Moș Martin este venerat ca o zeitate în satele din zona de deal și de munte, atât în Transilvania cât și în Muntenia și Moldova. În calendarul popular, ursul este prăznuit de mai multe ori pe an, vara la 1 august de Macavei, toamna la Martinii de toamnă (12-14 noiembrie) și iarna la Martinii de iarnă (1-3 februarie).
În Transilvania de Sud, în satele de ciobani se ține și Sâmbăta ursului, cu o săptămână înainte de Florii. Ursului i se pune o pulpă de vițel sau de oaie ca ofrandă pentru a ocroti stâna pe parcursul anului de jivinele sălbatice.
„Joacă, joacă, Moș Martine,
Că-ți dau miere de albine,
Joacă, joacă, urs nebun,
Că de nu-ți fac pielea scrum!”
În tradițiile precreștine ale poporului nostru, ursul era asemuit cu o zeitate cu rol totemic atât datorită mersului biped cât și datorită masivității. Fiind cel mai mare și cel mai puternic animal din pădurile noastre.
Martinii de iarnă
Macaveiul urșilor din vară reprezintă împerecherea lor, împuiatul urșilor. Martinii de iarnă coincid cu finalul perioadei de gestație când ursoaicele aduc pe lume unul sau doi ursuleți. Martinii de iarnă sunt 3 la număr și se țin la 40 de zile după Crăciun.
În Muntenia și Oltenia aceștia coincid cu Filipii de Iarnă. Atât Martinii cât și Filipii de iarnă se serbează contra lupilor și a altor jivine, pentru a nu ataca stâna și a nu strica turmele. În unele sate de munte copiilor născuți în aceste zile li se punea numele de urs, ursul sau Martin. Pentru a fi puternic ca ursul și ocolit de boli toată viața.
Ursul cel prevestitor
Pe lângă rolul de aducător de noroc, belșug și tămăduitor, de Martinii de iarnă ursul capată și un rol de prezicător al vremii. Exista credința în multe sate că în data de 2 februarie, (Martinul cel Mare), ursul ar ieși din bârlog.
Dacă ursul vede multă zăpadă iar vremea este mohorâtă, acesta intră inapoi în bârlog având credința că iarna e pe trecute, iar primăvara va veni repede. Dacă în schimb vremea e însorită iar ursul se sperie de umbra lui, atunci va pleca să caute ceva de mâncare pentru ca iarna încă nu s-a terminat.
Alte tradiții despre ursul meteorolog
Primele trei zile ale lunii februarie sunt dedicate acestor divinități preistorice numite și Martinii de iarnă, patroni ai urșilor. Cel mai periculos dintre ei, Martinul cel Mare este sărbătorit în ziua de 2 februarie, se mai numește Stretenia sau Ziua Ursului.
Tot acum se fac observări astronomice și meteorologice, pentru prorocirea belșugului viței-de-vie și pomilor fructiferi. Iese ursul din bârlog să își vadă umbra pe zăpadă. Dar dacă este frig, ceață și nu își vede umbra, își dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la rău, bea o gură de apă și pornește spre pădure. Dacă timpul este frumos, soare și își vede umbră pe zăpadă intră din nou în bârlog și mai stă acolo încă 40 de zile.
Vă pare cunoscută această tradiție? Seamănă mult cu ziua cârtiței sărbătorită în aceeași zi din an dar în altă parte de lume.
Ursul cel capricios ca vremea
În credințele și basmele populare, ursul este o ființă ciudată a pădurii. In timp ce celelelate viețuitoare fată puii vara el îi face iarna. Când e timp frumos se bagă la loc în bârlog, când e timp urât iese prin pădure, dacă găsește punte peste un rău o strică dacă nu găsește punte dărâmă un copac și face punte.
Țăranii au asociat acest comportament al ursului cu timpul capricios de la începutul primăverii.
Se mai spune că Moș Martin ar fi fost om, morar sau chiar păstor în satul lui. Dar când a devenit urs, a păstrat sentimente și preocupări specifice oamenilor: iubește o femeie pe care o fură și o duce la casa lui, bârlog, în pădure, își face singur adăpost de iarnă.
Un singur lucru nu știe să facă ursul: nu știe să aprindă focul.
Sursa: Ion Ghinoiu
Sursa foto: pexels
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI