Artera centrală de pătrundere în Șchei, Ulița Mare, s-a numit in documentele medievale germane,,Agergasse’’și str. ,,Stefan cel Mare”, str. ,,Emil Socaciu” și inainte de revolutie 30 Decembrie și astăzi strada Prundului.
De la Poarta Șchei în sus erau niște locuri libere numite ,,Zwinger” sau ,,Parkchen’’ si aici membrii breslei cojocarilor faceau exerciții de tragere cu arma sambăta după vecernie.
Tot aici breslașii își țineau serbarile periodice. Pana in 1925 aici era un restaurant ,,Zum Schneider-Zwingwer’’(Zwingerul Croitorilor). Ridicandu-se aici noua aripa a Institutului Forestier la 1925, o parte din ziduri a fost dăramat o parte din zidul Cetatii. Totuși documentele medievale confirma pentru această zonă numeroși contribuabili romani. In registrele de dare din 1494 apar nume ca Petrascul, Tatul, Vassy ,,in monte”(din munte?), Valcul. In registrul din 1540-1554 gasim pe Stan Maikena, Dymitro al lui Vasie, Dussa, Barzan (desigur Barsan), Vassie Sytta, Dimitrie Corlad. In cel din 1559-1561, in perioada venirii aici a diaconului Coresi cu tiparul sau, gasim pe Mircan, Sindrila, Stan Costea, Frații Văsii, Oprea Hoban, Stan Sohan, Roman, Gociman, Stan Luca, Stanca Oțoțoi. Intre 1581-1592 mai aflam pe Furcă, Stan Călcătoare și Stan Popa. In 1585 gasim pe Sava, Silda, Hotvizul. In 1688 aflam pe Vasile Fainăbună, Dimitrie Racnea, Flore Sasul, Stoica Ototoiul, Ioan Bubruza. In 1697, intre altii pe popa Oprea, iar in 1725 soția lui Petru Hars. Fiecare nume consemnat aici aminteste de familii de prestigiu din Schei. Lipită de Poarta Mureșenilor (ridicată la 1827) s-a zidit școala săsească de gimnastică. Pe partea de nord, spre Ciocrac se deschide strada Baiulescu, fosta C.Parhon si până de curand ,,Bicazului”. Prin numele ei strada amintea de doi mari cărturari Bartolomeu Baiulescu si fiul sau dr. Gheorghe Baiulescu. La capătul străzii impresionează o clădire cu aspect architectonic deosebit, aparținătoare fostului avocet Balcăș.Aici a locuit o scurtă perioadă de timp poetul Radu Teculescu cu soția Lavinia, fiul folcloristului Horia Teculescu (fost director al liceului din Sighișoara și coleg și prieten cu Lucian Blaga).
Prima clădire (Prundului nr.1), ridicată în stil neoromânesc, având două intrări (către Aleea Brediceanu și Baiulescu) a fost de la 1920 sediul Dispensariului Ambulatoriu al Societății pentru Profilaxia Tuberculozei, având ca prim președinte pe Elena A. Mureșianu, urmată de Ana Atanasiu înrudită cu mureșenii (era fiica preotului Toma Vasiliu din Cetate, cumnat cu Andrei Mureșianu).I s-a adăugat în același spațiu o a doua societate filantropică ,,Leagănul Principele Mircea” sub patronajul Casei regale a Româneiei.
Continuand drumul, tot pe partea de nord, dupa Biserica Evanghelica aflăm casa clădită de dr. Liviu Câmpeanu, locuită apoi de dr. Șerban Oprișescu, lângă ea Spitalul de Neurologie, fosta Casa a Asigurarilor Sociale, apoi Maternitatea, clădită pe un teren al Scolii Superioare Române de Comert (,,Andrei Barseanu”), demolată in 1914, pentru a fi construită această cladire modernă după planurile arhitectului Ion Ionescu la 1937. Lipit de aceasta cladire este casa veche a senatorului Gross, unde, dupa moartea senatorului vaduva acestuia inchiria camere pentru profesorii burlaci de la Scoala de Comerț si Liceul Saguna. Intre 1880-1883 aici au locuit profesorii bucovineni Ciprian Porumbescu, Lazar Nastasi, Ipolit Ilasievici, dar si brașovenii Andrei Barseanu si I.C.Pantu.
Strada se deschide spre nord o alta straduță Virgil Onitiu, iar casa de pe colt, la nr.9 a fost ridicata de directorul Scolii de Comert Arsenie Vlaicu. La parterul ei functiona banca ,,Brasoveana”,condusă de el, insă după puțin timp a dat faliment. La parter era și frizeria lui Tichy, apoi depozitul librăriei Ciurcu (aflată la nr. 15), unde un nepot al Ciurculeților, Nicolau și mai pe urmă Paulat, vindeau cărțile rămase în depozitul editurii Ciurcu. Pe partea dreapta este casa natala a cunoscutului pictor pasoptist, Misu Popp (1827-1892), pe fațada căreia, de curând Fundația Prima Școală Românească a așezat aici o placă comemorativă, amintind de valorosul cărturar, care a pictat la Brașov Biserica ,,Sf. Treime” de Pe Tocile și icoana de hram Sfântului Nicolae a bisericii din Șchei, iar la București bisericile: Curtea veche, Sf. Gheorghe Nou, capela cimitirului ,,Șerban Vodă”.
Casa cu etaj de la nr. 13 a fost a profesorului Ioan Balea, unde a locuit mult timp și profesorul Nicolae Bogdan, originar din Hăghig, ajuns mai târziu director al Liceului de fete din Cluj. Casa următoare este a fostului comerciant Ion Avrigean, care avea jos o prăvăliuță ,,cu de toate”. In casa urmatoare a locuit profesorul de geografie Dionisie Făgărășanu de la gimnaziu. In continuare este casa inspectorului școlar Grigore Popescu (decedat in 1960), care fusese căsătorit cu Maria Bogdan, cumnata marelui istoric Nicolae Iorga, directoarea Scolii profesionale a Reuniunii Femeilor Romane (dupa moartea Marei Baiulescu). In acceași casă a locuit si Virgil Onitiu, direcorul gimnaziului, motiv pentru care strada din preajmă a primit si numele său.
Pe partea stanga, tot pe terenul fostei Scoli de comert s-au zidit alte case de către directorul bancii ,,Albina” Gheorghe Curcă, de secretarul Eforiei Scolilor Romulus Dogaru, unde a locuit si Iancu Spuderca, expeditor al ,,Gazetei Transilvaniei”. La nr. 15, după anul 1900 funcționa ca sediu al librăriei și casei de editură Ciurcu, unde, până nu demult mai locuiau descendenți ai familiei Ciurcu. Primul sediu al acestei vestite case de editură, era pe Podul Bătușelor, apoi pe str. Hirscher nr. 11.
La nr. 17 era o mică librărie a lui Ion Chiroiu, mort de tânăr, care a publicat și un volumaș de poezii. Deasupra locuia familia Chifa. Unul din copii, Emil Chifa a fost poet bine apreciat în vremea lui prin anii 1890-1900.
In partea opusă se află cladirea monumentala a primului gimnaziu românesc din Transilvania, Colegiul ,,Andrei Saguna”.Prima clădire, alături de gimnaziu este a Băilor Eforiei, ridicată între anii 1853-1856, prin strădania protopopului Ion Popazu, cu eforturi finaciare venite din partea Bisericii Sf. Nicolae din Șchei și Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Cetate, o clădire unică pe acea vreme, ridicată după planurile arhitectului Robert Ruebenbauer, având în planul original și ,,o sală de conversație și restaurant”.. Intre anii 1885-1890 mai exista o baie (e adevărat mai rudimentară) mai sus de curtea de gimnastică a gimnaziului.Prima casă de lânga băile Eforiei este casa în care s-a născut Ștefan Octavian Iosif, purtând și azi consemnat pe placa de pe frontisspiciu următorul text: ,,În această casă s-a născut și a copilărit poetul Ștefan Octavian Iosif (1875-1913), cântăreț al frumuseților patriei și al vieții poporului”.
Până la construirea gimnaziului (1851) și a caselor din preajmă, acest loc era viran, iar strada începea din dreptul actualei străzi Luca Arbore (în vechime numită Pietroasa).Aici renumitul căpitan Ilie Birt ridicase o troiță la 1730, dar a fost distrusă de autorități. Casa a fost clădită în 1856, în condițiile în care Eforia școlară a gimnaziului româneasc cumpăra băile orășenești de la Johann Beer pentru a le moderniza în scopul obținerii de venituri atât de necesare susținerii vieții școlare. În anul în care se construia casa (1856), Ștefan Iosif (tatăl poetului, 1831-1918) venea de la studii, absolvind gimnaziul din Sibiu și Academia Comercială din Viena, înlocuind la catedra gimnaziului brașovean pe arhitectul Emanuel Nicefor, plecat la Iași. Devenit director, după moartea lui Virgil Onițiu (1875) Ștefan Iosif primește îngăduința de a locui aici, întrucât casa a fost cumpărată de mitropolitul Andrei Șaguna cu 4000 de florini de la văduva Paraschiva Popovici tocmai pentru a fi folosită ca locuință pentru directorii gimnaziului abia înființat. Primul locatar fost primul director al gimnaziului Gavril Munteanu. Aici locuit o scurtă perioadă și Andrei Mureșianu, pe vremea în care era profesor la gimnaziul romano-catolic de pe strada Mureșenilor (pe atunci str. Vămii). Apoi a locuit și profesorul de educație fizică Petru Roșca.
Casa următoare era a negustorului Teodor Nicolau, care făcea parte din familia cunoscuților cărturari brașoveni Nicolau (Nicola Nicolau, autor al primului manual de ,,Georgrafia sau scrierea pământului”, volI-II, Buda 1814-1815) și langă ea fabrica de parchete Kopony, apoi casa lui Andrei Popovici Țânțăreanu, mică, cu obloane de lemn la stradă ,,stropită de toate trăsurile care treceau în sus sau în jos” dăramată de fiul său Mihai Popovici, pentru a construi pe locul ei o măreață clădire (astăzi sediu S.R.I.). Construită într-un frumos stil empiric de arhitectul roman Cezar Poppovits din Viena, care a clădit și spitalul Elias în București, casa avea la stradă și o magazine pentru unelte de grădină, dar generalul Iancu Popovici a amenajat-o apoi ca locuință. Casa următoare era a pielarului Durr și lângă ea este casa familiei de negustori Bărbier. clădită la 1712 de Florea Sasul, dar la 1944 casa a fost demolată, ridicandu-se clădirea de azi. Strada se termină pe partea de sud cu prăvălia-băcănie, numită înainte ,,La pisica neagră” (azi sediu RAT).
Reluând drumul pe partea stângă a Prundului, aflăm mai mute case ridicate tot în perioada în care s-a construit și clădirea Bailor Eforiei. Casa de la nr.13 a fost a comerciantului Ion Avrigeanu, care avea o mica ,,boldă’’, de unde elevii liceului se alimentau chiar si cu lucruri interzise de scoală (tutun si băutură). La nr. 17 era mica librarie a poetului Ion Chiroiu, mort de tânăr, reusind sa publice doar un mic volumes de poezii. In camerele de deasupra locuia un alt poet Emil Chifa, apreciat pe la 1890 de presa timpului. Casa urmatoare (nr.19) a fost a lui Ghiță Navrea, mult timp administrator al Bailor Eforiei și socru cunoscutului carturar Aurel Ciortea.
In casa de la nr. 23 a lui Nicolae Ardelean a functionat între 1910-1915 Gazeta Transilvaniei, pe când redactori erau Victor Branisce și Ionica Brotea, iar administrator Niculita Flustureanu și expeditor Iancu Spuderca (inchis de comuniști la Seghedin si Vacz). Casa urmatoare de la nr. 25, căruia i se spunea ,,La Gasca” era de fapt un restaurant, aparținand negustorului Dumitru Orghidan. In casa de langa ea, la nr.27 se afla ,,cuptorul’’(brutaria) veciniei, în proprietatea rentierului Petru Popovici din familia ,,Țânțărenilor”. La nr.29 stătea functionarul de bancă Vasile Badea, iar in casa următoare (la nr.31) tâmplarul de lux Vasile Popovici, al carui fiu era profesor la liceul Saguna. Tot aici a locuit și avocatul Nicolae Manoiu (ginerele lui Popovici) si Emil Socaciu, secretarul general al Primariei Brasov (alt ginere al lui Petre Popovici). Fratele sau, Costi Popovici locuia in casa urmatoare (la nr. 35) si aici a locuit Mihai Popovici (alt frate), care a ajuns ministru in timpul Marii Unirii, insoțindu-l pe Ferdinand la Alba Iulia pentru încoronare. In această casă a locuit profesorul șagunist Iosif Maxim.
Casa de la nr.37, care face colt cu strada Pietroasa (Steingasschen), numita apoi Spatarul Luca Arbore, a apartinut directorului Scolii Superioare de Comert, Ioan Pricu. In casa de la nr.41 s-a nascat marele academician Nicolae Teclu.
