Într-un joc de șah politic și economic, prietenia dintre Donald Trump și Elon Musk, odată un parteneriat de invidiat, s-a transformat într-un război deschis, cu mize uriașe și pierderi pe măsură.
În ultimul an, cei doi titani – unul al politicii, celălalt al tehnologiei – au trecut de la o alianță strânsă la o confruntare publică, culminând cu declarațiile acide ale lui Trump pe Truth Social, unde l-a acuzat pe Musk că „a înnebunit” și a amenințat cu tăierea subvențiilor pentru Tesla și SpaceX. Dar cine a ieșit cu adevărat păgubit din acest „gambit al nebunilor”? Să disecăm miza, mutările și consecințele.
Actul I: O prietenie profitabilă, dar fragilă
În 2024, Trump și Musk păreau de nedespărțit. Musk, cel mai bogat om al lumii, a pompat 270 de milioane de dolari în campania lui Trump, devenind un aliat cheie în victoria acestuia împotriva lui Kamala Harris. În schimb, Trump l-a numit pe Musk șef al Departamentului de Eficiență Guvernamentală (DOGE), oferindu-i o platformă fără precedent pentru a influența politica americană.
Peisajul era idilic: Musk era invitat la Casa Albă, poza cu Trump în fața unor Tesla sclipitoare și zbura cu Air Force One. Tesla părea să beneficieze de pe urma apropierii de Trump, acțiunile crescând vertiginos după alegeri, iar Musk era văzut ca un „erou al eficienței” de tabăra republicană.
Dar această prietenie era construită pe nisip. Musk, un libertarian cu viziuni globaliste, și Trump, un naționalist protecționist, aveau obiective fundamental diferite. Musk dorea dereglementări pentru Tesla și SpaceX, în timp ce Trump promova politici anti-mașini electrice, inclusiv anularea subvențiilor și a ordinului din 2021 al lui Biden care viza ca 50% din vânzările de mașini să fie electrice până în 2030. Tensiunile au început să mocnească, iar „gambitul” era pe cale să înceapă.
Actul II: Ruptura și prăbușirea
Punctul de cotitură a venit în 2025, când Musk a intrat în conflict deschis cu Trump pe tema tarifelor vamale și a politicilor economice. Trump a impus tarife de 145% pe importurile din China, afectând lanțul de aprovizionare al Tesla, care depinde de componente fabricate în afara SUA, inclusiv la Gigafactory din Shanghai.
Musk, care anterior se opusese tarifelor lui Biden pe mașinile electrice chinezești, a cerut un „sistem cu tarife zero” între SUA și Europa, intrând în contradicție cu viziunea protecționistă a lui Trump. În plus, rolul său în DOGE, care a provocat concedieri masive și tăieri de fonduri federale, a atras furia consumatorilor, ducând la proteste violente împotriva Tesla, vandalism la showroom-uri și o scădere dramatică a vânzărilor, în special în Europa și China.
Acțiunile Tesla au intrat în picaj, pierzând peste 50% din valoare de la vârful din decembrie 2024. Pe 5 iunie 2025, după ce Trump a anunțat pe Truth Social că a pus capăt misiunii guvernamentale a lui Musk și a amenințat cu anularea contractelor și subvențiilor pentru Tesla și SpaceX, acțiunile Tesla au scăzut cu încă 14,04%, ajungând la 285,41 dolari și reducând capitalizarea companiei sub 1.000 de miliarde de dolari.
Musk a fost nevoit să părăsească DOGE în mai 2025, recunoscând că timpul petrecut în politică a afectat afacerile sale. În schimb, Trump a pierdut un aliat financiar și un simbol al „eficienței” pe care îl promova, iar imaginea sa de „prieten al afacerilor” a fost zdruncinată de conflictul public.
Actul III: Cine a pierdut mai mult?
Elon Musk: Un pariu riscant cu preț mare
Musk a intrat în acest „gambit” crezând că influența sa asupra lui Trump îi va aduce avantaje pentru Tesla și SpaceX. În schimb, asocierea cu Trump i-a adus un „tornadă de brand” care a alungat clienții democrați și europeni. Vânzările Tesla au scăzut cu 13% în primul trimestru al anului 2025, iar în China, livrările au atins cel mai scăzut nivel din ultimii ani.
Protestele „Tesla Takedown” și actele de vandalism au amplificat criza, forțându-l pe Musk să-și vândă din acțiuni pentru a susține compania. Mai mult, eșecurile SpaceX, cu două lansări ratate ale rachetei Starship, și întreruperile platformei X au adăugat presiune asupra imperiului său. Averea sa, deși încă uriașă, a scăzut sub 300 de miliarde de dolari, un prag simbolic. Musk a pierdut nu doar bani, ci și o parte din aura sa de „vizionar intangibil”.
Donald Trump: Un aliat pierdut, o imagine pătată
Trump, pe de altă parte, a pierdut un aliat financiar și un simbol al „reformei” sale administrative. DOGE, condus de Musk, promisese tăieri de 2 trilioane de dolari din cheltuielile guvernamentale, dar a livrat doar 150 de miliarde, stârnind critici din partea propriilor săi miniștri, precum Scott Bessent și Marco Rubio. Declarațiile sale agresive, în care l-a numit pe Musk „nebun” și a amenințat cu anularea contractelor, i-au alienat o parte din baza republicană care îl vedea pe Musk ca pe un erou.
Mai mult, promovarea sa ostentativă a Tesla, inclusiv evenimentul de pe peluza Casei Albe unde a pozat într-un Model S, a fost catalogată drept „coruptă” și „sub demnitatea președinției”. Într-un moment în care propriul său Truth Social se confruntă cu probleme financiare, pierzând miliarde din valoare, Trump nu-și permite să pară un lider care își trădează aliații.
Epilog: Un joc fără câștigători
În acest „gambit al nebunilor”, nimeni n-a ieșit triumfător. Musk a pariat pe influența politică, dar a plătit cu scăderea valorii Tesla și cu o imagine publică deteriorată, mai ales în rândul consumatorilor non-republicani. Trump a crezut că poate folosi averea și influența lui Musk fără a face concesii, dar a sfârșit prin a-și antagoniza un aliat cheie și a-și expune propriile contradicții în politica economică.
Acțiunile Tesla au pierdut peste 140 de miliarde de dolari într-o singură zi, iar Truth Social a lui Trump se zbate în pierderi, cu o valoare de piață prăbușită sub 19 dolari pe acțiune.
Deontologia? Un cuvânt absent din vocabularul ambilor jucători. Musk a încercat să-și folosească puterea financiară pentru a modela politica, ignorând impactul asupra brandurilor sale. Trump a promis sprijin pentru „marele american” Musk, doar pentru a-l abandona când interesele lor au divergat.
Brașovenii, care urmăresc această dramă de peste ocean, pot învăța o lecție: alianțele bazate pe oportunism se prăbușesc sub greutatea propriilor contradicții. În acest joc, singurii care pierd cu adevărat sunt cei care au crezut în promisiunile lor.
