Alegerile prezidențiale desfășurate recent în România și Polonia, în luna mai 2025, au readus în prim-plan o întrebare esențială pentru sănătatea democrației: cine votează cu adevărat – individul rațional sau o conștiință colectivă, mult mai profundă și mai persistentă, numită mental colectiv?
Rezultatele din ambele țări au arătat clar o polarizare accentuată și o mobilizare emoțională masivă, cu accente naționaliste în Polonia și o retorică identitară în România. Cu toate acestea, aceste comportamente nu se explică simplu prin calcule de partid sau promisiuni electorale. Ele derivă dintr-un sediment cultural comun, dintr-un
mental colectiv care transcende votul rațional.
Mentalul colectiv: între istorie, frică și speranță
Așa cum subliniază
Ionuț Oneașcă în analiza asupra evoluției societăților europene, voința politică nu este un fenomen izolat, ci parte dintr-o „programare afectivă colectivă” înrădăcinată în trecut (Oneașcă, 2020).
În România, trecutul comunist și tranziția democratică neterminată încă definesc așteptările cetățenilor. Astfel, se votează deseori
împotriva cuiva, nu
pentru o viziune.
Citește continuarea AICI!
- Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
- Noutăți RAPID și pe canalul de Whatsapp și Telegram !
Distribuie dacă îți place!
