Gripa sezonieră și vaccinarea

M-a întrebat familia mea de ce pun titluri la editorialele mele, de ce nu las cititorul să îți găsească propriul lui titlu, la ceea ce scriu. Răspunsul onest și sincer este că mă gândesc zile de-a rândul la subiectul despre care voi scrie, îl așez în pagină, pun virgule în mintea mea și chiar uneori răspund la întrebări încă nerostite.

Titlul îl pun de la început, căci simt că numai așa pot să îmi grupez cititorii, pe cei ce sunt curioși și îl vor citi până la capăt, pe cei plictisiți dar totuși incitați de el, iar  pe cei care nu îi atrage îl lasă de la început la o parte. Iar acum a venit timpul să scriu despre vaccinul antigripal și vaccinare, subiecte extrem de controversate.

Este vremea în care luăm pentru prima dată după mulți ani în considerare, ceva mai serios, ideea de a ne vaccina pe noi și pe copiii noștri. Lucrul acesta se datorează evident pandemiei. Este prima dată când parcă tindem să îi credem pe medici, mai degrabă decât pe cei, fără studii medicale, dar cu convingeri ferme.

Înainte însă de a scrie despre vaccin aș vrea să vă povestesc o istorie scurtă și extrem de interesantă a gripei. Prima descriere a gripei îi aparține lui Hipocrate, Părintele Medicinei, considerat chiar semizeu în Grecia antică, care o descrie în anul 412 î.Christos.

Între anii 1889-1890 Europa era lovită de gripă, numită pe atunci gripa asiatică, ultima mare pandemie a secolului al XIX -lea care lovea continentul european. Bilanțul ei avea să fie de un milion de morți. Este interesant de observat din desenele vremii că farmaciștii și medicii, cei care se aflau în primele rânduri ale pandemiei, purtau măști. 

Secolul XX avea și el să fie cutremurat nu numai de două războaie, dar și de câteva pandemii despre care vorbim mai rar, destul de puțin și chiar ușor timorați de subiect.

Anul 1918 avea să aducă după sine începutul pandemiei de gripă spaniolă datorat virusului H1N1, pandemie carea avea să rămână în memoria colectivă ca fiind una dintre cele mai severe pandemii și care s-a întins pe durata anilor 1918-1919. Se pare că virusul a apărut în urma unor mutații apărute la regnul păsărilor, însă nici până astăzi lumea medicală nu este în întregime de acord cu această teorie. Cu ce suntem de acord este că această pandemie a afectat 500 milioane de oameni și s-a răspândit pe toate continentele. 50 milioane de oameni au murit dintre care 675.000 în Statele Unite. Lumea nu își revenise bine din șocul primului război mondial și era decimată de un virus.

În cadrul acelei pandemii grupele de vârstă cele mai lovite au fost copiii sub 5 ani și tinerii între 20-40 ani, pandemia având niște caracteristici unice. Și atunci ca și cum principalele măsuri au fost carantina, purtarea măștilor, o bună igienă a mâinilor și limitarea drastică a numărului de persoane cu care te puteai întâlni. Extrem de asemănător cu situația de acum… Și a început febra căutării unui vaccin care să rezolve problema.

A mai trecut un crah economic, un război mondial, lumea părea că intră într-o stare de normalitate și totuși între anii 1957-58 o nouă pandemie lovea omenirea,  virusul H2N2 numit gripa asiatică, după locul ei de origine. Victimele ei – 1 milion de oameni cu peste 100.000 decese în Statele Unite.

În 1968 un nou virus gripal H3N2 lovea lumea cauzând 1 milion de îmbolnăviri și peste 100.000 decese numai în Statele Unite.

În anul 2009 o nouă epidemie de gripă A/H1N1 lovește lumea care însă demult modernizată contestă proporțiile acesteia deși lumea medicală avertizează că este severă. Ba, mai mult, dovezile arată un număr de peste 200.000 de decese în perioada pandemiei.

Dezvoltarea vaccinurilor antigripale începe încă din anii 1930 când se descoperă că virusul inactivat cu formalină produce imunitate, are loc purificarea și centrifugarea virusului precum și cultivarea lui pe ajutorul albușului ouălor de găină. Un rol important în descoperirea vaccinului îi revine lui Jonas Salk. Totodată încep studiile clinice cu vaccin antigripal.

Între anii 1942-45 în plin război se studiază și se dezvoltă și mai mult vaccinul antigripal, dar mai mult se descoperă tulpina B a virusului gripal, cea responsabil de câteva mismatch-uri în decursul anilor, care vor scădea încrederea populației în vaccin.

Anii 1950 marchează începutul supravegherii OMS-ului a circulației virusului gripal.

Anii 60 aduc cu ei primul vaccina antigripal trivalent. Anii 70 aduc pe piață vaccinul recombinat și extinderea recomandărilor de vaccinare antigripală. Anii 80 și 90 aduc pe piață vaccinul viu atenuat și noi adjuvanți din ce în ce mai siguri.

Recomandarea vaccinării antigripale este din anii 2000 clară: se vor vaccina toți copiii cu vârsta de peste 6 luni, toți cei cu comorbidități, femeile gravide în ultimul trimestru, personalul medical și persoanele vârstnice. Mitul celebru deja mie nu mi se poate întâmpla nu este valabil întrucât virusurile așa cum am văzut nu cunosc termenul de graniță, putere economică sau vârstă. Am putea spune că sunt democrate.

De mult timp urmăresc polemicile legate de vaccinare și știu prin toată activitatea mea importanța imunizării corecte cel puțin a populației pediatrice. Nu găsesc nici un cusur vaccinării, decât poate frica de ac, dar și asta a fost eliminată prin apariția vaccinului tetravalent antigripal intranazal.

Mereu vor exista detractori ai științei medicale, vor exista oameni care nu vor respecta dovezile în favoarea vaccinării, dar eu nu scriu pentru aceia, ci pentru toate mamele ai căror copii trebuie să fie vaccinați, să fie protejați să meargă liniștiți la școală. Ați fi uimiți, dragi părinți, care faceți anul acesta pentru prima dată poate vaccinul antigripal, de frica pandemiei, cât de bine tolerat este acesta și cât de liniștiți puteți fi din perspectiva siguranței.

Aș încheia editorialul meu aproape pur medical de data aceasta, cu un îndemn către toți cei care sunt evazivi, măcar o dată în viață trebuie să încerci să asculți și să dai crezare și celor care cred în vaccinare.

Poate pentru că vaccinarea a salvat aproximativ 2 milioane de vieți numai între anii 1990-2016. E mult? E puțin? 

Vă las pe Dvs să judecați și să hotărâți pe cine să credeți.

Conf. Univ. Dr. Oana Falup, medic primar pediatrie – Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!