Pe masa discuțiilor privind măsurile de echilibrare a bugetului, incluzând creșteri de taxe și tăierea unor cheltuieli din sectorul bugetar, a fost avansată, dinspre mediul de afaceri, și ideea unei taxe universale aplicate tuturor tranzacțiilor, pe „orice mișcare de bani din economie”, spun pentru Profit.ro surse politice participante la negocierile prezidate de Nicușor Dan.
Taxă pe orice mișcare de bani
Argumentul a fost cel al unei baze impozabile extrem de largi care, combinată cu o rată infimă, poate genera venituri substanțiale pentru buget. Cu alte cuvinte, taxarea „oricărei mișcări de bani” în economie – chiar și cu o fracțiune mică per tranzacție – poate aduce fonduri considerabile statului, într-un mod dificil de evitat de contribuabili și eficient de colectat, a fost arătat.
Spre deosebire de impozitele tradiționale, care se pot sustrage sau evita mai ușor, o astfel de taxă micro per tranzacție ar cuprinde practic toate fluxurile financiare.
Băncile comerciale și ceilalți procesatori de plăți ar acționa practic ca agenți de încasare (withholding agents) ai statului, reținând taxa în momentul procesării fiecărei tranzacții, similar felului în care astăzi rețin comisioane bancare sau anumite impozite la sursă.
Micro-taxă digitală, din 2026
„S-a invocat că actualul context este favorabil implementării unei asemenea taxe, că transformarea digitală în creștere – de la servicii de e-guvernare la adopția pe scară largă a plăților electronice și a identității digitale – înseamnă că infrastructura și obiceiurile utilizatorilor sunt deja existente pentru o micro-taxă digitală.
Tot mai mulți români folosesc carduri, internet banking și plăți mobile, ceea ce indică faptul că mecanismele necesare colectării automate sunt deja funcționale la scară largă. Principala sarcină tehnică ar fi coordonarea și testarea riguroasă a sistemelor existente, nu inventarea unor tehnologii noi de la zero.
Cu o planificare adecvată, România ar putea fi pregătită ca, până în 2026, să pună în funcțiune un sistem care reține automat câțiva bănuți din fiecare tranzacție și îi direcționează către vistieria publică, fără a perturba semnificativ experiența utilizatorilor„, relatează sursele citate.
O taxă pentru fiecare tranzacție poate genera venituri semnificative pentru buget
Iar în ipoteza creșterii economice și a continuării digitalizării, volumul anual ar putea urca spre 40–50 de mii de miliarde RON; în acest caz, cota necesară poate scădea spre 0,1% sau chiar mai puțin.
A mai fost invocat că și o fracțiune foarte mică din fiecare tranzacție poate genera venituri semnificative pentru bugetul de stat.
De pildă, o micro-taxă de 0,2% înseamnă doar 2 RON la fiecare 1.000 RON tranzacționați – o sumă abia sesizabilă pe tranzacție individuală. Însă aplicată universal, o asemenea taxă modestă ar totaliza aproximativ 50 de miliarde RON pe an, atingând astfel obiectivul de venit propus.
Cu alte cuvinte, a fost argumentat că fiecare contribuție per tranzacție este infimă, dar efectul cumulat la nivel național este major.
Pe masă au fost puse și exemple de funcționare
Taxă la transferuri bancare
Transferuri bancare (ordin de plată, OP/ACH/SEPA): S-a arătat că toate băncile care operează în România își vor adapta sistemele de procesare a plăților pentru a include micro-taxarea.
Ori de câte ori un deținător de cont bancar transferă bani (fie că face un virament între conturi, o plată a unei facturi, o debitare directă pentru utilități, etc.), sistemul bancar va calcula automat micro-taxa (de exemplu, 0,2% din suma transferată) și o va deduce instant, virând suma respectivă către Trezoreria Statului.
Taxa s-ar aplica atât tranzacțiilor în monedă națională (RON), cât și celor în valută, atâta timp cât cel puțin una dintre părțile tranzacției (plătitor sau beneficiar) este rezident(ă) sau instituție din România.
Taxă la plăţile cu cardul
Plăți cu cardul (card de credit/debit): Implementarea s-ar putea realiza fie la nivelul băncii emitente a cardului, fie la nivelul băncii acceptatoare (acquirer) în momentul decontării tranzacției.
De exemplu, dacă un consumator cumpără alimente de 100 RON cu cardul la supermarket, banca emitentă a cardului ar putea adăuga automat 0,2 RON (presupunând o cotă de 0,2%) drept taxă pe tranzacție și ar vira acești 20 de bani către guvern.
Acest cost poate fi fie atribuit direct plătitorului, fie dedus din suma virată comerciantului (în funcție de cum va fi definit prin lege, pentru a fi consistent – autoritățile trebuie să stabilească clar dacă taxa cade în sarcina plătitorului sau a beneficiarului, pentru a exista uniformitate).
În România, rețeaua de carduri a procesat ~2 miliarde de tranzacții în 2022 (în valoare totală de ~483 miliarde RON).
Taxă pentru plăți mobile și fintech
Plăți mobile și fintech: Plățile efectuate prin aplicații mobile sau portofele electronice (transferuri peer-to-peer prin aplicații fintech, portofele digitale nebancare, etc.) în cele din urmă implică mutarea banilor în conturi bancare sau în registre de monedă electronică, deci ele pot fi taxate similar.
Taxă pe tranzacţii cash
Tranzacții în numerar (cash): Retragerile de numerar de la bancomate (ATM) și depunerile de numerar la bancă sunt mișcări de fonduri din/în conturi, deci ar fi tratate ca orice alt debit sau credit și ar purta micro-taxă. Concret, dacă o persoană scoate bani de la ATM, suma retrasă – să zicem 1.000 RON – ar fi supusă imediat taxei de 0,2%, banca reținând 2 RON suplimentari ce merg la buget.
La fel, depunerea de numerar în cont ar fi considerată o tranzacție creditată, taxabilă (dacă legea nu va decide altfel pentru a încuraja depunerile; detaliile trebuie stabilite).
Taxă pe active digitale
Aplicarea asupra criptomonedelor, S-a mai arătat că legea va trebui să acopere, pe cât posibil, și tranzacțiile cu active digitale, pentru a preveni ca acestea să devină o portiță majoră de evitare a taxei.
Articolul complet AICI.