În toamna anului 1916, Armata Română a pierdut bătălia trecătorilor Carpaţilor, în special, din cauza greşelilor săvârşite de către conducerea superioară a acesteia.
În acea perioadă istorică grea armata noastră nu stăpânea principiile şi cerinţele luptei în munţi, drept urmare aceasta a fost concentrată în lungul văilor, scăpându-se din vedere crestele, direcţiile de întoarcere şi versantele, cele care de altfel decideau soarta oricărei bătălii în acest mediu.
Prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte a fost Şcoala de Schiori înfiinţată în Bucureşti, la 30 septembrie 1916, în cazarma Regimentului 4 Roşiori, plecat pe front. Efectivele Şcolii de Schiori ajungeau la 1.000 de militari.
Potrivit Ordinului nr. 294 din 3 noiembrie 1916 al Marelui Cartier General, Şcoala de Schiori din Bucureşti a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte, unitate organizată din trei batalioane, fiecare a câte trei companii, însumând 1.980 de combatanţi. La comanda acestui corp de trupă a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu, care potrivit academicianului Octav Oncescu “era un valoros, un educator desăvârşit şi potrivit”. În acelaşi ordin se arăta : “Aceşti vânători de munte vor fi instruiţi pentru războiul în munte (….) sunt mai cu seamă destinaţi misiunilor de recunoaştere, de siguranţă şi legătură, deci este nevoie de oameni de elită (….). Vânătorii de munte mai pot fi chemaţi a funcţiona şi ca unitate tactică în trecătorile Carpaţilor (….). Se va înfiinţa un corp special şi permanent de trupe de munte cu denumirea de vânători de munte.
Aşadar, după 82 de zile de la intrarea României în primul război mondial (19 august 1916) în conformitate cu prevederile Ordinului Marelui Cartier General nr.294 din 03 noiembrie 1916, Şcoala Militară de Schiori – Bucureşti s-a transformat în Corpul Vânătorilor de Munte organizat pe trei batalioane, a trei companii, cu un total de 2000 de oameni, destinaţi să îndeplinească misiuni de recunoaştere, de siguranţă şi legătură dar şi ca unitate tactică, în special în trecătorile din Carpaţi.
Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte (27 decembrie 1916) care a participat în cadrul bătăliei de la Oituz pentru executarea unor puternice contraatacuri, pentru cucerirea şi recucerirea unor înălţimi dominante, cele mai importante fiind Coşna şi Cireşoaia. Pentru refacere şi completare în 1917 batalionul a fost deplasat în garnizoana Tîrgu Neamţ şi a fost transformat în regiment cu numele “Principele Carol”.
Din data de 3 noiembrie 1916 începe adevărata istorie a vânătorilor de munte care în iulie 1917 intra în lupta pentru făurirea şi apărarea statului naţional unitar, săvârşind sub deviza “Pe aici nu se trece” măreţe fapte de arme la Coşna şi Cireşoaia şi în campaniile anilor 1918-1919.
Între cele 2 războaie mondiale, conducerea militară a ţării, convinsă că sistemul militar fără trupe specializate în acţiuni montane este incomplet şi în condiţiile în care spaţiul montan al României, cuprinde cea mai mare parte a Carpaţilor, Marele Stat Major prevedea în Iulie 1919 că „mărimea sau amplificarea unităţilor de munte este o necesitate impetuoasă, având în vedere că 2/3 din teritoriul ţării noastre este muntos şi cu coline cu înălţimi apreciabile”.
Restructurările şi reorganizările au continuat în toată perioada dintre cele 2 războaie mondiale, însă dotarea şi echiparea au fost insuficiente. În anul 1939, vânătorii de munte dispuneau de 4 brigăzi care totalizau 16 batalionae de vânători, 3 divizioane de obuziere de munte şi 6 divizioane de tunuri de munte .
Armata română, în cursul iernii 1940/1941, a fost supusă unor procese de reorganizare şi instruire în sprijinul regulamentelor de luptă germane, vânătorii de munte rămânând cu aceeaşi organizare dar îmbunătăţindu-şi instruirea şi parţial dotarea. Corpul de Munte, în data de 3 iulie 1941, având în compunere Bg. 1, 2 şi 4 Mx. au trecut la ofensivă în Bucovina şi până la 8 Iulie au eliberat oraşul Cernăuţi .
Începea un lung şi dramatic drum pentru vânătorii de munte care, încadraţi în structuri militare germane sau acţionând independent au parcurs prin lupte şi alte acţiuni militare, în campania din Est, un itinerar fascinant. Din Carpaţii de Est au pătruns şi au participat la eliberarea Bucovinei şi nordului Basarabiei, ajungând până în munţii Caucaz şi ai Crimeii. Luptând în mediul pentru care au fost pregătiţi dar şi în stepa total inadecvată instruirii primite. Şi-au îndeplinit cu cinste misiunile primite, fiind apreciaţi cu respect atât de conducerea română cât şi de aliaţi.
