Astăzi aflăm povestea creatorului de jucării de lemn, Gabriel Domoș, care ne spune atât de frumos că nimeni nu îi poate lua bucuria de a crea jucării, decât poate bunul Dumnezeu.
Copilăria este acea stare care durează uneori de la primele secunde din viață până spre 90 de ani și mai mult. Cu cât reușim să păstrăm acest sentiment de bucurie când vedem jucării, cu atât, eu cred, că suntem mai fericiți.
Cu mulți ani în urmă am întâlnit acest artizan al Brașovului, mereu în mișcare, mereu povestind ce idei noi are, așezând frumos jucăriile pe stand. Ca pe copiii lui. Gabi m-a impresionat mereu prin bucuria cu care povestea despre jucăriile pe care le crează.
Am fost colegi de târg, cu standuri alăturate, copiii alergând entuziasmați de la un stand la celălalt. Este o adevărată bucurie.
Am avut o idee. Gabriel Domos m-a ajutat să o pun în practică, și a devenit și funcțională. Am avut ideea de a realiza o croșetă de 1,2 m lungime, dar cu care să se poată lucra. Mi-a ascultat ideea și în câteva zile a venit la mine cu croșeta uriașă sculptată de el. Se întâmpla în anul 2016.
Bucuria de a cunoaște astfel de oameni vine cumva la pachet cu numele de artizan. Este o adevărată lumea a creativității și a bucuriei, un tărâm în care lipsurile și neajunsurile ne fac mai buni și ne unesc.
Vă invit astăzi să cunoașteți povestea lui Gabriel Domos, artizan brașovean, creator de jucării din lemn, și împreună să pătrundem în universul atelierului în care se crează miracole colorate.
Modestia și aici își găsește locul iar cuvintele sunt puține
Mă numesc Gabriel Domos, am 43 de ani, despre mine ce pot să vă spun, sunt artizan brașovean, creez jucării, iar prima jucărie făcută de mine a fost în anul 2000, aveam pe atunci 21 de ani.
Care este povestea artizanului Gabriel Domoș? Cum ai început să creezi jucării?
Gabriel Domoș: Pot să zic că ideea nu îmi aparține, primul meu loc de muncă, după ce am terminat stagiul militar, a fost într-o fabrică de jucării de lemn. Fabrica funcționa chiar în Brașov. Acolo am prins pasiunea de lemn, de tot ce înseamnă jucării de lemn, ecologice, jucării care țin, sunt rezistente, sunt foarte utile pentru cei mici. Dacă mă întrebați pe mine, nu poți compara un plastic cu un lemn.
În acea fabrică am realizat prima mea jucărie. Am lucrat 7 ani în acea fabrică, iar pasiunea pentru jucăriile de lemn mi-a intrat în sânge.
Nu pot trăi fără aceste jucării.
Iar visul meu acolo s-a conturat, ca într-o bună zi să am micul meu atelier unde să creez eu jucării.
Ce a însemnat trecerea de la angajat la antreprenor?
Gabriel Domoș: Am făcut eforturi mari, enorme, muncind 12 ore pe zi poate și mai mult. Ca să pot să îmi deschid atelierul pe care eu îl visam am fost nevoit să plec înafara țării. Am muncit în străînătate 3 ani de zile. Când am considerat că am strâns suma necesară pentru un minim necesar atelierului meu am revenit în România. În 2009 s-a înfăptuit, toți banii strânși i-am investit în atelier.
În 2 luni de zile de când cam revenit în România, nu mai aveam nici un ban. Banii mei erau utilajele, nu mai aveam nimic, dar aveam un vis de împlinit. Eram și mai tânăr, simțeam că pot să mut munții din loc, dar a fost foarte greu. Pentru un artizan în România este foarte greu.
Care a fost prima jucărie creată de ține?
Gabriel Domoș: Prima mea jucărie a fost un căluț, primul căluț pe care l-am făcut, este păstrat și acum, îl am, este un căluț tip puzzle din 4 piese, este făcut dintr-un rest de lemn.
Ce materiale folosești?
Gabriel Domoș: Jucăriile mele în mare parte sunt din lemn de paltin, este un lemn care se pretează foarte bine la confecționarea acestor jucării, este un lemn pe care dacă știi să îl prelucrezi și să îl șlefuiești devine sticlă. Fără așchii.
Jucăriile pe care le realizezi sunt foarte bine finisate
Gabriel Domoș: Sunt așa pentru că sunt lucrate manual, nu sunt în serie. Multă lume când vede un artizan cu anumite obiecte se gândește că sunt făcute cumva automat, în serie, pe o bandă. Nu este așa, este multă muncă înglobată. Fiecare piesă, fiecare jucărie, este șlefuită manual, pictată manual, nu prin imersie sau alte tehnici, cu pistolul. Totul facem manual în atelier.
