Sunt oameni în preajma cărora simți liniște, simți bucuria momentului, cunoști benefiicile terapiei prin artă și îți recâștigi echilibrul interior. Enikő este un astfel de om. Terapia prin arta picturii pe mătase te conduce spre un echilibru și o cunoaștere interioară de care te bucuri cu sufletul deschis și care te determina să te redescoperi.
Sunt mulți ani de când am întâlnit-o și m-a ajutat să reconstruiesc în mine un echilibru pierdut. Vă invit să o cunoașteți pe Simon Enikő, un artist brașovean care transformă mătasea în artă prin culoare.
Am rugat-o să se prezinte, și să ne spună câteva cuvinte despre arta pe care o practică cu sufletul și cu pensula pe mătase.
„Mătasea fină, sensibilă, strălucitoare și culorile speciale dau viață emoțiilor și sentimentelor într-un mod delicat și creativ. În această artă se realizează armonia între mătase, care este legată de finețea și frumusețea sufletului nostru, între apă, care reprezintă fluidul emoțiilor noastre, și între culoare care transpune și materializează trăirile noastre.
Am o personalitate dinamică şi deschisă către tot ce este nou, mă caracterizează entuziasmul și dorinţa de a crea lucruri noi. Curajul de a fi eu însămi m-a susţinut să-mi realizez visele, îmbinând profesia, creativitatea şi spiritualitatea în viaţa de zi cu zi. Dorinţa dezvăluirii aspectelor profunde ale vieţii și găsirii echilibrului în viață mi-au îndreptat căutările către o cale frumoasă de autoexprimare a emoțiilor și trăirilor personale, descoperind atracția către pictura pe mătase și a mandalelor. Am deprins arta picturii pe mătase între 2010-2012, la Budapesta, apoi am deprins tehnica auto-descoperirii prin desenarea mandalelor personale și m-am specializat ca terapeut prin arte.
Mărturisesc că, la primul contact cu mătasea, am simțit fascinație și atracție, dar în același timp și o neliniște observând finețea și transparența materialului. După primele linii aplicate pe mătase a apărut starea de bucurie sufletească și afinitatea extraordinară către această artă. Astfel am început să-mi descopăr inclinațiile artistice înspre atingerea armoniei în viața personală.
Pictura pe mătase oferă posibilități infinite de exprimare, prin comportamentul diferit al mătăsii la aplicarea unor tehnici diferite de pictură. Tehnica 3D, când se crează o imagine în relief din mătase și apoi se aplică cerneala, aceasta fiind una din tehnicile mele preferate, având în vedere că rezultă o imagine în relief și pictura are atât dinamică prin 3D, cât și finețe prin mătase.”
Într-o frumoasă zi de toamnă, în orașul de la poalele Tâmpei, am vizitat-o pe Eniko, în atelierul ei de pictură și am povestit împreună despre pasiunea ei. Pe toată durata interviului Eni a pictat o eșarfă pe mătase, am privit procesul prin care este realizată o astfel de lucrare. Am privit cum alege culorile, cum le combină, cum așterne pe mătase picături de suflet și de gânduri, momente ale orei petrecute împreună.
Te rog spune-ne câteva cuvinte despre tine, Eni, și spune-ne ce faci tu acolo? Ce pictezi?
Enikő: Mă numesc Enikő și pictez pe mătase. Ce fac în momentul acesta este fundalul la o eșarfă pe care am pregătit-o, ea este conturată și acum încep să o pictez. Am niște flori conturate, este o tehnică interesantă, cu ceară rece, și este important să udăm suprafață, astfel ies pete de culoare, este de fapt secretul picturii pe mătase, deci din start v-am divulgat din secretele acestei tehnici.
Unde te-ai născut?
Enikő: Sunt brașoveancă, iubesc Brașovul în sensul în care sunt o mare patrioată locală și consider că este cel mai frumos oraș din lume. Primii ani de școală tot în Brașov i-am urmat, am urmat apoi liceul sanitar la Sibiu, specializarea tehnică dentară, deci tot cu bibilitul aveam treabă, tot artă într-un fel, am fost atrasă mereu de detalii, de frumos de armonie și mi-am descoperit această dorință după ce am trecut prin multe alte lucruri în viață, am trecut prin multe provocări și mi-am dat seama că atunci când mă retrag în atelierul meu și creez ceva este o lume specială care este doar lumea mea și puteam să petrec timp cu mine.
Când ai deprins tainele picturii pe mătase?
