Iordănitul Femeilor este o petrecere a nevestelor organizată în ziua și noaptea Sfântului Ion, o reminiscență a manifestărilor antice dionisiace. Femeile se adunau în cete la câte o gazdă, aduceau alimente și băutură pentru ospăț. Toată noaptea mâncau și beau din belșug, spunând că se iordănesc, cântau, jucau și chiuiau. Dimineața ieșeau pe drum unde ridicau pe sus bărbațîi ieșiți întâmplător în calea lor și îi duceau cu forța la rău, lac sau fântână, amenințându-I că îi aruncă în apă, dacă nu se răscumpăra cu un dar, de obicei cu o vadră de vin.
Se suiau pe grapa de lemn și se trăgeau ca pe sanie, mergeau prin case și îi stropeau cu apă pe cei intalniti. În această zi, numită și Țonțoroiul Femeilor, normele de bună-cuviință ale satului tradițional erau abolite, iar excesele de băutură și petrecerile peste măsură tolerate.
Femeile se considerau acum mai tari și cu mai multe drepturi ca bărbații: lipseau de acasă, lăsând copiii în grija soților și a soacrelor, chefuiau, se distrau fără să dea cuiva socoteală. În unele sate tinerele neveste erau integrate în comunitatea femeilor căsătorite printr-un ritual special care cuprindea printre altele, udatul lor cu apă la rău, lac, fântână.
Ca origine, ciudatul obicei este o supraviețuire a cultului dedicat zeului Dionysos, atestat în Antichitate, inclusiv în cetățile antice de la Marea Neagră prin dansuri frenetice și extaz mistic. În calendarul cetății Callatis, pe ruinele căreia s-a ridicat Mangalia, o lună a anului era dedicată lui Dionysos, zeu al vegetației, viței-de-vie și bețiilor rituale.
Unii specialiști i-au găsit originea zeului în lumea tracică, alții sunt de părere că divinitatea vine din adâncurile religiilor micro-asiatice și egeene, din Epoca Neolitică.
Indiferent de disputa legată de originea teritorială a zeului, un lucru este cert, cultul său, atât de cunoscut în Antichitate încât a tins să devină o religie universală cu care a avut serios de luptat creștinismul, supraviețuiește astăzi la români sub forma obiceiului Iordănitul Femeilor.
Acest obicei a fost consemnat până în secolul al XX-lea.
Sursă: Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român
Sursă foto: culturaneamt.ro
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!