Sunt vești atât de dureroase, încât pur și simplu îți taie respirația, iar senzația de neputință te îngenunchează. Așa am simțit la vestea dispariției dnei Ileana Gafton. O luptătoare, o forță, un adevărat uragan de voință și de putere.
Îmi amintesc cum îmi spunea ea mereu să stau odată locului să mă poată prinde în poză.
Eram în iunie 2017, sus pe Cetate la un eveniment, a venit ca de fiecare dată să îmi fie alături și să mă întrebe dacă am nevoie de o sticlă de apă sau ceva. Eu, înconjurată de copii, alergam de la unul la altul să mă asigur că au tot ce le trebuie pentru a croșeta. Apare, într-o rochie albă de inspirație tradițională și cu nelipsita pălărie, cu zâmbetul ștregăresc și în același timp frumos.
Ca de fiecare dată, își propune să îmi facă și un articol, cred că am fost unul dintre meșteșugarii, să spunem, răsfățați de acest suflet drag, având nevoie și de o poză, dna Ileana mă roagă să stau puțin să mă fotografieze, eu atentă la copii, bineînțeles că mă mișc ”Dar stai odată locului” râd, iar fotografia așa a ieșit și așa este și acum în revistă.
Lucra pe atunci la un număr aniversar care să cuprindă toți membrii asociației noastre, fiecare cu meșteșugul lui, cu povestea lui și desigur fotografii. Păstrez acel număr ca pe o icoană la loc de cinste cu mare drag.
De la prima întâlnire cu mulți ani în urmă, până la cea din urmă conversație, în 14 aprilie, am simțit-o aproape de mine.
Mă sună într-o zi de iarnă: “Gabriela, uite, eu am găsit la un târg o plasa mare cu fire de bună calitate, din alea cum foloseșți tu, alea nemțești, eu ti-am cumpărat-o, vezi că o las la Muzeul de Artă, ia-o tu de acolo” și închide fără să apuc să îi spun un mulțumesc, mă duc, iau plasa de fire, îmi pusesese și o jucărie pentru pisică. I-am mulțumit din suflet.
Cât de multe povești am în care acest înger minunat a fost alături de mine. M-am dus să ajut la un târg caritabil pentru o asociație care salvează animăluțe, mă sună să vadă ce mai fac și pe unde sunt, vine într-un suflet să facă un articol, să ajute. Nu știu cum reușea să fie în atâtea locuri deodată fără să se plângă de nimic. Știm lupta, pe care mai bine de 20 de ani a dus-o, toată suferință prin care a trecut, tratamentele, dar ce a fost într-adevăr lăudabil a fost faptul că niciodată nu a fost singură, asta îmi spunea mereu, a avut oameni lângă ea, cu ea, alături de ea.
Cu drag de meșteșuguri, de meșteșugari, de cultură și tradiții, de evenimente frumoase, cu drag de oameni și cu mare drag de Brașov, așa era dna Ileana Gafton, jurnalist brașovean.
A fost prezentă încă de la primele mele activități în tot ce am realizat: ateliere, evenimente, expozițîi și vernisaje. La vernisajul expoziției de la Muzeul de Etnografie a ajuns înaintea mea și m-a întâmpinat cu atâta căldură încât mi-au trecut emoțiile și am putut vorbi celor prezenți. M-a însoțit ca un înger protector încurajându-mă în ceea ce fac.
În 2019 am avut două evenimente, la care desigur a fost prezentă cât de mult a putut. A venit ca o rază de soare, a îmbrățișat participanții și colegii, a vorbit cu fiecare, a dat un interviu unei fetițe care primise rolul de jurnalist al evenimentului, și care a fost foarte impresionată de dna Ileana și de cum a vorbit cu ea.
În toamna târzie a aceluiași an la Aula Universității Transilvania a venit cu toată inima să îmi fie alături, când covorul de 1000 de flori a fost expus, era atât de fericită și îmi repeta mereu “Știi Gabriela că am crezut mereu în tine.” Știu, și pentru asta îi mulțumesc, este parte din ceea ce sunt acum.
Sunt oameni care ne definesc drumul, sunt oameni care ne călăuzesc, pe care îi acceptăm drept mentori și pe care îi simțim familie. Pe acești oameni eu ii numesc îngeri.
Dna Ileana a făcut parte din marea familie a meșterilor brașoveni, pentru aceștia, colegi de asociație și nu numai, a fost trup și suflet în a promova ceea ce știu ei mai bine să facă.
Îmi este foarte greu să scriu la trecut despre dna Ileana.
L-am rugat pe dl. Cornel Sculean, președintele Asociației din Creatorilor de Artă Tradițională din Brașov, să îmi spună câteva cuvinte despre dna Ileana.
“În zilele noastre chiar dacă meșteșugarii și creatorii populari lucrează în atelierele lor ca pe vremuri, au nevoie pe lângă târguri și expoziții și de o promovare bună în mass-media. Noi, meșteșugarii și meșterii populari brașoveni am fost de aproape 20 de ani niște fericiți. În toate târgurile și festivalurile la care eram invitați, aveam întotdeauna un coleg de expoziție care întotdeauna era entuziasmată de creațiile noastre. Cu zâmbetul pe buze și cu pălăria șic, doamna Gafton, colega noastră de la reviste, ne îmbrățișa pe fiecare și după câteva cuvinte de laudă nu mai contenea cu fotografiatul. Așa am cunoscut-o de doamna Ileana, la primele mele târguri prin 2005.”
Cu siguranță de acolo de sus ne privește și sper să o facem să fie mereu mândră de noi.
Mulțumim dna Ileana!
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!