Care sunt modelele de jucării realizate în atelier?
Gabriel Domoș: Multe modele sunt realizate și la cererea clienților. Am creat tot felul de jucării pe care nu visam să le fac vreodată, din cărți de colorat, personaje, de la dinozauri până la tot felul de personaje preferate de copii, imaginate de copii, imaginația este mare. Am realizat jucării și după desenele celor mici.
De la faza de concepere model până la finalizarea jucăriei, câte ore înglobează o jucărie?
Gabriel Domoș: Din start vă spun că și cea mai simplă jucărie chiar și dintr-o singură piesă îți ia cel puțin 2 ore. Să o faci cum trebuie să fie făcută, fără a sări nici o etapă, fără “lasă că merge și așa”. Jucăriile trebuie să fie sigure pentru copii. Jucăriile sunt certificate de un laborator care atestă aceste reguli. Este foarte important acest lucru.
Vopseaua care se folosește este o vopsea specială certificată de un standard european. Certificatul atestă că în acea vopsea nu sunt compuși chimici dăunători.
De la ce vârstă sunt recomandatate aceste jucării?
Gabriel Domoș: Jucăriile pe care le realizez sunt în mare parte tip puzzle, ele sunt recomandate copiilor cu vârsta peste 2 ani. Jucăria tip puzzle este o jucărie care ajută mult în dezvoltarea imaginației, în coordonare, motricitate, sunt jucării pe care au le văd foarte utile în perioada în care copilul începe să distingă forme și culori.
Care este cea mai căutată jucărie de către copii?
Gabriel Domoș: Sunt câteva jucării care au mai mare priză, este o familie de unicorni, o mașină de poliție și de pompieri, mai este elefantul cu pui. Am observat că toate jucăriile care au și pui, elefantul cu pui, arici cu pui, sunt mult mai căutate de cei mici. Copiii sunt imprevizibili. Sunt și modele la care am renunțat pentru că nu aveau căutare, nu au ieșit ca formă. Eu poate îl vedeam un model foarte bun, dar s-a dovedit în timp că pentru copii nu sunt atractive. Aveam o veveriță, mie îmi plăcea, dar copiilor nu.
Pe unde în lume au ajuns jucăriile tale?
Gabriel Domoș: Nu știu dacă este continent să nu îl fi atins. Au ajuns în SUA, Canada, Europa și în țările arabe, în toate lumea. Nu în comenzi foarte mari.
Sunt artizan, nu sunt o industrie, nu sunt un antreprenor, așa simt și asta sunt.
Povestește-ne experiența ta la primul târg
Gabriel Domoș: Primul meu târg a fost în 2010. Imediat după ce am deschis atelierul, a fost și primul meu târg. Îmi aduc aminte că eram atât de stresat, de nerăbdător. Făcusem niște modele, nu știam cât de ok sunt acele modele. În acei ani jucăriile de lemn nu aveau o căutare atât de mare cum au în zilele noastre, când lumea a auzit mai mult de ele.
Jucăriile de lemn le văd ca fiind pentru 2-3 generații de copii, investești într-o jucărie de lemn, pe care când copilul a depășit perioada pentru acea jucărie, o poți revinde foarte simplu, punând-o pe un grup de vânzare.
Toți prietenii mei îmi ziceau “tu ești nebun, îți trebuie ție jucării de lemn ce să faci tu cu visurile tale când librăriile sunt pline de plasticuri cu luminițe și cântece”. Era o nebunie de a mea, era visul meu de a face jucării de lemn. La primul târg am zis că l-am prins pe D-zeu de picioare, atât de etuziasmat am fost și de reacțiile oamenilor care se mirau și spuneau că au avut când erau mici și se jucau cu ele. Sunt jucăriile copilăriei mele.
Am înțeles că nu fac în zadar această muncă.
Lumea chiar apreciază sau au căutare, e cazul să merg mai departe. Erau primele produse făcute de mâna mea și vândute. Era o satisfacție imensă, o bucurie foarte mare. Mă bucurăm enorm de mult știind că parte din munca mea va fi în casele oamenilor, că cineva se va bucura de ele. Un copil va zâmbi când va primi acea jucărie, că poate peste ani acea jucărie îi va aduce aminte de copilărie. Eram bucuros că jucăria aceea era făcută de mine, era o senzație deosebită.
Am zis că nu trebuie să renunț și că pot să merg mai departe.
Ce înseamnă pentru un artizan să fie și antreprenor, cum reuseti să te descurci în hățișul birocratic?
