Încă de la începutul mandatului meu, am acordat o atenție deosebită problemelor cu care se confruntă educația in România iar una dintre aceste probleme este legată de siguranța în unitatile de învățământ.
În urmă cu doi ani, am început să studiez mai atent fenomenul, motiv pentru care am inițiat o propunere legislativă menită să asigure o abordare mai cuprinzătoare a siguranței in scoli. Asta pentru ca si multi alti colegi din Parlament au reclamat faptul că Legea 35, în vigoare în momentul de față, nu mai corespunde realității sociale din zilele noastre, cei opt ani trecuti aducand multe schimbări.
Dorim o educație de calitate, dar suntem pregătiți să luăm măsurile corespunzătoare? Eu am decis să mă implic !
Parcursul inițiativei a fost unul anevoios, fiind inițial respinsă de Senat, dar, în final, am reușit să conving membrii Comisiei de învățământ, stiinta, tineret și sport de necesitatea acestui act normativ. Astfel, deputații din comisie au decis înființarea unui grup de lucru care a conturat o formă a legii care să cuprindă acele prevederi care au fost considerate absolut necesare și de aplicare imediată, fără un efort sporit din partea factorilor implicati.
Din păcate, reprezentanții Guvernului nu au înțeles importanța modificarilor aduse cadrului normativ care să garanteze un mediu sigur copiilor nostri, motivând că actuala lege, împreună cu Regulamentele de ordine interioară ale școlilor, sunt suficiente.
Inainte ca legea sa ajunga in plenul Camerei cu un raport de respingere, am demarat o serie de consultări cu reprezentanții Ministerului de Interne si cu cei de la Educatie. În timp ce Ministerul Afacerilor Interne și-a adus contribuția la elaborarea acestui proiect, Ministerul Educației, ca principal beneficiar al măsurilor ce urmează a fi instituite refuză modernizarea unei legi atât de importante.
Printre principalele modificari aduse prin noul act normativ, am dorit instituirea obligativitatii purtarii insemnului distinctiv, imprejmuirea unitatilor prescolare dar si a celor preuniversitare in termen de maxim 5 ani si nu in ultimul rand elaborarea unui plan national de siguranta in scoli.
Atitudinea reprezentanților Ministerului Educației este una care denotă incompetență și nepăsare, dar se înscrie în registrul obișnuit al ultimilor ani. Acest aspect este confirmat și de declarațiile recente ale fostului secretar de stat, Vasile Șelaru, care privește instituțiile de învățământ ca pe niște saloane în care elevele ar trebui să învețe cum să țină pieptul în față și dosul în spate. Daca reprezentanții Ministerului Educației ar vedea în elevi mai mult decât viitoare dame de companie sau o forță de muncă ieftina pentru Occident, România ar avea șanse să formeze cu adevărat noile generații care vor asigura progresul!
Înțeleg intențiile Guvernului de a prelua ideile bune din propunerile parlamentarilor și de a le transpune în ordonanțe (care tind să devină principala modalitate de legiferare). Înțeleg și accept chiar și practicile necolegiale ale celor din Ministerul Educației și m-aș bucura dacă ar fi în stare să elaboreze un act normativ cu adevărat eficient. Dar, dat fiind profesionalismul de care dau dovadă cel puțin secretarii de stat din minister, cred că orice demers al dumnealor va fi sortit eșecului!
- Maria Grecea
- deputat PNL