Un nou război, aproape de granițele noastre, este în plină desfășurare. La porțile țării, copiii vin cu inocența deplină a vârstei, fără să înțeleagă încă magnitudinea și durerea părăsirii țării lor. Iar noi adulții, plini de orgolii, le tulburăm copilăria purtând războaie de neînțeles pentru ei, copiii noștri.
Copilăria nu ar trebui clătinată de războaie, a fost destul de lovită de pandemie. Nu trebuia o nouă suferință.
Am scris despre suferința ascunsă a copiilor din pandemie, dar acum voi scrie în cifre despre suferința copiilor refugiați în urma războaielor purtate de oamenii așa-zis puternici.
În anul 2019, 33.200 de copii intră în spațiul european sub titulatura de refugiați. Dintre aceștia 27% erau neacompaniați sau singuri.
52% erau cu vârste între 5-14 ani, un număr mai mic erau sub 5 ani, iar 16% erau între 15-17 ani. Cei mai mulți dintre aceștia urmau să fie preluați de Italia, Grecia, Germania și Franța.
Mulți dintre copii au ajuns în Europa pentru că în țările unde s-au născut existau și încă există conflicte care nu le permit o viață cel puțin decentă, în ceea ce privește sănătatea și educația.
Copiii sunt trimiși singuri, cu speranța unei vieți mai bune, dar de partea cealaltă se văd într-o lume nouă, relativ ostilă, încercând să se adapteze la noi obiceiuri, unei limbi și culturi noi.
Copiii sunt viitorul nostru, sunt punți întinse între timpuri și credințe. Și totuși pare că nu înțelegem acest lucru. Credința noastră creștină ne învață că trebuie să apărăm viața, iar copiii sunt viața noastră.
Peste 7000 de oameni au trecut granițele în țara noastră în ultimele zile. Da, nu vor rămâne toți la noi, dar sosirea copiilor chiar și pentru o clipă, în țară, trebuie să le ofere acestora credința siguranței și a protecției. Mâini întinse la graniță care să îi țină o singură clipă, le asigură acestor copii puterea de a continua călătoria prin viață.
Exodul copiilor este o mare încercare pentru toată lumea, dar mai ales pentru ei. Privirea lor nu trebuie umbrită de frică sau de teroare, ci trebuie să cunoască frumusețea prin diversitatea lumii. Drumul lor este abia la început.
Drumul lor va trebui să cuprindă sănătate, acces corect la educație, șanse egale, nutriție corectă.
Pacea lumii trebuie căutată în continuare pentru binele acestor copii. Ce se va întâmpla în continuare cu acești copii, aceasta este întrebarea la care ar trebui să încercăm să răspundem. O bună parte dintre ei vor avea dificultăți de învățare, de relaționare, vor retrăi traumele psihosociale în țările unde se vor stabili, sau chiar în Ucraina natală dacă se vor reîntoarce.
Mamele vin la granițe, cu copiii lor pe jos, cu ochii în lacrimi, dar de neclintit. Mesajul este foarte puternic: viața continuă, în pofida tuturor celor care desconsideră viața și credința.
De mâine începe Postul. Este multă durere în acest Post care abia începe. Dar și multă Credință și speranță căci acum avem noi șansa să aducem Bine unei Lumi bolnave de orgoliu.
- Conf. Dr. Oana Falup
- medic sef Pediatrie 1, Spitalul Clinic pentru Copii Brașov
Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!