Gabriel Domoș: Foarte greu m-am obișnuit, nu am avut cunoștințe în domeniul contabil, a trebuit să învăț pas cu pas, să păstrez bonurile, să emit factură. Să învăț cum se face o factură. Fiind la început, nici nu puteam să visez să am contabil, a trebuit să mă descurc singur. Greu, dar sunt lucrurile pe care trebuie să le faci, să le înveți, sunt consumatoare de timp. Dar este bine să fim în legalitate.
Sper ca într-o zi că noi artizanii să putem avea o lege a noastră, și atunci lucrurile vor sta mult mai bine.
Ți-a fost vizitat atelierul, Gabriel Domoș?
Gabriel Domoș: Da, am avut vizitatori, le-a plăcut ce au văzut. Sunt lucruri pe care le-au văzut pentru prima oară și îmi spuneau că nu și-au imaginat că se realizează așa o jucărie. Nu știau că se fac atât de greu și că necesită atâta timp. Și cum de la o bucată de lemn se ajunge la o jucărie.
Mâinile unui artizan sunt ca o carte deschisă, lovituri, bătături, înțepături, tăieturi
Gabriel Domoș: Da. Am ajuns la doctor cu așchii în ochi, tăiat la mână, deget tăiat, arcadă spartă. Tăiam la circular niște pătrate, făceam un fel de x și o, era un lemn de fag, 8 pe 8, lemn tare, și când se taie e ca un cuțit, a fost greșeala mea. Vă rog să nu faceți niciodată ce am făcut eu. Dar ca să îmi meargă mie mai repede și mai ușor, am făcut ce nu se face. Am dat apărătoarea de la pânza de circular jos, pentru că mă incomoda. Ca să nu mai pierd timp la fiecare bucată să o iau și să o arunc în lădiță jos, am zis, iau apărătoarea și tai și cad ele singure și neavând apărătoarea. Eram neprotejat, la turațiile de peste 30 de mii de ture, și m-am trezit cu un pătrat în arcadă. Îmi puteam pierde ochiul. A trecut, nu mai fac așa prostie. Să nu faceți așa ceva.
De curând ai luat parte la concursuri online
Gabriel Domoș: Sunt anumite grupuri online destinate lucrului în lemn, grupuri internaționale, unde te poți promova și în cadrul lor se fac și concursuri cu premii. Se votează, membrii acelui grup pot vota, premiile constau în bani, materiale, susținere pentru dezvoltare. Îmi place să mă implic în astfel de proiecte pentru că astfel cunoști alți artizani care lucrează în același domeniu cu tine. Am considerat competiția un lucru benefic, așa mă dezvolt. În astfel de grupuri poți adresa întrebări legate de tipurile de lemn folosite la o anumită jucărie și poți primi sfaturi de la alți artizani. Găsești imediat răspunsul.
În astfel de grupuri am luat legătura cu alți artizani creatori de jucării de lemn. Cea mai mare realizare a mea în această activitate este o colaboarre cu una dintre cele mai mari realizatoare de jucării de lemn. Această colaborare continuă și azi. Am și câștigat câteva premii în aceste grupuri.
Îmi doresc să fiu eu, să fac în fiecare zi ceea ce îmi place să mă pot susține, nu poți face doar din plăcere, trebuie să ai și rezultate.
Familia te susține?
Gabriel Domoș: Dacă nu era familia mea eu nu mai eram aici, în momentele cele mai grele părinții mei au fost alături de mine, soția la fel, sora, nu ai cum să răzbești, pentru că sunt perioade foarte grele prin care am trecut, cum a fost pandemia care ne-a afectat pe toți, târguri oprite, festivaluri oprite, nu mai aveam unde să merg cu jucăriile. Pe noi artizanii ne-a lovit cel mai crunt. Cea mai grea perioada pot să spun că aceea a fost. Încă se resimte și acum. Părinții sunt mult mai retincenti în a achiziona o jucărie. Recent sunt și eu părinte, și gândesc din perspectiva de părinte. Când achiziționezi o jucărie faci de fapt o investiție în viitorul copilului tău. Îi asiguri o dezvoltare frumoasă prin alegerea jucăriei corecte vârstei copilului. Mereu putem considera jucaria o investiție nu o cheltuială.
Care a fost cel mai drag proiect al tău?
Gabriel Domoș: Cel mai drag este cel de acum, camera fetiței noastre. Am amenajat camera doar cu lucruri realizate de mine și când știi că este copilul tău cu atât mai mult lucrezi cu și mai mult drag.
Nu pot să trăiesc fără jucării, dacă viața mă va împinge să fac altceva tot voi face jucării.
Nu îmi poate lua nimeni bucuria de a crea jucării, decât poate bunul Dumnezeu!
Mulțumim Gabi, mult succes în tot ceea ce îți propui!
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