Urmeaza Internatul liceului Saguna, cladire ridictă in 1911 pe locul casei daruite de comerciantul mecenat Andrei Buntoiu și soția Elena, zidit în stil romanesc după planurile arhitecților Gheorghe Dușoiu și Ioan Leucă, prin strădania directorului Virgil Onițiu. Ideia realizării acestui internat s-a născut în 1874, când căpitanul bucureștean George Cristureanu dona bisericii Sf. Nicolae o mare sumă de bani pentru a fi folosiți spre găzduirea și școlarizarea elevilor veniți din provincie. Dania s-a completat cu cu cea a negustorilor brașoveni Dimitrie și Zoe Ienciovici, oferită în același scop. În ziua de 3 septembrie 1901 soții Andrei și Elena Buntoiu din Brașov lasă prin testament toată averea lor în valoare de 150.000 coroane pentru necesitățile școlare ale liceului ,,Andrei Șaguna” și pentru înființarea unui internat.
Inimosul director Virgil Onițiu face tot posibilul pentru a obține aprobările necesare de la autoritățile civile și bisericești, adăugân fondurilor existente și alte fonduri cu numele donatorilor: ,,Cristureanu”, ,,Steriu”, ,,Diamandi Manole” și ,,Masa Studenților” și ca urmare, în anul 1910 după planurile arhitecților Dușoiu și Leucă se începe construcția clădirii, cheltuielile ridicându-se la 200.000 coroane. Inaugurarea internatului s-a făcut în anul 1911 în prezența mitropolitului Ioan Mețianu (fost șagunist), a protopopului Vasile Saftu (eroul de la 1918), a directorului Virgil Onițiu și a protopopului Ioan Pricu, prilej cu care se așează ,,piatra unghiului”, actul de fondare fiind scris pe pergament. Ca prim director al internatului a fost ales profesorulI. Petrovici (care vizitase în prealabil 20 de internate din Muntenia) și doi pedagogi din rândul profesorilor șaguniști. În primul an internatul găzduia 92 de elevi și tot în același an șaguniștii fac prima excursie ,,de cercetare” în Italia, sub conducerea directorului Virgil Onițiu, din rândul excursioniștilor făcând parte și viitorul mare poet Lucian Blaga. Acest internat, după cum ne informează Sextil Pușcariu , ridicat din obolul brașovenilor, strans pentru ,,masa studenților”, cu deosebire de V. Onițiu, vrednicul director al liceului Șaguna, care introduusese obiceiul să se dea ,,cununile eterne”, adică sumele de bani ce se cheltuiesc pe flori, pe sicriele morților. Din acești bani puteau lua masa fiii sărmani de țărani care veneau la școllie din Brașov. Clădirea a fost folosită drept internat până în anul 1967, când devine pentru puțin timp sediul Liceului Economic unit cu Liceul Pedagogic, apoi sediu al Școlii Normale ,,Andrei Mureșianu” de azi.
Strada care duce spre nord, numita pana nu de mult Henri Barbusse, iar azi după vechiul nume str. Bisericii Sf. Nicolae, Dar să continam călatoria noastra pe strada Prundului (pe Ulita Mare de altadata) si mai sus de casa Prodanescu sa aflam casa lui Ioan Buca (de la nr.17), al carui ginere Sevileanu a avut idea de a scrie zilnic fiecare fapta a sa, numarandu-si adeseori si pasii facuti intr-o zi, lăsând astfel sute de caiete de însemnari în colecția de manuscrise de la Muzeul Bis. Sf. Nicolae. Urmează casa mare, cu etaj, cu 4 apartamente, cu două porți de fier forjat și cu o grădină mare în fund a fostului epitrop al Bisericii Sf. Nicolae, Dumitru Pascu Branzaru (de la nr.51), daruita bisericii pentru a înființa aici un orfelinat. Asa s-a nascut ,,Orfelinatul Dumitru si Maria Pascu’’. Aici au locuit si preotul Nicolae Barsan de la Biserica Sf. Treime-Baritiu, plecat in America. Tot aici au locuit mai multi profesori de la gimnaziu si protopopul dr. Vasile Saftu.
In casa următoare de la nr.53, tot a bisericii Sf. Nicolae a locuit doctorul Țânțăreanu și apoi preotul Andronic Androne, fost dascăl al școlii din Șchei, apoi protopopul Vasile Voina și o perioadă a fost și oficiul protopopesc. In casa de la nr.55, tot a bisericii cu un teren în față, era o gradiniță, desfiintata în 1958. Aici a locuit parohul bisericii Ioan Prișcu.Atât casa aceasta,cât și cea a protopopilor Vasile Voina și Vasile Saftu aveau ieșire prin fundul grădinii spre biserică. In casa urmatoare, la nr. 57 a locuit protopopul Ioan Petric binecuvântat cu cei zece copii ai sai. La parterul clădirii era altădată circumscriptia de poliție a Scheiului. (va urma)
- preluare Ziarul Astra, editat de Consiliul Județean Brașov