Evenimentele tragice petrecute săptămâna trecută la Bruxelles ne determină să abordăm o temă delicată: lupta împotriva terorismului. Dincolo de a fi o problematică de apărare transnaţională, aceasta tinde să devină şi o problemă a noastră, a fiecăruia dintre noi.
De ce? Pentru că ne priveşte pe fiecare dintre noi. Pentru că dincolo de pierderile de vieţi omeneşti se află sentimentul terorii şi atitudinea noastră de apărare împotriva acesteia. Poate nu întâmplător constatăm violenţele de la Bruxelles ca fiind asociate unui fundamentalism religios prost înţeles: acest atac a avut loc în cea mai importantă săptămână din viaţa religioasă a lumii catolice, săptămâna Paştelui. Şi poate la fel de neîntâmplător a „lovit” capitala Europei: Bruxelles.
Acum mai mult ca niciodată este momentul să încercăm să ne „înţelegem” adversarul. Mulţi analişti, sociologi psihologi specializaţi în domeniul militar au asociat lupta teroristă cu „războiul celor slabi”, asociind astfel asimetria mecanismelor de acţiune a combatanţilor: sistemele şi instituţiile implicate în combaterea actelor teroriste, dotate cu întreaga tehnologie specifică mileniului III versus grupările teroriste care acţionează cu mijloace de multe ori rudimentare, primitive.
În acest context, determinarea motivaţiei grupărilor teroriste nu este deloc una uşoară, ea fiind o adevărate provocare pentru cei care o studiază. Pentru aputea lupta împotriva acestui flagel internaţional reprezentat de fenomenul terorist trebuie să pornim de la a necunoaşte „adversarul”, de la a cunoaşte ce îl determină în acţiunile sale şi – de ce nu – ce îi atrage pe oameni în asemenea grupări toxice.
Atractivitatea terorismului
De ani de zile, psihologii au studiat caracteristicile individuale ale teroriştilor, încercând astfel să identifice elementele specifice, caracteristicile comportamentale şi motivaţiile lor de a se angaja în acte de violenţă extremă.
John Horgan în lucrarea sa „Departe de terorism” a constatat că persoanele predispuse spre a fi recrutate de către grupările teroriste şi adoptarea unor comportamente radicale tind să se simtă furioase, înstrăinate sau private de drepturi, cred că implicarea lor politică actuală nu le dă puterea de a efectua o schimbare reală, să se identifice şi să se lupte cu victimele percepute ale nedreptăţilor sociale. Potenţialii terorişti simt nevoia de a lua măsuri antisistem drastice, mai degrabă decât încercând găsirea unor soluţii realiste la aceste probleme. Aceştia cred că angajarea în violența împotriva statului nu este imorală, ci este legitimă. Ei au prieteni, anturaje sau familii favorabile cauzei pentru care „luptă” şi care le întăresc credinţeleşi consideră că că aderarea la o mișcare oferă recompense sociale și psihologice, cum ar fi aventura, camaraderia și un sentiment sporit de identitate.
„Toate acestea ne determină să considerăm că a face parte dintr-o cauză colectivistă a fost întotdeauna un semn distinctiv al oamenilor care îşi manifestă disponibilitatea pentru a face sacrificii personale supreme, prin actele lor ei devenind «eroii» propriilor colectivităţi nocive. Iată cum se degenerează ideea de comunitate, de comuniune. În această situaţie, apare o întrebare pertinentă: care este limita agresivităţii şi care este mecanismul de rezolvare al problemelor? Dacă societăţile moderne – cea europeană sau americană – au reuşit să găsească calea dialogului în rezolvarea problemelor sociale, societăţile arhaice, mai puţin dezvoltate din lumea arabă consideră că «momentul dialogului» a trecut, acţiunea violentă fiind unica soluţie”, ne psune psiho-sociologul Aurelian Danu, membru în membru al Asociaţiei Psihologilor in Braşov.
De remarcat este şi faptul că cei mai mulţi terorişti sunt bărbaţi tineri, unii chiar adolescenţi sau recrutaţi în perioada adolescenţei. Explicaţia modului în care aceste grupări teroriste recurg la recrutarea adolescenţilor şi „îndoctrinarea” lor constă în faptul că adolescenţa poate fi considerată ca fiind o perioadă dificilă din perspectiva dezvoltării personalităţii, o perioadă în care persoana începe să devină conştientă de sine ca individualitate, cu posibilitatea apariţiei unor stări de vulnerabilitate şi fragilitate emoţională.
