Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe un asin, înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie.
Astăzi, 5 aprilie 2026, Biserica Ortodoxă prăznuiește această zi plină de contraste emoționante – o sărbătoare a bucuriei și a durerii, a slavei trecătoare și a smereniei veșnice.
O sărbătoare a contrastelor dramatice
Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor sub numele de Florii, este, de fapt, cea mai dramatică dintre sărbătorile Bisericii. Dramatismul ei reiese din contrastul puternic al momentelor:
Mulțimea îl aclamă pe Cel ce merge la moarte, fără să știe că tot ea Îl va condamna. Este cutremurătoare răstignirea, dar în cazul ei totul e clar. Floriile însă ating cota absolută a dramatismului tocmai pentru confuzia pe care o prezintă: mulțimea scandează osanale cu aceeași frenezie cu care mâine va striga: „Răstignește-L!”
Astăzi este începutul Patimilor Mântuitorului. El merge la moarte pe un drum de flori, iar copiii Îi strigă salutul cuvenit doar împăratului: „Osana!” Lumea Își așterne cămășile în calea Celui ce vine în numele Domnului și Îl numește „binecuvântat”. Nimeni din mulțime nu știe că El merge spre moarte. Toți cred că Împăratul a venit să strângă oaste împotriva romanilor.
Smerenia Regelui care vine pe un asin
Hristos nu intră în Ierusalim pe un cal alb, ci pe un mânz al asinei – un animal modest și încăpățânat. Acest gest nu este de umilire, ci de împlinire a profețiilor. Mânzul neîmblânzit care se supune fără împotrivire Lui Hristos simbolizează omenirea răzvrătită care se va întoarce la El prin iubire.
„Cel care are cerul de tron, s-a urcat pe mânzul asinei și a intrat în Ierusalim” (Sinaxarul Duminicii Stâlpărilor).
Astăzi este primit ca un Împărat, iar peste doar câteva zile va fi răstignit ca un făcător de rele. Astăzi Îi strigă „Osana!”, iar peste puțin timp vor cere: „Răstignește-L!”
Învierea lui Lazăr – prefigurarea Învierii lui Hristos
Sărbătoarea Floriilor este strâns legată de minunea învierii lui Lazăr. După ce Mântuitorul l-a ridicat pe Lazăr din morți, foarte mulți oameni L-au urmat. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că „de aceea L-a primit poporul cu așa de mare bucurie, pentru că îl înviase pe Lazăr din morți”.
Prin învierea lui Lazăr, Hristos își prevestește propria Înviere și ne arată că El este Stăpânitorul vieții și al morții, Biruitorul veșnic al răului. Aceeași putere care l-a ridicat pe Lazăr va învia pe toți oamenii la venirea Sa întru slavă, iar celor ce au crezut în El și L-au iubit prin rugăciune și fapte bune le va dărui bucuria veșnică.
De ce se numește „Florii” și ce obiceiuri păstrăm?
Numele popular de Florii vine de la florile și ramurile pe care mulțimile și copiii le purtau în mână, aclamându-L pe Mântuitor ca Domn și Împărat. Tradiția s-a păstrat până astăzi: credincioșii merg la biserică cu ramuri de salcie și flori pentru a fi binecuvântate.
Ramurile de salcie binecuvântate simbolizează biruința asupra morții prin învierea lui Lazăr și prefigurează biruința finală prin Învierea lui Hristos.
O lecție profundă pentru viața noastră
Lecția acestei sărbători este simplă și cutremurătoare:
Nu vă bucurați când lumea vă slăvește, căci prin osanale Și-a început Hristos drumul spre cruce, și nu vă întristați prea tare când lumea vă hulește, căci Hristos a înviat.
Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
De praznicul Floriilor avem dezlegare la pește.
În această Duminică a Floriilor, să ne rugăm ca Domnul să ne dăruiască smerenia Sa, bucuria curată a copiilor care strigau „Osana!” și credința neclintită că El este Biruitorul morții și al răului.