Pictură pe mătase am deprins-o în Budapesta, am mers mai mulți ani la profesoara care mi-a predat, nu era un curs neapărat, la un moment dat mi-a zis: “stai aici lângă mine și fură meserie, învață ceea ce trebuie să înveți.” Așa a început călătoria practică în această formă de artă sau de creație artistică.
Povestea este puțin mai veche, în 2003 am avut o situație de viață, în care am pierdut ceva drag, și în acel moment fratele meu mi-a oferit un batic de mătase, îl am la gât, și mesajul lui a fost: “asta este un dar de suflet pentru ține, o să te ajute să treci prin acest moment de viață, dificil,” Întradevăr am avut nevoie în acel moment de ceva, de sustinere și după ani și ani când am căutat, ceva care să mă ajute să îmi exprim emoționalul într-un mod în care să simt că pot să fiu prezentă in acea formă de manifestare, am căutat, nu am găsit la noi pe cineva care să predea și am călătorit la Budapesta mai mulți ani, ca să descopăr pictura pe mătase, așa a început această afinitate și întradevăr mătasea este fină ca sufletul nostru. Se folosește tehnica apei, apa reprezintă emoțiile noastre iar culorile oarecum materializează starea noastră pe care o avem, este un mod foarte frumos și armonios de a fi prezent și de a face ceva pentru sufletul meu dar și pentru alții.
Fiecare lucrare este unică, fiecare petală este diferită, nu am cum să fac două lucrări la fel, nu este același moment, nu este aceeași stare, și cum spun și japonezii, fiecare moment este unic, nu o să se întoarcă în viață pentru că nu o să fie un moment o clipă la fel.
Ai nevoie de o anumită stare pentru a picta?
Enikő: Uneori da alteori nu. De ce? Uneori este o stare care vine la suprafață și o lăsăm să iasă și poate că atunci când am creat conturul m-am gândit să folosesc alte nuanțe, dar când sunt cu mătasea în față este momentul decisiv, atunci alegem culorile, de fiecare dată oarecum alegerea culorii exprimă starea noastră interioară. Oricât de mult ne pregătim înainte, acolo, în acel moment în care duc culoarea, aleg ce să exprim, cu ce umplu acel spațiu pe care îl am la dispoziție, cu ce culoare cu ce nuanță, fiecare culoare exprimă o stare a noastră emoțională sau aduce să întărească ceva ce este în acel moment ca stare emoțională. Aici nu merge cu calcule.
Când a apărut în lume această formă de artă?
Enikő: Este una din formele străvechi din Asia, mătasea a apărut în China, există o legendă foarte frumoasă legată de mătase, o prințesă se plimba cu ceaiul cald sub un dud și la un moment dat un cocon i-a picat în ceai, încercând să scoată acel cocon a văzut că firele se deșiră și s-au desfăcut firele de mătase, așa și-au dat seama cum funcționează și cum se poate crea firul de mătase, este una din formele foarte vechi de pictură. Chinezii au folosit mătasea în multe alte domenii de la medicină până în armată, ostașii folosind țesături de mătase sub armură.
Pe cât e de fină mătasea pe atât poate să fie de rezistentă
Cum reușești să îți aduci materia primă, materialul pe care lucrezi este foarte fin, foarte bine lucrat.
Enikő: Atingerea mătăsii este ceva special, este o senzație plăcută pentru corp și pentru suflet. Ne vindecă sufletul. Acest material pe care pictez vine din China, este însăilat manual, ceea ce este o muncă fantastică, ajunge în Germania iar eu din Germania o achizitionez. A ajuns mătasea să fie din nou apreciată și folosită pentru finețea ei, pentru frumusețea ei, atât în artă cât și în modă.
De curând ai ținut două ateliere la Muzeul de Artă din Brașov, pictura pe mătase este la îndemână tuturor?
Enikő: Este greu răspunsul, dacă vorbim strict de actul de creație atunci este pentru toată lumea, toți avem un suflet toți avem creativitate, toți avem deschidere și toți avem un copil interior în noi, și toți avem nevoie să găsim ceva care să ne ajute să ne exprimăm stările emoțiile. Ceea ce ne blochează este ideea că nu sunt în stare, nu pot, nu am voie. Ca și tehnică, oricine poate să învețe, dacă vine cu ideea de a descoperi ceva nou și că se joacă. Începem de fiecare dată cu greșelile, că avem aici un aspect care ține de educație, de contextul socio-cultural, ne este frică să greșim pentru că în viața socială greșeala este pedepsită. Dar atunci când mergem la un atelier de creație este important să începem cu toate greșelile posibile pe care le putem face în acea tehnică și conștientizăm că nu este atât de greu sau atât de rea greșeală în viață și este ceva din care învățăm. După ce facem toate greșelile posibile pe o bucată de mătase, exersăm tehnicile de pictură efectivă care deja trecând peste momentul difciil în care am fost într-un fel sau altul direcționați către greșeală, vom înțelege cum să evităm și cum să gestionăm.