În acest context, spune psihologul brașovean, aceşti adolescenţi cu dezvoltare carenţată devin victimele grupărilor teroriste, ele manifestând o nevoie acută de identitate şi apartenenţă la grup. Astfel, grupul de referinţă este cel care le formează principiile, valorile şi credinţele după care acţionează. Dar acesta este şi motivul pentru care adolescenţii şi tinerii sunt vulnerabili şi la extremismul religios.
„Iată cum fundamentalismul religios se transformă într-o reacţie faţă de valorile societăţii europene – considerată individualistă, materialistă, fără valori morale şi orientate spre consumerism. Iată cum aceste grupări toxice acţionează spre a ne atrage atenţia că Europa se află pe un «drum greşit». Nu! Dacă este ceva greşit, este modul lor de acţiune, de persuadare, pervertire şi implicare a unor tineri în acte de violenţă extremă”, precizează Aurelian Danu.
Falsele credinţe ale grupărilor teroriste
Dacă vom încerca să privim în „interiorul” acestor persoane vom constata că există un sistem de credinţe deformat, capabil să genereze la rândul său comportamente deformate. Astfel, alimentarea acestor „credinţe” nocive, viciate şi interpretate de multe ori de „lideri” cu caracteristici dictatorile generează comportamente deviante similare şi specifice atacurilor teroriste. Toate aceste credinţe includ o gradualitate şi o procesualitate complexă.
În prima etapă argumentele şi credinţele membrilor grupărilor teroriste identifică criticile aduse de către societate acţiunilor lor nocive şi de multe ori tragice, atrăgând astfel oprobiul public al grupării de referinţă. La nivelul indivizilor se creează şi se activează sentimente de frustrare şi ultraj moral, capabile să activeze cea de a doua etapă de formare a credinţelor deformate, cea în care se identifică un „inamic” colectiv ca fiind generator de nedreptăţi sociale: societatea modernă în ansamblul ei.
„Este momentul în care gruparea teroristă utilizează mecanismele de dezumanizare a membrilor săi şi în care aceştia transferă responsabilitatea atacurilor de pe individ pe gruparea de aparteneţă, aceasta fiind considerată „legitimă”, se produce o puternică înhibare a reacţiilor empatice faţă de victimele atacurilor, se activează sentimentele de ură şi dorinţa de răzbunare. Astfel, grupările teroriste devin «reactive» la reacţiile fireşti ale societăţii moderne de combatere a terorismului şi a luptei împotriva acestor grupări”, precizează psihologul brașovean.
A treia etapă este cea în care sistemul de credinţe descriu o identitate socială pozitivă împărtăşită de către terorişti şi comunitatea lor de referinţă, gruparea din care fac parte. Consecinţa acestor credinţe generează identificarea individuală a teroriştilor cu interesele şi valorile comunităţii lor de referinţă, a grupării din care fac parte.
În sfârşit, ultima etapă este cea în care credinţele lor definesc atât scopurile colective ale grupării teroriste, cât şi violenţa ca unică metodă de atingere a acestor obiective ale grupărilor teroriste. Astfel se produce „legitimarea” violenţei împotriva societăţii, împotriva oamenilor nevinovaţi care devin victime ale unor minţi aflate la limita patologicului.
Prin acest proces, prin intermediul acestor etape, se construiesc falsele credinţe ale acestor grupări care produc teroare, pierderi de vieţi omeneşti nevinovate, pagube materiale greu de imaginat, catastrofe.
Ce este de făcut…?
A cunoaşte aceste mecanisme, a promova educaţia şi respectarea valorilor şi principiilor morale de către fiecare membru al societăţii reprezintă astfel un mecanism eficient de apărare împotriva terorismului. Mai mult a sprijini educaţia, a urmării procesul de formare a personalităţii înseamnă a îndepărta aceşti tineri de aceste grupări nocive. Este o datorie morală a noastră a tuturor.
Lupta cu terorismul este o luptă cu cei care nu doresc să împărtăşească valorile, principiile şi regulile unei societăţi normale. Este lupta noastră a tuturor. De noi depinde să fim de partea cea bună a ”baricadei”. Iar această parte este cea în care pe primul loc este OMUL cu valorile şi principiile sale morale, capabil de creativitate de dezvoltare şi de modernizare.
„Prin implicarea fiecăruia dintre noi în a promova aceste principii vom putea evita catastrofele petrecute în SUA pe 11 septembrie, pe cele petrecute la Paris sau Bruxelles. Doar aşa ne putem apăra împotriva acestui flagel al mileniului III: terorismul”, concluzionează Aurelian Danu.