Vânătorii de munte, în campania din Vest, au luptat pentru eliberarea Transilvaniei, în Ungaria în munţii Bukk şi în Slovacia în munţii Metaliferi, Tatra Mare, Tatra Mică, Carpaţii Albi şi în final, în podişul Boemiei.
În campaniile celui de-al doilea război mondial, vânătorii de munte au acţionat într-un spaţiu geografic uriaş care în linie dreaptă de la Nalcik (Caucaz), la Jihlava (Cehia) însumează 2160 km.De la 22 iunie 1941 şi până la 12 mai 1945, pierderile vânătorilor de munte s-au ridicat la 2378 ofiţeri, 1830 subofiţeri 70 000 gradaţi soldaţi, adică un total de 74 208 oameni. În această campanie, vânătorii de munte şi-au dovedit calităţile de luptători neânfricaţi, bine pregătiţi, rezistenţi la eforturi şi lipsuri materiale, disciplinaţi, gata pentru efortul suprem, meritându-şi din plin respectul neamului românesc dar şi al adversarilor.
După încheierea războiului, trupele de vânători de munte au trecut prin reorganizări, redislocări dar mai ales desfiinţări, care au dus la dispariţia Brigăzii 2 Vânători de Munte (ultima unitate de Vânători de Munte) la 14 aprilie 1961.
Reconstituirea trupelor de vânători de munte a început în toamna anului 1964, când prin ordinul Ministrului Forţelor Armate al ţării din 14 octombrie se reînfiinţează Brigada 2 Vânători de Munte cu sediul la Baia Mare, mutată la 1 noiembrie 1964 la Braşov şi cu Batalionul 21 Vânători de Munte, cu garnizoana iniţial la Rădăuţi şi apoi la Predeal.
Ulterior s-au înfiinţat Brigada 4 Vânători de Munte în 1969 cu comandamentul la Curtea de Argeş, Brigada 1 Vânători de Munte cu comandamentul la Bistriţa, Brigada 5 Vânători de Munte în 1983 cu comandamentul la Alba-Iulia, Brigada 7 Vânători de Munte în 1990 cu comandamentul la Petroşani şi Brigada 61 Vânători de Munte în 1991 cu comandamentul la Miercurea-Ciuc.
Astfel, în anul 1997 se desfiinţează 2 batalioane din Brigada 7 Vânători de Munte, în anul 2000 comandamentul Brigăzii 1 Vânători de Munte, în anul 2001 Brigada 4 Vânători de Munte, iar în anul 2006 Brigada 5 Vânători de Munte, unităţile acestor structuri care nu au fost desfiinţate fiind subordonate altor mari unităţi din forţele terestre.
În prezent, trupele de vânători de munte se prezintă astfel: Brigada 2 Vânători de Munte în cadrul forţelor operaţionale, iar Brigada 61 în cadrul forţelor de generare/regenerare.
Cu toate că efectivele trupelor de vânători de munte au fost diminuate în ultimii ani, structurile rămase trebuie să fie în măsură să continue opera înaintaşilor de apărare a munţilor patriei care au un rol determinant în ansamblul efortului de apărare, fapt demonstrat şi pe plan internaţional, prin interesul beligeranţilor ultimelor războaie în munţi pentru menţinerea, controlul şi cucerirea pasurilor, trecătorilor, obiectivelor economice şi industriale importante, bazelor de aprovizionare şi altor resurse materiale şi tehnice dispuse în munte.
În condiţiile actuale, de transformare a armatei, vânătorii de munte, constituiţi în unităţi şi mari unităţi suple şi manevriere, în deplină concordanţă cu cerinţele actualelor teatre de operaţii, sunt capabili să dea o ripostă fermă oricărui adversar, în orice situaţii.
În afara transformărilor structurale care au caracterizat ultimii ani, vânătorii de munte din structurile existente astăzi au participat la activităţi de instruire în comun, în ţară şi străinătate, cu militari din S.U.A., Marea Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Italia, Bulgaria, Iordania, Franţa şi multe alte ţări, precum şi la aplicaţii multinaţionale. De asemenea, au primit numeroase vizite din partea unor delegaţii oficiale străine, militare şi civile, care au apreciat profesionalismul şi dăruirea vânătorilor de munte romăni.
Este, totodată notabilă, participarea cu succes a unor unităţi din Brigada 2 Vânători de Munte la misiunile în afara teritoriului naţional în cadrul misiunilor ROFND, UNAMI şi ISAF din teatrele de operaţii din Kossovo, Irak şi Afganistan, începând cu anul 2005 până în prezent.
Locotenent-colonel Nicolae Uszkai,
Ofiţer de informare şi relaţii publice Brigada 2 Vânători de Munte
“Sarmizegetusa”- Braşov