În Brașov când spui șezătoare, gândul te duce aproape instantaneu la gazda șezătorilor din Șcheii Brașovului, la Lia Stănescu.
Gătită în straie din Șchei, pare coborâtă dintr-o poveste cu zâne și feți frumoși, o poveste în care mereu binele învinge, și desigur, toate povestile au final fericit.
Mereu cu zâmbetul pe buze. Mereu grijulie ca fiecare participant să fie mulțumit și așezat, și mai ales servit cu preparate culinare specifice locului. Trebuie să recunosc, gândul îmi zboară des la vestitele găluști cu prune și la lichiorul de ouă cu care de foarte multe ori ne-a întâmpinat la șezătoare. Să nu mai spunem și de sucul de șoc înmiresmat.
Sunt mulți ani de când drumurile noastre s-au intersectat. Cred că era firesc să se întâmple așa. Pasionată de tradiții și de legarea de prietenii, Lia m-a invitat în frumoasele evenimente de la Casa Junilor. De la șezători la mici târguri, la proiecte ale comunității și ateliere. A fost o lungă perioadă timp în care în fiecare zi de joi eram prezente la șezătoare. În scurt timp am devenit membră a Șezătorii din Șcheii Brașovului. Aici am cunoscut oameni atât de frumoși încât îți vine să crezi că România este doar frumoasă. Am legat prietenii care durează de mulți ani.
Azi vă invit să cunoașteți povestea Liei, gazda șezătorilor noastre
Bună Lia, te rog spune-ne câteva cuvinte despre ține. Ce pasiuni ai? Ce iubești să faci?
Lia: Sunt un spirit liber, creativ, zi de zi cu pensulele și cu paleta de culori aproape, un artist pasionat de expresia chipului omenesc și de spus povești în tușe pastelate.
Desenez caricaturi, portrete și ilustrație de carte, sunt pasionată de muzeologie, etnografie, istoria modei, colecționez antichități și organizez evenimente din sfera mea de interes.
Cum ai prins drag de tradiții?
Lia: Sunt fericită printre lucrurile vechi. Lucruri care au o poveste și pe care le și colecționez. Povestea din jurul iilor, paretarelor, ulcioarelor și a altor obiecte de natură etnografică din colecția de acasă. Acestea sunt tradițiile pe care le iubesc. La început au fost lada de zestre, cămara, pridvorul, șura sau podul bunicii, cu nestematele lor prăfuite, poveștile bunicii cu comori boierești ascunse dincolo de livadă.
De altfel, atât în casa bunicilor din partea mamei cât și ai tatălui meu, am fost înconjurată de scoarțe,; cuverturi; țoluri ieșite din războaiele de țesut ale bunicilor și de mobilier tradițional ieșit de sub dălțile și rindelele celor doi bunici.
Se poate spune că dragostea de frumos ți-a fost insuflată de către mama ta?
Lia: Mama este creatoare de port tradițional scheian. Mama mea este zâna bună care are puterea de a preface zdrențele Cenușăresei în straie strălucitoare. O pot numi astfel deoarece are mâini de aur când vine vorba să recondiționeze iile vechi pe care le achizitionez sau cămășile de june, de colecție, ale soțului meu. Ceea ce este excepțional este faptul că luând parte la șezătorile noastre, mama a reînceput să coasă ii și chiar a reprodus una din iile pe care le purta când era copil.
Faptul că mama este parte a șezăorii noastre este un privilegiu și un câștig. De la ea am învățat să recunosc și apreciez ceea ce este realizat de mâna. Mama ea este cea care m-a îndrumat către artă.
Tot dragostea pentru tradiții te-a condus în a ilustra povești din Șchei, cărțile au fost un real succes, povestește-ne puțin despre aceste cărți și cum s-a născut povestea
Lia: În urmă cu un deceniu deveneam cetățeanul unui tărâm de poveste, în bună parte necunoscut mie până atunci. Cu ochiul curios al străinului venit de dincolo de Poarta Șchei, am descoperit poveștile tărâmului scheian, cu locurile lui magice, cu datinile sale nestrămutate, cu straiele prețioase de sărbătoare, cu bucatele sale alese.
Grație dragostei mele pentru un scheian și pentru acest cartier. Proiectele editoriale cele mai apropiate sufletului meu sunt cele realizate împreuna cu soțul meu, istoricul Alexandru Stănescu. Volumele „Legende, basme și povești din Șcheii Brașovului și de pe alte plaiuri românești”; cartea „Basme și povești din Șcheii Brașovului și de pe alte plaiuri ardelene”; „Atlasul tărâmurilor Fermecate și al Locurilor Magice din Basmele Românești” sunt proiecte comune.
Prin aceste cărți, ne-am dorit să readucem în atenția publicului o parte din patrimoniul imaterial al comunității brașovene. Legendele, basmele și povestirile românești care circulau în Șchei și Brasovechi în urmă cu ceva mai bine de un secol. Poveștile recuperate sunt fie descoperite de etnograful scheian Gheorghe Pitiș; fie publicate în Gazeta de Transilvania sau culese în perioada recentă de la bătrânii din Șchei. Prin ilustrațiile mele mi-am propus să redau culoarea locală și să recreez cu acuratețe universul imaginar al Scheienilor. De aceea personajele din aceste cărți împrumuta chipurile și poartă straiele tradiționale ale locuitorilor cartierului, iar mulți dintre ei îmi sunt vecini sau prieteni.
Ești gazda șezătorilor din Șcheii Brașovului, cum ai pornit în această idee? Care este povestea acestor șezători?
