În inima Brașovului, acolo unde tradiția nu este doar o amintire prăfuită, ci o flacără vie care se transmite din generație în generație, s-a scris, acum mai bine de un secol, una dintre cele mai frumoase pagini ale identității noastre.
Era anul 1923. Ziua Călărilor trecuse pe 11 aprilie. La exact 40 de zile distanță, după slujba plină de lumină a Înălțării Domnului – 24 mai – un grup de bărbați curajoși din străzile Pajiștei, Fântâniței, Valea Tei și Valea Oului s-au adunat la capătul bisericii Sfântul Nicolae. Alături de ei era preotul Iosif Blaga, participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, cel care avea să devină, un an mai târziu, protopop al Brașovului. El le-a dat binecuvântarea.
Cu sufletele pline de dor, mândrie și simț al datoriei, acești tineri au hotărât să se desprindă din Junii Curcani și să nască un nou steag al tinereții brașovene: Junii Dorobanți.
Au ales acest nume cu inima, în onoarea acelor companii de dorobanți care au luptat cu eroism și jertfă în Războiul de Independență din 1877. Au vrut ca spiritul acelor ostași – curajoși, drepți și devotați – să renască în tinerii Brașovului.
Junii Dorobanți – O moștenire sacră
„Astăzi, la peste 100 de ani distanță, noi, Junii Dorobanți de azi, purtăm cu emoție și responsabilitate moștenirea lor sacră. Ei ne-au dăruit mândria de a purta căciula brumărie și costumul negru, demnitatea de a ne respecta originile și onoarea de a duce mai departe simbolurile străbune, fără atingere și fără urmă de îndoială.
Fiecare pas în alai, fiecare steag fluturat cu putere, fiecare privire mândră și fiecare strigăt de „Trăiască!” poartă în el amintirea acelor bărbați care au crezut că tinerețea trebuie pusă în slujba comunității și a valorilor eterne.
Ei sunt cei care ne-au dat dreptul de a spune cu capul sus: «Suntem Dorobanți!»”, au transmis reprezentanții Junilor Dorobanți.