După cum spune tradiția populară la data de 10 noiembrie încep Filipii de toamnă,. Durează șapte zile, astfel trei dintre Filipi sunt celebrați înainte de postul Crăciunului, iar ceilalți patru Filipi în post.
Sărbătoarea Filipilor de toamnă se încheie în 21 noiembrie cu Gădineţul cel Șchiop sau Filipul cel Șchiop.
Se spune în credința populară că Filipii ar fi fost apostoli, care, pe vremea prigonirilor în contra creștinilor, au fost aruncați într-o groapă cu lupi de unde au scăpat doar prin credință.
Acești Filipi au fost șapte frați rătăcitori ce umblau prin lume și care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei ce nu îi cinsteau. Se mai spune că unul dintre Filipi fiind șchiop a rămas în urmă și de aceea se serbează mai târziu, în ziua de 21 noiembrie.
Se spune despre Filipi că au puterea de apăra casele de foc, de lupi, de șerpi și de primejdii în general. În unele regiuni ale țării se crede că Filipilor li se supun lupii. Atunci când cineva nu le cinstește ziua așa cum trebuie, aceștia, lupii, le vor ataca gopodăriile.
În zilele Filipilor se practică și ritualuri magice, care au rolul de a apăra gospodăriile.
Astfel lângă coș se atârnă câte o secure sau un topor pentru a ține lupii la distanță sau, o altă practică magică, este aceea de a lega gura sobei pentru că tot așa să stea închisă și gura lupului.
Pe vremuri, începând cu a doua decadă a lunii noiembrie și până în primele zile ale lunii februarie, exista un adevărat lanț de sărbători lupești.
De la Ovidenie, care se sărbătorește pe 21 noiembrie odată cu cel din urmă Filip, se continuă în tradiția satului sărbătorirea lupului până spre Sfântul Andrei.
Omul tradiţional nutreşte sentimente de frică, dar mai cu seamă de respect. Fiinţa acestui mamifer feroce, prin felul său de viaţă, conotează sensuri magice, impunând un arsenal ritualistic bogat. In traditia populara, lupului i se dedica mai multe zile peste an.
Ovidenia mai este cunoscută și ca Sărbătoarea femeilor măritate. Ca o legătură cu vechile tradiții populare, femeile erau cele care respectau și aveau grijă să fie respectate legile nescrise moștenite de la străbuni. Aceste legi erau transmise prin zilele de Filipi, în ziua măritișului.
În 21 noiembrie, de Ovidenie, se sărbătorește Filipul cel Șchiop, o divinitate arhaică a lupilor, care marchează și ultima zi a Filipilor de toamnă. Această sărbătoare a Filipilor de toamnă aproape că a dispărut, în urmă cu peste un secol, se mai ține doar în comunitățile izolate de ciobani.
Caracterul hibernal al lupului este subliniat de prezenţa Filipului sau Gădineţului şchiop. In aceasta zi nu se lucrează de frica Gădineţului şchiop, care este un lup puternic şi omoară vitele.
„Gădineţul locuieşte în desişul codrilor; sunt trei gădineţi, dar cel şchiop este mai primejdios”
Faptul că acest lup este „şchiop” vine să întărească aura sa hibernală. In general sunt şchioape divinităţile subpământene, divinităţile morţii şi iernii, cele care bântuie la vremea schimbării crugului de an, prevestind întunericul şi frigul care se aştern peste lume. Legătura lupului cu întunericul este subliniată şi de o credinţă din Maramureş, conform căreia „lupii se ascund în bârlog în ziua aceea pentru că-şi văd umbra şi se tem.
„Zilele lupului” marchează miezul iernii şi miezul verii. Momentul în care puterile anotimpului respectiv au ajuns la împlinirea maximă şi încep deja să dea înapoi. Ciclul de toamnă este grupat în jurul unor momente cruciale din viaţa lupului:. In octombrie se formează haitele şi au loc atacurile în grup, pentru procurarea hranei. Imperecherea începe în a doua parte a lunii noiembrie şi se termină la sfârşitul lui ianuarie şi începutul lui februarie.