Lia: În rolul de curator la Casa Junilor, cu bucurie am găzduit câteva întâlniri ale grupului șezătoare la Brașov. În timp, grație atelierelor, a cursurilor și a altor evenimente organizate împreună cu partenerii noștri, în jurul Casei Junilor s-a coagulat un grup de doamne interesate de trecutul și de tradițiile încă vii ale acestui cartier frumos; grup pe care l-am intitulat Șezătoare în Șcheii Brașovului. Prin întâlnirile „Șezătorii în Șcheii Brașovului” ne propunem să aducem în atenție portul tradițional din Șchei; să contribuim la recuperarea și descifrarea motivelor tradiționale din acest vechi cartier al Brașovului și să revitalizăm meșteșuguri care din păcate, aici au fost date uitării: gaitanaritul, cusutul de mâna, țesutul.
Care a fost cea mai reușită șezătoare?
Lia: Consider că una dintre cele mai reușite șezători ale noastre a avut loc la Muzeul Etnografic Gheorghe Cernea, din Rupea. Muzeu pe care vă recomand să îl vizitați! Deși, dacă mă gândesc bine, șezătorile la Pietrele lui Solomon cu spălatul demonstrativ al iilor la râu, cu maiuri și cu săpun de rufe de casă. S-ar putea să se afle în lista preferințelor multora dintre membrele șezătorii noastre.
Cum decurge o șezătoare urbană? Foarte multă lume mă întreabă “dar ce faceți voi acolo la șezătoare?”
Lia: Vara, șezătorile noastre au loc de cele mai multe ori în aer liber. La interior, suntem la Casa Junilor ori ne întâlnim în diferite muzee din oraș, unde avem privilegiul de a fi invitate: Muzeul de Etnografie Brașov, Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, Muzeul de Etnografie Săcele. Purtăm ie sau costum tradițional complet, fiecare dintre noi își aduce lucrul de mâna, povestim, gustăm din bucatele pregătite de fiecare. Șezătorile noastre sunt un bun prilej de a socializa, de a cunoaste personalități din comunitate; de a vizita expozițiile temporare și permanente; de a asista la prezentări etnografice sau de a viziona filme documentare de interes pentru noi, pregătite de gazdele din muzeu.
Cei mici sunt atrași mereu de vestimentația pe care o porți în evenimente, ai vreun costum preferat? Ne poți spune povestea lui?
Lia: La evenimente port straie tradiționale urbane de sărbătoare specifice Scheiului, care atrag prin bogăție și prin aspectul lor unic. Copiii sunt convinși că sunt haine de prințesă,. Eu nu îi contrazic, deoarece prințesele din poveștile ilustrate de mine sunt învesmântate tot ca niște Scheience.
Costumul meu preferat este primul realizat de mama și este o reproducere fidelă a unui model vechi. Accesoriile și anume brâul cu paftele, naftele – accesorii din argint filigranat aurit care bordeaza laibărul, sunt vechi. Prefer acest costum deoarece fiind nou și nu purtat de altcineva anterior (cum este cazul tuturor iilor mele). Este încărcat cu energia mea și simt mai ales, că este impregnat cu dragostea și cu energia protectoare a mamei. De aceea pentru mine este neprețuit.
Împreună cu doamnele participante la șezătoare ai inițiat o mulțime de proiecte legate de tradiții, care este proiectul cel mai drag? Dar proiectul cel mai mare?
Lia: În proiectele șezătorilor sunt nelipsite mama, Elena Dănilă și prietena mea, Antonela Lungu; câțiva fotografi dragi nouă; iar parteneri de nădejde ne-au fost de-a lungul timpului Muzeul de Etnografie Brașov, Primăria Brașov, asociația Mă Implic!, Comunitatea Motive tradiționale din țară Bârsei și Împrejurimi și asociația Culturală Artessenția. Dintre proiectele noastre amintesc șezătoarea de Joi de la Casa Junilor; șezătoarea la Muzeu; Expoziția „Înflorituri cu acul la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului”, proiectele fotografice „Pânze. Penelul și acul la Muzeul de artă”, „Lecturi în ie, la Muzeul Casă Mureșenilor Brașov”.
Proiectul cel mai aproape de sufletul meu este Ziua IEI în Șcheii Brașovului, organizată în fiecare an începând din 2016, poate și datorită faptului că, încă de la la prima ediție, în cununi, printre firele de sânziene, s-au legat an de an și câteva prietenii magice.
Cu siguranță, proiectul cel mai amplu al șezătorii în Șcheii Brașovului este cel coordonat de doamna Antonela Lungu, numit Harta Centenară. Este o hartă a României și Basarabiei, de mari dimensiuni (2,1 m x 1,5 m), cu motive tradiționale reprezentative pentru fiecare din județele țării, cusută manual pe o pânză, de către 30 de femei din Brașov, Basarabia și din țară. Harta a fost expusă la parterul Casei Junilor și a fost donată Muzeului de Etnografie Brașov. Prin cel mai recent proiect al nostru 700 de ciucuri in culorile tricolorului am realizat și montat ciucuri pentru salangurile care au înfrumusețat trei cai a unor juni, care au putut fi admirați în Parada Junilor din acest an.
Ce ne pregătești pentru viitor?
Lia: Pe viitor prevăd mai multe întâlniri în șezătoare și proiecte cel puțin la fel de interesante.
Țineți aproape!
Mulțumim!
Sursa foto: Dan Strauti, Mircea Tomescu, Viviana Costan Moiseanu, Radu Catalin
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI