A mai trecut un an. Cu pași repezi, între valuri pandemice și lupte politice, între zile cu relaxare și numeroase zile cu stare de alertă. Și între toate aceste zile, mulți, prea mulți morți și mult prea multe discuții și dezbinare între noi.
Și iată că vine încet dar fără posibilitate de a o uita Ziua Noastră a Românilor, a celor mulți, mai bogați sau mai săraci, a celor de aici de acasă și a celor plecați întru îndeplinirea unor vise personale. În toate sufletele noastră bate o inimă, numită România.
Acum un an pe vremea asta scriam despre Ziua Națională și despre Regina Maria. Acum m-am gândit că nu degeaba pe prima hârtie de 20 RON-i se află Ecaterina Teodoroiu. V-ați imaginat-o vreodată? Nu așa cum apare în poze, ci pe aceea tânără și curajoasă fată, care a suferit o dramă personală prin pierderea fratelui ei, pe aceea fată care era sortită să educe copiii, căci se pregătea să devină învățătoare v-o închipuiți cum va fi făcut față veștii că i-a murit fratele?
Oare îi va fi fost teamă sau va fi avut regrete atunci când a luat hotărârea de a pleca ca și combatantă pe front? Ea care a îngrijit pe cei răniți, care a văzut suferința și durerea, a cunoscut nevoile acestui popor, sunt sigură că nu a dorit să devină o eroină, ci doar o luptătoare pentru un ideal al libertății și al unității. Nu degeaba a fost sprijinită în demersul ei de a deveni soldat combatant, de o altă eroină a noastră Regina Maria.
Îmi imaginez că cele două s-au întâlnit poate, într-un spital de campanie, fiecare stând lângă un rănit ascultând o poveste și poate că atunci Regina i-a vorbit despre durerea de fi rănită sau chiar de a-și pierde viața. Cred că Ecaterina a ascultat-o și i-a răspuns că fiecare dintre noi suntem liberi să ne alegem lupta și felul în care luptăm, iar ea a ales deja și dorește să își urmeze calea. Cred că tăcerea dintre cele două, a fost un companion în discuție, iar tăcerea dintre dialoguri a determinat-o pe Regină să o sprijine.
Cred că Regina a înțeles ce o mâna în luptă pe Ecaterina. De aceea a sprijinit-o. Ecaterina este o eroină din multe puncte de vedere începând cu tăria de caracter, cu voința de nezdruncinat, cu acceptarea propriului destin. Cred că ea reflectă spiritul acestui popor care și-a trimis în luptă deopotrivă cărturarii, filosofii, dar și oamenii simpli. Cred că Regina a fost o feministă fără să știe, dar în primul rând o româncă adevărată în sufletul ei, deși era născută într-o altă țară.
În acele vremuri grele, acoperite de mare durere și suferință două femei au făurit Istorie una chiar cu jertfa supremă, iar cealaltă ducând la împlinire visul de a trăi România.
Vreau să cred că urmașii lui Ion I.C. Brătianu, cel care asista la împlinirea și făurirea României, sunt cu adevărat printre noi și că înțeleg dragostea de țară și de popor nu ca pe niște cuvinte goale de simțire, ci ca pe niște adevăruri profunde rostite din însuși sufletele lor.
Cred și sper că Ziua noastră Națională nu este doar o Zi în calendar, marcată prin parade militare ci ea semnifică ceva mai profund în inimile noastre, certitudinea și credința în existența noastră ca români de-a pururea.
Așa că vă invit la un exercițiu de imaginație, cum credeți că și-au imaginat cele două eroine viitorul țării, pe care o iubeau atât de mult.
Așa cum este astăzi, sau poate că diferit, în unitate de spirit și gândire, condusă cu înțelepciune și credință, cu modestie și râvnă, având mereu în minte binele României Mari.
La Mulți Ani România! Țara mea de glorii, Țara mea de dor…
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov