Muzeul Naţional de Istorie a României a vernisat joi micro-expoziţia “Moneda de 100 de ducaţi din aur”, din cadrul proiectului “Exponatul lunii”, la sediul instituţiei din Calea Victoriei, nr. 12.
În colecţiile Cabinetului Numismatic şi Tezaurului Istoric ale Muzeului Naţional de Istorie a României se păstrează una din cele mai valoroase monede din lume – piesa de 100 de ducaţi, emisă în atelierul monetar de la Cetatea Făgăraşului, în 1676, în vremea domniei principelui Transilvaniei, Mihail Apafi (1661 – 1690).
Moneda de 100 de ducați din 1676, ca și aceea din 1674 a fost realizată printr-o tehnică specială, constând în aplicarea manuală a unor ștanțe folosite pentru baterea altor nominaluri (un ducat și 10 ducați), pe un flan (pastilă monetară) de mari dimensiuni, realizat prin laminare. Datorită acestui fapt, cea mai mare parte a câmpului monedei a rămas liber.
Avers – în centru amprenta ştanţei de avers utilizată pentru baterea pieselor de 10 ducaţi din 1675, din atelierul de la Cetatea Făgăraşului.
Moneda de 100 de ducați a lui Mihail Apafi din 1676, păstrată azi în colecția Cabinetului Numismatic și Tezaurului Istoric a Muzeului Național de Istorie a României, a fost publicată de către profesorul sibian Ludwig Reissnberger în lucrarea, Die siebenbürgischen Münzen des Freiherrlich Samuel von Brukenthal’schen Museum’s in Hermannstadt, în Programm des Evangelisches Gymnasium zu Hermannstadt 1877-1878, Sibiu, 1879-1882.
Totuși, adevărata prezentare a acestei magnifice piese o datorăm unui alt mare cărturar sas, bijutierul sibian Adolf Resch. Acesta a publicat în 1901 catalogul monedelor și medaliilor transilvănene, Siebenbürgishe Münzen und Medaillen von 1538 bis zur Gegenwart, Sibiu, 1901, rămasă, până azi lucrarea de referință în acest domeniu.
Pentru cititorii de limbă română, emisiunile de 100 de ducați ai principelui Mihail Apafi sunt prezentați în lucrarea lui George Buzdugan, Octavian Luchian și Constantin G. Oprescu, Monede și bancnote românești, București, 1977.
Mihail Apafi (Apafi Mihály) a trăit şi condus Transilvania într-o vreme de mari încercări, de dezastre politico-miliare, de foamete şi molime, de declin rapid al Principatului autonom. Viaţa lui personală a fost una tipică pentru asemenea timpuri, cunoscând ridicări şi prăbuşiri neaşteptate.
Ca şi predecesorii săi, Mihail Apafi a exercitat din plin dreptul regalian al baterii de monedă. El a început să bată monedă din anul 1662, după victoria de la Seleuş şi a continuat să emită, până în anul morţii sale, 1690.
Mai mult decât ceilalţi principi transilvăneni, silit de nevoia de a produce numerarul de mare valoare, necesar plăţilor politice (tribut, solda mercenarilor, cheltuieli diplomatice, propagandă politică), Mihail Apafi a emis cu predilecţie monede de aur şi argint cu valoare foarte mare. Dacă istoricii nu ar avea alte documente despre perioada 1661-1690 şi s-ar baza doar pe superbele monede ale lui Mihail Apafi, ar fi putut crede că Principatul Transilvaniei ar fi trecut printr-o adevărată „epocă de aur”.
La începutul domniei lui Mihail Apafi (din 1662, până în 1674) au funcţionat monetăriile de la Sibiu, Braşov, Sighişoara (din 1664), Cluj (din 1667), Bistriţa, Aiud şi Târgu Mureş (din 1672), acestea din urmă activând numai până în 1676 şi au produs, în exclusivitate, monede mărunte de 6 şi 12 dinari. De abia după 1676 se va relua baterea monedelor şi la Alba Iulia.
Foarte importantă a fost deschiderea în vremea lui Mihail Apafi, în 1666, a unei noi monetării transilvănene la Cetatea Făgăraşului, acolo unde se afla şi reşedinţa sa favorită. Cu trecerea timpului, spre sfârşitul domniei lui Apafi, Făgăraşul devine cel mai important atelier monetar al Principatului Transilvaniei, aici concentrându-se baterea monedelor de mare valoare.
Piosul principe Mihail Apafi va bate mai multe serii de monede de aur de valoare foarte mare, dovedind faptul că emisiunea din 1674 făcea parte dintr-un plan mult mai complex. Acest lucru este dovedit de faptul că monede de 100 de ducaţi se vor bate şi în 1676, 1677 și 1683. Ulterior, în 1677, pe lângă piesele de 100 de ducaţi se vor emite şi monede grele de aur, cum ar fi cele de 50 ducaţi şi 25 ducaţi. În 1687, se vor bate din nou piese de 25 de ducaţi.