În fiecare an, pe 24 iunie se sărbătoresc Sânzienele, fiind cunoscute în mitologia românească drept zânele bune din clasa ielelor, spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele şi Rusaliile.
Sărbătoarea populară coincide cu Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului.
În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sânziene, în Ardeal, iar în Muntenia şi Oltenia – Drăgaica.
Numite în tradiţia populară şi Sfintele, Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele sau Sânzâienele sunt fiinţe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefăcătoare, care au numai însuşiri bune. Fuioare uşoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează hore ameţitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase.
Sânzienele sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii.
Sânzienele sunt deţinătoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele şi mai ales florile ce le poartă numele, cu proprietati magice, făcându-le apte pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc iubirea.
Drăgaicele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. De aceeea, pentru a nu fi loviți de blesteme, oamenii au creat adevărate ritualuri.
Tradiții și superstiții de Sânziene
În dimineața de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau flori de sanziene, pe care le împleteau în coronițe și le arucau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coroniță rămânea pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coroniță, alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș.
În ziua de Sânziene, fetele se spălau pe cap cu fiertură de iarbă mare, iar femeile se tăvăleau dezbrăcate în roua de 
dis-de-dimineaţă, înainte de răsăritul Soarelui, pentru fertilitate și pentru a deveni mai frumoase. Pentru a scăpa de boli, fetele și nevestele se scaldau în ape curgătoare.
Se spune că, în noaptea de Sânziene, dacă o fată tânără, pune sub pernă Floarea de Sânziană îşi va visa cu siguranţă ursitul. Dacă îşi pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât şi femeile devin mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase. De aceea sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Sărbătoarea Iubirii.
Cunoscută şi ca „iarba Sfântului Ion” sau „iarba care alungă diavolii şi duhurile necurate”, Floarea de Sânziană se ardea pentru a îndepărta de casă strigoii şi pe toţi cei cu gânduri necurate.
În multe zone din ţară, se aprind focuri pe dealuri, pentru alungarea spiritelor malefice, în care se aruncă substanțe puternic mirositoare, se buciumă și se strigă în jurul focurilor.
Există superstiția conform căreia persoanele care nu sărbătoresc corespunzător această zi vor ajunge să supere Sânzienele. Acestea se razbună pe femeile care nu sărbătoresc această celebrare, pocindu-le gura. Nici bărbații nu scapă ușor. Cei care au jurat strâmb sau au făcut unele fapte rele vor suferi pedepse îngrozitoare.
Se spune că, dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.
Tot în această zi, dacă vezi o furnică roşie, acsta este semn de foarte bun augur. Iar dacă găseşti o furnică în portmoneu, este un semn indubitabil că vei avea un an foarte bogat.
În credința populară, se crede că dacă culegi şi mănânci petalele florii de grâu, numită albăstrica, tot anul vei avea noroc în toate.
Florile de Sânziene au puteri miraculoase
Floarea de Sânziană are numeroase întrebuinţări, în medicină şi cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat şi proprietăţi mistice
Pentru a avea eficienţa dorită trebuie culeasă după un anume ritual: florile se culeg în zorii zilei de Sf. Ioan Botezătorul, în timp ce tulpina şi seminţele, cum este şi firesc, toamna.
Dacă sunt culese corespunzător, proprietăţile lor sunt miraculoase. Astfel, dacă se pun în apa de baie vindecă frigurile; puse în alcool vindecă rănile şi urmele loviturilor; roua căzută pe flori în noaptea de Sf. Ioan Botezătorul este leac sigur pentru bolile de ochi şi piele.
Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și erau păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.
În acelaşi timp, Floarea de Sânziană este un reper calendaristic agrar. Dacă înfloreşte înainte de Sf. Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetaţia plantelor este prea avansată.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de „Amuțitul Cucului”. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.
Sânzienele, însemnă de cinci ani și Ziua Universală a Iei. Evenimentul este marcat în Brașov, prin spectacole și o paradă a ansamblurilor folclorice invitate, în Piața Sfatului.
Foto: arhiva/ realitatea.net; ziare.com