Partidul Democrat Liberal este, indubitabil, la această oră, un partid… hamletian. Hamletian pentru că se află în fața dilematicii întrebări: a fi sau a nu fi. Și aceasta nu este nici o glumă, nici un simplu joc de cuvinte. Este o realitate. PDL a intrat, în 9 decembrie (10, ca să fie prinse și rezultatele) ca partidul care a avut totul și care a pierdut, în iureș, totul. A avut majoritate zdrobitoare în ambele Camere, a avut guvernarea, a avut teritoriul, a avut diaspora. Le-a pierdut pentru că, ajunși în fruntea bucatelor, liderilor PDL li s-a întunecat gîndirea. Este un proces logic cînd înfuleci fără măsură. Șuncile acumulate, fie ele și la figurat, apasă pe creier.
PDL a fost la guvernare, susținut de o confortabilă majoritate, pe fondul puternicei crize mondiale din anii trecuți. Dar nu guvernarea l-a erodat, ci suficiența, aroganța, anchiloza în gîndire politică. Condus de veșnica grupare a videnilor, bercenilor, bocilor, asezonați cu alde Udrea & Blaga (multiplicați și în teritoriu, liderii locali mulîndu-se după chipul și asemănarea celor de la ”Centru”) partidul a alunecat în autodistrugere. Nu pentru măsurile de austeritate luate (și acelea incomplete, duse pînă la jumătate cel mult), ci pentru cum au luat aceste măsuri. Pentru că de strîns cureaua au strîns-o doar cei mulți. Alde Videanu, Udrea și compania au etalat, pe mai departe, luxul sfidător și au pompat cu nemiluita bani în camarilele proprii. Iar românul nu este, totuși, suficient de prost să nu vadă și să nu înțeleagă.
PDL a pierdut pentru că a guvernat cu două viteze: largi la pungă pentru ai lor (dar numai pentru ai lor din camarilă, membrii de partid din teritoriu făcînd foamea cot la cot cu ceilalți), austeri pentru restul țării. Și a pierdut și pentru că a dovedit că este lipsit de viziune politică: cînd a apărut construcția USL nu a fost în stare să contracareze. Nu a fost în stare să își ia măsuri de contra-atac. Nu a fost în stare să construască el agenda poltică a zilei și a fost pus într-o devastatoare defensivă. A fost demonizat și nu a avut capacitatea de ripostă. Avînd majoritate confortabilă, PDL, prin liderii săi de… frunte, s-a crezut veșnic și imuabil, uitînd că opinia publică este extrem de volatilă.
PDL a pierdut pentru că liderii săi au avut drept principală ocupație să înlăture din partid orice posibil contracandidat intern. Chiar dacă – sau mai ales dacă – erau oameni care dăduseră dovadă de pricepere, competență, viziune. A pierdut și pentru că, intrat în campanie electorală, PDL nu a fost în stare să renunțe la aroganță. Și sub prost realizata mască a Alianței, s-au pus tot ei. Fugind care încotro și abandonînd complet un fief de tradiție, Bucureștiul. Iar românul nu este, totuși, suficient de prost să nu vadă și să nu înțeleagă.
PDL a pierdut pentru că nu a avut campanie electorală. Nu a avut idei. Normal, oamenii cu idei au fost neantizați în partid. Au fost înlocuiți cu de-ai casei, familiei, patului. Campania electorală a democrat-liberalilor a fost una a penibilului, a celui care se furișează și care nu are curajul a te mai privi în ochi. Iar românul nu este, totuși, suficient de prost să nu vadă și să nu înțeleagă.
PDL a ajuns spre un 14%, nu la 20-ul% trîmbițat de un Blaga depășit clar de funcție, de campanie, de… pălărie. Și panta poate continua dacă cei din interiorul organizațiilor locale nu au curajul să se scuture de paraziții de partid. De camarila care a distrus totul cînd partidul avea totul doar pentru a-și înfunda gușile. Iar asta este valabil de la Botoșani la Alexandria, de la Timșoara la Suceava, de la Baia Mare la Sulina, cu București cu tot. Pentru că fără o reconstrucție clară, care să înlăture camarila-parazit creată la nivel de partd, care să înlăture rădăcinile feseniste, PDL riscă disoluția. Dispariția. Iar acest lucru – meritat pentru guvernarea ultimilor ani – este totuși nedrept pentru miile de membri de partid onești, muncitori, dezamăgiți și mințiți de camarilele lor de partid. Frustrați pentru că ei culeg antipatia populară, așa cum, aflîndu-se (?) la guvernare, au cules foame. Îmbuibarea s-a săvîrșit exclusiv prin reprezentanții lor aleși și numiți. Avînd, în fond, o singură vină: că i-au lăsat pe toți videnii și bercenii, din București sau aiurea din țară, să se cațere pe munca și onestitatea lor…
Iar românul nu este, totuși, suficient de prost să nu vadă și să nu înțeleagă.
- Cornelius Popa
- Jurnalist