De Mara Blaj am aflat printr-o colegă de breaslă, care mi-a povestit cu entuziasm că avem în Brașov o artistă care prelucrează sticlă. Am cerut detalii, am contactat-o pe Mara, cu inima deschisă. A venit să stăm de vorbă și să îmi povestească ce iubește ea mai mult din artă: sticla. Privire senină și multă emoție în glas. O bucurie să stăm de vorba ca la o șezătoare.
„Dorința mea de până acum a fost de a descoperi cine sunt. De ce am nevoie să mă simt împlinită? Unora le vin răspunsurile cu mai multă ușurință, eu m-am descoperit prin încercări și erori. Nu mă plâng, este un drum interesant, pe parcursul căruia am găsit și unele răspunsuri de moment sau chiar mai durabile. Călătoria a dat naștere la prietenii frumoase, m-a purtat prin joburi destul de variate, o mulțime de cursuri, și uneori peste mări și țări.
Ca să mă simt împlinită, mi-am dat seama ca am nevoie de muncă cu sens pentru mine, să fiu înconjurată de oameni cu care rezonez, de care mă simt real văzută, apreciată și sprijinită, în viața cărora la rândul meu să pot contribui pozitiv.
Am fost mereu în căutarea unei profesii care să mă motiveze și pe care să mă văd făcând-o până la adânci bătrâneți. (Am terminat Facultatea de Sociologie, am fost facilitator de programe educaționale la Walt Disney World în Florida, am lucrat în training și recrutare, am fost într-o corportație pe partea de Knowledge Management, am dezvoltat, organizat și facilitat programe educaționale pentru copii în diverse contexte, am făcut coaching si team-coaching. ) – e prea multă informație.
Acum 8 ani am devenit printr-o coincidență frumoasă profesor de engleză, m-am atestat CELTA și de atunci am lucrat în acest domeniu. Predatul este unul dintre lucrurile pe care îmi imaginez că pot să le fac până la finalul vieții. Pe lângă impactul constructiv în viețile celorlalți, faptul că pot să îmi folosesc creativitatea în designul orelor, conexiunea personală și joaca mă motivează.
Cronologic, al doilea lucru pe care am descoperit ca mă văd făcându-l până la adânci bătrâneți este lucrul cu sticla. De mult eram fascinată de prelucrarea acestui material și acum 5 ani am avut ocazia să urmez un mult așteptat curs de lucru cu torța la Grădina Sticlarilor în București. Era o senzație foarte plăcută, între meditație și fascinație. După o pauză, acum 2 ani am reînceput să lucrez cu sticla, dar prin procesul fuzionării. La început foarte stângaci, dar pe măsură ce am acumulat informații și ore de jucat cu sticla, cu din ce în ce mai multă siguranță. Este enorm de mult de experimentat și încercat, iar asta mă bucură. Când lucrez cu sticla și fac ceva nou pentru mine, trăiesc o stare de prezență și flow în care de multe ori nu simt cum trec orele. Sunt bineînțeles și câteva activități în cadrul procesului care nu îmi plac așa mult, dar ele fac posibil produsul final și atunci îmi pun o carte audio care îmi place și merg înainte.
Ca și material de lucru, sticla mi se pare sinceră, simplă, elegantă dar nu simandicoasă, surprinzătoare, cu personalitate, și pentru mine este o provocare să o cunosc din ce în ce mai bine ca să-i dau forma și culoarea dorite.
În coaching se spune că un om este cu atât mai fericit și împlinit cu cât trăiește mai mult în congrueță cu valorile sale. Două valori importante în viața mea sunt creativitatea și exprimarea. Faptul de a produce ceva ce mă reprezintă, ce mie mi-e se pare frumos, și de a combina sticla sau ideile într-un mod unic îmi aduc multă împlinire. Iar sticla oferă o lume de posibilități și tehnici.
O altă valoare este creșterea și învățarea continuă, mereu încerc cu mai mult sau mai puțin succes să îmi depășesc limitele momentane și să-mi materializez ideile și dorințele. Motiv pentru care sunt un mare fan al terapiei, al coachingului și al cursurilor, poate exagerat uneori. Toate acestea m-au ajutat să mă găsesc puțin câte puțin.
A patra valoare este conexiunea constructivă cu ceilalți și dorința de a avea un impact pozitiv, fie că e vorba de a oferi mici bucurii, de a sprijinii emoțional un prieten apropiat care trece printr-un moment dificil sau de a crea mediul propice ca un elev să-și dezvolte încrederea în sine.
Bijuteriile din sticlă pe care le fac sunt legate și de a oferi bucurii celor din jur. Anul acesta am început să le și vând. Nu aș fi făcut lucrul acesta dacă nu m-aș fi simțit sprijinită de cei apropiați și ce a fost surprinzător pentru mine, este cum am intrat în contact cu oameni noi care m-au susținut în cele mai minunate moduri. Multumesc.
Numele colecției este Glass Tree (by Mara). Sunt îndrăgostită de logo-ul făcut de o prietenă bună și de slogan: Grow your roots, share your fruits. Este ca un motto pentru mine și și o încurajare pentru ceilalți, să-și găsească talentele unice, să le cultive și să aducă în lumea asta lucruri și experiențe care ne pot face viața mai frumoasă tuturor.Glass tree by Mara esteși despre exprimare autentică, creștere și contribuție. Îmi doresc ca făcând ceva ce îmi place să îmi dezvolt pas cu pas, abilitățile artistice, meșteșugărești, antreprenoriale, de conectare autentică cu ceilalți, auto-disciplina, perseverența și încrederea în mine. O să fie o aventură și un proces intersant.
Un lucru aș mai vrea să menționez: cred că putem face o mică magie și să investim lucruri simple cu emoții benefice pentru noi. De câteva ori, când aveam o emoție puternică, apărută în urma unei experiențe frumoase pe care îmi doream să mi-o amintesc, îmi luam o pereche de cercei de exemplu sau un alt obiect mic și simbolic, iar acum de câte ori îi port sau văd obiectul respectiv mă conectez din nou cu emoția aceea și cu stare de bine, împlinire, entuziasm sau încredere. E o mică scurtătură către fericire. Mi-aș dori ca bijuteriile mele să fie asociate cu astfel de momente mari sau mici. Ne-ar face onoare.
Dacă aș alege 3 cuvinte care mi-aș dori să reprezinte bijuteriile mele ar fi: „Simplitate, delicatețe, emoție”
Bună, te rog să te prezinți, cine ești?
Mara: Bună sunt Mara, Mara Blaj, este primul interviu pe care îl acord, așa interviuri de două minutele am mai avut, dar așa un interviu până acum nu am mai avut. Dar este OK, sunt obișnuită să povestesc mult despre mine.
Unde te-ai născut?
Mara: În Brașov, în 1982, în octombrie.
Care este profesia ta?
Mara: Aici e o aventură, eu sunt genul încercare și eroare, și așa am dat și peste sticlă, liceul mate-fizică, apoi sociologie, am lucrat în training, am lucrat într-o corporație, în petreceri pentru copii după care am ajuns profesor de engleză. Asta e varianta scurtă. În continuare îmi place foarte mult partea de predat engleză și lucrat cu copii. Mi se pare că poți să ai o influență pozitivă când lucrezi cu copiii, și când lucrezi cu ei îți vindeci și tu niște lucruri. Predau de 8 ani de zile, iar cu sticla de doi ani de zile lucrez, constant.
Cum ai descoperit sticla?
Mara: Țin minte că mă uitam cu mama la o emisiune la tv și arătau cum suflau și cum făceau vaze din sticla, și mi-am zis, ce fain, ce mi-ar plăcea să merg la o fabrică să văd cum se face, să văd cum se întâmplă. Nu am găsit ocazia până în București când am văzut în 2015, că la Grădina Sticlarilor era o zi deschisă cu sticlă și atunci am vrut să mă duc. S-a putut numai într-un an și am făcut un curs cu torța cu Iulia, curs care a fost foarte fain, am modelat baghete, era perfect, mă relaxa și îmi plăcea că îmi ieșea ceva din mâini, cream.
„Mă fascina cum se mișcă sticla”
Care a fost primul obiect creat de ține?
Mara: Aveam baghete și am făcut o spirală, și pe urmă am făcut un obiect ceva mai concret, un căluț de mare. Am lucrat sub îndrumarea Iuliei, dar și solitar, învăț multe lucruri pe cont propriu.
Ai reușit să monetizezi acest hobby?
Mara: Printre prieteni și cunoscuți ai cunoscuților. Prima lucrare monetizată a fost un căluț de mare și îmi amintesc că l-am vândut unui cunoscut, a fost foarte fain și pe urmă a fost ciudat, am realizat în acel moment că pot să câștig bani din ceva ce îmi place, am zis „Aoleu!”, și am lăsat-o mai moale, a fost o teamă de a fi apreciată.
Mai târziu am trecut pe sticlă fuzionată, sunt mai multe tehnici, este tehnica torței, mai este fuzionarea sticlei. Fuzionarea are loc într-un cuptor care ajunge până la o temperatură destul de ridicată, cam 800 grade Celsius și chiar mai mult.
Practic dacă ai două straturi de sticlă ele se combină, nu se întrepătrund, dar se lipesc una de alta și devin o bucată. Folosesc sticlă transparentă incoloră și colorată, opacă sau semi-opacă colorată. Mai e un tip de sticlă, sticla dicroică, care are o culoare transmisă și o culoare reflectată. Efectul este că dacă schimbi unghiul din care privești sticla vezi alte reflexe.
Vreau să mai adaug că primul lucru vândut ca bijuterie, a fost unei prietene foarte bune, care mi-a zis „Când te apuci să vinzi, să îmi spui, că noi suntem primele” și de la ea mi-a crescut încrederea mi-a tot cumpărat și ea și fiica ei și mi-a crescut foarte mult încrederea, au luat cercei, bijuterii și de mărțișor.
Una dintre surprizele cele mai frumoase cu bijuteriile este că primești sprijin de la oameni neașteptați, sprijin neașteptat.
