RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.(DEX Roman)
M-am gândit un pic înainte să dau un nume acestui articol. M-am gândit să-l numesc „Responsabilitatea funcției publice”, dar nu cred că este judicios exact, nefiind vorba de o responsabilitate în sine a funcției, ci a persoanei care ocupă funcția. Aceasta, ca subiect de drepturi și obligații, poate sau nu să fie o persoană responsabilă, lucru însă prezumat ca fiind îndeplinit de persoanele majore.
Acum nu vreau să mă refer din punct de vedere strict juridic la acest aspect, ci vreau să discut despre calitatea persoanei care, vremelnic, ocupă o funcție publică, fie ea numită sau aleasă.
Din păcate, în ultimii ani, foarte mulți dintre cei care ocupă o funcție publică sunt responsabili selectiv, adică în ceea ce privește drepturile lor, le convine să aibă o funcție de răspundere, fiind vorba de expunere, de putere, de influență, de bani etc. Însă, revenind la obligațiile care vin la pachet cu funcția, mai ușor sau, cum ziceam mai devreme, selectiv. Și, de aici a apărut, la nivelul socieății în ansamblul ei, percepția că politicienii români nu sunt de încredere. Și este corectă această percepție. Chiar dacă unii dintre oameni nu pot să exprime exact în cuvinte aceste diferențe de nuanță juridică, pot însă foarte bine să simtă atunci când „e lucru slab” în cazul unor politicieni.
În management se întâmplă același lucru: sunt persoane care răspund cerințelor postului atât timp cât lucrurile merg bine. Când însă apar situații de criză sau sub presiune, nu vor mai face față. Se vor eschiva, nu se vor simți confortabil, vor amâna luarea deciziilor sau, cel mai păgubos lucru, nu vor face nimic. Saxonii le-au dat și un nume – „sunny weather managers” – adica manageri de vreme buna. Cert este că acestora, în companiile private, li se asigură foarte repede ieșirea din scenă când nu se achită de sarcini.
Întorcându-mă însă acum la cei care ocupă o funcție de răspundere publică, lucrurile nu mai stau la fel. Simptomele sunt aceleași precum cele descrise mai sus, însă nu e nimeni care să poată să-i scoată din schemă. Au însă la dispoziție un act unilateral extrem de onorabil care să-i ajute să iasă din situația apăsătoare: DEMISIA.
Și la noi, la Brașov, recenta situație de criză în care s-a intrat în ceea ce privește încălzirea orașului se datorează unor oameni care sunt iresponsabili și care în loc sa demisioneze, blochează activitățile și țin cu mâinile și cu dinții de scaune, fără a face însă nimic. Cine sunt ei? Cei care administrează societatea de încălzire și cei care ar trebui să coordoneze activitatea de încălzire de la nivelul Executivului Primăriei Municipiului Brașov. Nu-i vedeți astăzi pentru că nu-i văd nici eu, deși în ultima săptămână ar fi trebuit, criză fiind, să participe la luarea deciziilor și, dacă nu sunt în stare să genereze idei, măcar să participe la ședințe. Ei bine, nu i-am văzut la față, se ascund bine! Nu m-aș mira chiar să plece în concediu, că doar e august…
- Cătălin Leonte,
- consilier local