Cred că pictura pe mătase ne învață și foarte multe lucruri legate de viață
Ca și orice tehnică de creație, acolo ești tu cu ține, este momentul tău liber, în care nu sunt limitări că asta nu se poate, că asta nu e bine, asta nu se potrivește.
Poate că este o părere personală dar este foarte sinceră, eu consider că ești cu adevărat liber, și când vorbesc de libertate vorbesc de libertatea din interior, este atunci când creăm ceva, acolo nu avem limitări, este important să lăsăm că lucrurile pur și simplu să fie, asta înseamnă prezentul, mintea noastră vrea tot timpul în trecut la suferință, sau vrea în viitor la iluzii, dar prezentul, adevărul este aici, cu tot ceea ce exprimă în acel moment.
Când creezi nu ai limitări
Ceea ce creez este opera care exprimă starea mea de acum este ceva care îmi permite ca acum să fiu liberă, îmi exprim starea mea emoțională fără să mă îngrijoreze nimic, fără să mă limiteze nimic.
Ce simți când expui ceea ce lucrezi?
Enikő: Expunerea, tot timpul înseamnă și acceptarea părerilor celorlalți, și acceptarea că poate, oamenii văd altfel decât tine ceea ce ai făcut ai creat, și este cred pentru fiecare om care crează ceva, este important acest moment, să se întâlnească cu momentul adevărului sincer. Oarecum momentul adevărului vine atunci când expun ceva, și aici cred că ne ajută foarte mult să ne gestionăm orgoliul așa cum trebuie, dacă suntem foarte orgolioși ca și oameni când creăm ceva, atunci este dificil momentul în care expunem, dar dacă este acea stare de deschidere de modestie, de a percepe pe celălalt, cu gândurile lui, cu stările lui, cu modul în care interpretează ceea ce s-a creat, este perfect.
Unde ai expus pentru prima oară?
Enikő: Am expus într-o sala de expoziție a unei asociații de artiști de la Biserica Reformată la Casă Speranței și prima oară când am zis că expun, mama nu știa, știa că merg destul de des la Budapesta, dar nu prea știa pentru ce, i-am creat o surpriză și i-am zis doar că am nevoie de niște platouri imense de prăjituri și că o invit undeva. Surpriză a fost că au fost aproape 100 de oameni la vernisaj, a fost șocant pentru mine, a fost șocant pentru toată lumea, nu ne-am pregătit pentru asta, dar se pare că așa a fost să fie, și a fost un mare imbold pentru mine pentru început, pentru că eram în zona foarte naivă, eram entuziastă, și acum uitându-mă în urmă nu sunt foate mândră de tablourile acelea, din acel timp, dar entuziasmul meu a fost foarte mare și cred că acest entuziasm a chemat oamenii acolo, altfel nu pot să înțeleg ce i-a făcut să vină la deschidere.
Prin ce țări au ajuns lucrările tale?
Enikő: Sunt multe creații, am și făcut cadou, la primele lucrări eram foarte atașată de ele și nu am putut să mă separ decât făcându-le cadou. Sunt în România, Ungaria, Germania și Marea Britanie, țările unde au ajuns, fie sub formă de mandale, tablouri, eșarfe sau baticuri.
Este în lumea asta și frumusețe și trăire și emoție, tot ce creem noi, fie prin culori, fie prin vorbe sau prin gânduri, are o amprentă, și ne ajută să conștientizăm mai mult prezentul și amprenta pe care noi o lăsăm în această lume.
Dorești să ne împărtășești și o altă latură a ta?
Enikő: Da, mulțumesc frumos, este și o altă latura a mea pe care aș dori să o prezint, am fost de două ori în Japonia, nu întâmplător, am fost pentru pregătire la sensei și sunt profesor Reiki, practic, Reiki din 1995 și a fost o altă parte sau a altă latura care mi-a asigurat creșterea sufletească, m-a ajutat să învăț să fiu eu, să am curajul să fiu eu, să îmi asum ceea ce sunt, să învăț să îmi accept potențialul maxim și să am o altă deschidere către lume, să nu îmi blochez deschiderea mea către lume, până la urmă toți rezonăm cu ceva, Universul acesta este plin de rezonanță iar eu mi-am găsit vindecarea în această practică.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