În primul rând este Kitty, căreia i-au plăcut foarte mult, a dat în stânga în dreapta prietenilor, pe urmă mai este Cristina, care a venit spre mine pentru că primise de la sora mea un mărțișor și ea acum le vinde colegelor, doar pentru că îi plac și vrea ca și ceilalți să se bucure de bijuterii frumoase. Și mai este și o prietenă Ruxi, care îmi aduce sticlă din Anglia. Le sunt recunoscătoare pentru tot sprijinul. A contat mult.
Ce îți place cel mai mult să faci?
Mara: Ca obiecte îmi plac lucrurle mici delicate, să nu fie ceva mare, mă limitez la bijuterii, mie îmi aduc o anumită bucurie, de exemplu când mă duceam într-un loc nou îmi luam o pereche de cercei să îmi amintesc senzația, este ca un moment de răsfăț. Vreau să ofer acest moment altor persoane, vreau să creez ceva, vreau să aduc un lucru pe care eu pot să îl fac și să exprim viziunea mea. Ca metal folosesc argint 925 sau oțel inoxidabil, dar cele mai multe sunt pe argint. M-am gândit să fac o colaborare cu un argintar, să realizăm lucruri împreună.
Ai participat la târguri, evenimente, expoziții?
Mara: Am participat la un eveniment fizic, la Ora0, am considerat evenimentul acela un succes în sensul că am cunoscut persoane care fac același lucru și au fost foarte deschise, m-au ajutat, și am primit idei frumoase de cum să realizez poze la bijuteriile mele.
Ce planuri de viitor ai?
Mara: Încă nu este un mod de viață, categoric am investit mult mai mult decât am câștigat, dar nu am nici o plângere, iubesc momentan procesul nu rezultatul. Vreau să îmi fac site, să încerc în magazinele locale și să descopăr modele noi, să îl transform într-un business. Ca modele îmi plac lucrurile simple și încerc să asociez cu ce îmi place mie ca model. Nu am făcut încă nimic în această direcție.
„Mi-ar plăcea să am ocazia să fiu ucenicul unui meșter sticlar, să învăț mai mult în prelucrarea sticlei”
Ce alte tehnici ai făcut?
Mara: Am desenat. O să îți zic o poveste care mie îmi e tare dragă cu desenatul. La grădiniță am avut-o ca educatoare pe Dna Anca la care mă gândesc cu mare drag și multă recunoștință. Am contactat-o pe Facebook într-o zi și i-am zis „Dna Anca nu știu dacă vă mai amintiți de mine” „Mara, cum să nu îmi amintesc de tine și de talentul tău la desen?”. Așa mi-a crescut inima. M-am simțit văzută și apreciată de dânsa.
Alte cochetării cu domeniul artistic… am vrut să dau la arhitectură, am făcut Școala Populară de Artă, am făcut și câteva ședințe de olărit, pe roată, și când eram mică mă duceau părinții la Palatul Copiilor, acolo am făcut modelaj în lut. Am încercat de toate. Sunt ca un fel de cercetător care vrea să încerce cât mai multe lucruri pentru a știi ce este mai potrivit pentru mine. Cred că mi-am găsit unul dintre drumuri.
„Mă văd făcând sticlă toată viață”
Ce îmi place foarte mult este că există atâtea lucruri pe care să le înveți despre sticlă. Mă entuziasmează multe lucruri, sunt o persoană cu interese multiple.
Am căutat stabilitatea în lucrurile pe care îmi place să le fac și pe care mă văd făcându-le pe o perioadă lungă de timp. Dacă îmi aduc bucurie să le fac știu că sunt o ocazie de creștere și descoperire
Pe cine moștenești?
Mara: Și aici e o poveste interesantă. Mama e pe partea creativă, ea pictează pe sticlă, țin minte când eram mică ea făcea felicitări din flori presate, ea are partea de creativitate, și tata o are dar din partea lui vine mai mult partea de meșteșug, el lucra cu lemnul ca hobby, iar bunicul meu a construit un darac pentru prelucrat lână, cu toate părțile componente.
Sunt recunoscătoare ambelor părți de familie că am luat și ce a fost mai bun de la ei, și lucruri asupra cărora simt nevoia să lucrez. Încerc să vin cu acceptare și cu recunoștință față de generațiile anetrioare. Lucrurile vin cu răni, dar și cu daruri.
Ai vreun regret?
Mara: Cred că am, dar dacă mă întrebi acum în energia momentului, ce să zic, eu am încercat, am văzut ce mi se potrivește, dacă știam mai bine făceam mai bine, nu am niciun regret. Sunt convinsă că dacă mă gândesc bine am regrete, dar în același timp chiar cred că m-am străduit toată viață.
„Dacă aș fi știut mai bine,. aș fi făcut mai bine”
De ce iubim Brașovul?
Mara: Eu iubesc un loc pentru oamenii care sunt acolo și pentru amintirile pe care le construiesc, și acum cu reîntoarcerea aici am ocazia să mă reîndrăgostesc de Brașov.
https://www.facebook.com/glasstreebymara/videos/2887560308165193
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
