s-a diversificat”, spune expertul.
Îmbătrânirea populației agravează problema. Cu 123,8 seniori la 100 de tineri sub 15 ani, România se confruntă cu o criză demografică ce limitează oportunitățile pentru tineri, conform INS. Seniorii ocupă joburi, iar cererea pentru specialiști (25% din locurile de muncă până în 2035, potrivit BNR) nu poate fi acoperită de o generație tot mai puțin educată.
AI, productivitate și viitorul incert
Pe lângă toate astea, valul AI începe să schimbe regulile jocului. Unele joburi vor dispărea, altele vor apărea, mai ales în domenii precum modelarea AI sau inteligența în afaceri.
România, cu o productivitate a muncii de 84,2% din media UE27, ar putea beneficia de AI pentru a reduce decalajul față de țări ca Belgia sau Austria. Dar fără investiții în educație, tinerii riscă să rămână pe dinafară.
Ironia supremă: Tinerii vor, dar nu prea vor
România e țara paradoxurilor: avem șomaj record, dar și joburi neocupate; tineri care vor salarii mari, dar refuză munca grea; o economie formală care crește, dar trage după ea o economie informală tot mai mare.
„Marea Demisionare” din 2021 a arătat că sute de mii de români preferă să renunțe la joburi decât să accepte condiții proaste. Pe Reddit, grupurile ca r/antiwork câștigă teren, iar tinerii vorbesc deschis despre „moartea ambiției”.
Nicușor Dan, proaspăt președinte, ar putea avea o misiune imposibilă: să convingă o generație crescută cu „entitlement” că munca e calea spre succes. Dar când economia de cazinou și joburile la negru sau șomajul sunt mai atractive decât un salariu minim, iar educația e abandonată pentru mirajul banilor ușori, ce mai poate face un lider?
Poate doar să spere că tinerii vor descoperi, ca în fabulele lui Creangă, că „munca îl face pe om”. Până atunci, România rămâne campioană la șomaj tineresc – și la ironii amare.