Astăzi vopsirea părului este un lucru atât de obișnuit, încât ni se pare foarte normal să vedem și bărbați și femei care se vopsesc, în diverse culori, atunci când au nevoie de o schimbare de look. Dar această dorință de a ne îmbunătăți look-ul astfel nu este nouă. Deloc!
De fapt, aplicarea diferitelor substanțe pe păr pentru a-i schimba culoarea a fost documentată din timpuri imemoriale. Deci, haideți să aflăm mai multe despre ce tipuri de ingrediente au fost folosite de-a lungul timpului și cum a evoluat tehnica de colorare pe care o iubim atât de mult.
Civilizații antice
Unele dintre primele date despre istoria vopselei de păr provin de la gali și sași, care și-au vopsit părul și pielea pentru a insufla teamă dușmanilor lor și pentru a-și clarifica rangul ierarhic. Asirienii au folosit și ei aceste tehnici, dar au făcut-o cu colorarea bărbii, vopsind-o în negru.
Vopsea de păr eMAG, oferte
Până în acest moment, primii coloranți au fost concepuți pentru a întuneca părul, deoarece metodele de deschidere a culorii acestuia nu au fost încă descoperite. Egiptenii, recunoscuți pentru multiplele lor descoperiri și ritualuri de frumusețe, au inclus această practică de colorare în obiceiurile lor și, ca ingrediente, pun în aplicare pasta de kohl și henna. Grecii, care aveau, de asemenea, un mare interes pentru îngrijirea părului, foloseau în același mod hena pentru asta.
Civilizația romană a mers puțin mai departe. Femeile lor au reușit să încorporeze procesul de albire a părului, grație influențelor sclavilor galici, care purtau părul blond. Procesul de albire a constat în aplicarea unei paste preparate cu cenușă din lemn de fag și seu de capră. Înainte de aceasta, pentru a-și vopsi părul, au folosit săruri de plumb și diverse extracte de plante, cum ar fi coaja de nucă, fructe de padure negre și, de asemenea, celebra henna.
Vopsea de păr – oferte eMAG
Renaștere și baroc
În timpul Renașterii, conform datelor găsite, tocmai la Veneția a apărut tehnica de albire a părului prin intermediul unei aplicații de sodă naturală, care înainte de aplicarea sa a fost expusă la soare ore în șir. Această metodă s-a răspândit rapid în toată Europa, având un succes special în Franța. Tehnicile de colorare au evoluat datorită macerării și extracției vopselurilor din plante, rădăcini și scoarțe de copac.
În perioada barocă, în afară de obiceiul de a purta peruci, aplicarea vopselelor de păr era frecventă, folosind extracte obținute prin macerare și fierbere a plantelor precum rubarba, mușchiul de copac, nuci verzi, coaja de mesteacăn și alte plante. O altă metodă utilizată a fost lăsarea plantelor la uscat, tocarea și amestecarea cu cenușă de scoarță de copac. După obținerea pulberii din macerarea acestor ingrediente, aceasta era amestecată cu apă fierbinte până ajungea ca o pastă, care era aplicată pe păr și lăsată ore în șir.
Secolul al XIX-lea
Azotatul de argint a fost introdus ca produs de colorare a părului la mijlocul secolului al XIX-lea, însă progresul în colorarea părului va veni de fapt în anii 1840 odată cu descoperirea anilinelor. Acești coloranți începuseră să fie folosiți la vopsirea pieilor.
În 1860, peroxidul de hidrogen a fost introdus pentru prima dată în produsele cosmetice pentru păr pentru a se obține albirea. Prin cercetări privind proprietățile de albire a peroxidului de hidrogen, s-a constatat că este mai delicat și mai sigur decât procesele utilizate anterior. Acest peroxid de hidrogen a fost cunoscut ca apa aurie a fântânii tinereții și utilizarea sa a devenit rapid populară.
În 1863, Haussmann a descoperit proprietățile colorante ale parafenilendiaminei (PPD), un element care a devenit principalul ingredient al coloranților permanenți.
Secolul XX
Primii ani ai secolului XX sunt marcați de evoluția rapidă a vopsirii părului. În 1907 în Franța a avut loc lansarea coloranților lichizi, care erau soluții de coloranți în apă, unde colorarea finală era obținută grație oxidării coloranților prin acțiunea oxigenului din aer. La această tehnică, se adăuga anterior o cantitate de alcool și amoniac, ceea ce sporea eficacitatea produsului și îmbunătățea rezultatele aplicării.
Crearea coloranților așa cum îi cunoaștem astăzi se datorează chimistului francez Eugéne Schueller, care a început să studieze și să testeze cu substanțe chimice inofensive și și-a bazat formula pe parafenilendiamină. Schueller a numit primul său produs de succes Auréole și a început să-și vândă vopselele direct coaforilor francezi. În 1909, a înființat Société Francaise des Teintures Inoffensives pour Cheveux, care a fost redenumită ulterior L’Oréal.