Lupul relevă un comportament bazat pe repetabilitate şi stabilitate. In plan simbolic, accentuează paradoxul dintre viaţă şi moarte. Animalul se înmulţeşte şi dă viaţă în anotimpul morţii şi al frigului, este fertil atunci când întreaga natură este sterilă.
Trebuie remarcat faptul că „Zilele lupului” nu sunt zile de bucurie şi petrecere. Ele sunt zile de recluziune şi renunţare. Aărbătorile lupului se ţin pentru apărarea turmelor şi a gospodăriei de acţiunea sa nocivă, pentru îndepărtarea lui de bunurile sătenilor.
„Numai de Filipi nu torc, că se torc lupii la casă; cum tragi firul din furcă, așa se trag și ei”
În toate aceste zile nu se pronunță cuvântul lup, pentru a nu atrage dorința animalului de a pătrunde în sat și în gospodăria omului. Gesturile și actele interzise în timpul sărbătorilor lupului funcționează pe principiul magiei prin analogie.
În aceste zile nu se dă sare la vite, nu se dă foc altuia, nu se lasă să iasă ceva din casă sau curte, nu se dă gunoiul din casă șase zile.
Cu vreo câteva zile înaintea Filipilor, femeile lipeau cu lut crăpăturile din vatră și ușa sobei, sperând că astfel vor lipi și ochii lupilor.
Femeile căsătorite nu aveau voie decât să gătească și să spele cămăși, prin această spălare sperând că vor fi opărite gurile lupilor.
Tot in acest interval de timp, ziua de 14 noiembrie este închinată Sfântului Apostol Filip și este miezul unei sărbători populare denumită Filipii de Toamnă.
Filipii se țin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post.
Trei se serbează toamna, în ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului. Aceștia sunt mai buni.
Filipii sunt niște zei ai casei (unu, doi, trei sau chiar șase). Sunt niște penați, în onoarea cărora numai femeile măritate sau rămase văduve țin sărbătoarea în intervalul 12-17 noiembrie, nemuncind nimic.
Când fata, măritându-se, părăsește casa părintească, și mama ei rămâne fără altă fată și moare fără noră, atunci tânăra își ia și ține și Filipii mamei sale sau ai casei părintești, pe lângă cei ai soacrei.
În felul acesta ajung Filipii la un număr de șase.
Filipii apăra casa de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de șerpi.
Prin unele părți se crede că Filipii sunt niște sfinți mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi. Uneori, cât durează Filipii, se ține atârnată de lemnul coșului o secure, pentru ca întreaga familie să fie păzită de pagube.
În această zi se lipește gura sobei,. Să se lege și gura lupului. Gospodina n-are voie să măture prin casă sau să dea gunoiul afară. Prin unele părți se mătură noaptea și gunoiul se ține strâns după ușă trei zile. După care se ardeiază și apoi se aruncă afară.
De asemenea, gospodina n-are voie să coasă (mai ales cu roșu). Gospodina nu are voie să împungă în piele sau să ia acul ori alt lucru ascuțit în mână. Nu are voie să nu macine, să nu toarcă, să nu pieptene lâna și să nu dea nimic cu împrumut, mai ales sărături și foc.
În perioada sărbătorilor dedicate lupilor se evită pronunțarea cuvântului lup sau, dacă este absolut necesar, i se spune gădineț.
Se credea că numai la simpla pronunțare a cuvântului lupul auzea și venea la oi.
În aceste zile se fierbe porumb și se împarte prin vecini turtă coaptă în vatră. Copiii n-au voie să mănânce boabe de porumb, ca să nu se bubeze:.
„Atât se va face bubatul (vărsatul) de mare, cât de mari sunt boabele de porumb”.
Ca la Lăsatul Secului de Postul Mare, și acum se fac petreceri, cu puști, pistoale, cu mâncare și băutură, între rubedenii.
Încep șezătorile, unde fetele și nevestele torc pentru pânză.
Sursa:
Romulus Antonescu – Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti – cimec.ro
Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000)
Sursa foto: pexels
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI