Fiecare artist lasă o amprentă în Universul acesta. De vorbă cu Oana Calcea – creatoare de zâne din lână împâslită

Fiecare artist lasă o amprentă în Universul acesta. De vorbă cu Oana Calcea – creatoare de zâne din lână împâslită

Fiecare articol, fiecare interviu începe cu povestea. acea poveste în care am cunoscut omul creativ din spatele unui brand, al unei idei, sau acel om care iubește ceea ce face în domeniul lui.

Anul 2020 a fost un an cu multe provocări pentru micii artizani din toată țară, dacă nu chiar din toată lumea. Brusc în martie s-au oprit toate activitățile legate de târguri, ateliere creative, șezători și orice întâlnire între oamenii talentați. Ne-am trezit închiși în case, comunicând doar în mediul online, încercând să vindem în mediul online.

Pentru mulți dintre noi a fost o adevărată provocare să ne mutăm activitățile în online. Așteptam cu nerăbdare să se reia târgurile.

Un prim târg a fost la Lacul Noua în Brașov, unde un om curajos, Alina, a avut îndrăzneala de a organiza un prin târg. Ne-a adunat cu mic cu mare, erau standuri și de o parte și de alta a parcului. După acel târg au urmat și altele, cu mulți oameni talentați.

Cum sunt o fire curioasă în a cunoaște oameni, într-un moment de liniște, am luat la pas frumosul târg. Am întâlnit o lume de basm, o lume a zânelor, o lume a lânii transformată în pături și în fulare călduroase.

Zânele zburau în vântul domol de vară iar eu le priveam fascinată.

Nu era prima dată când vedeam zâne din lână netoarsă, dar acele zane m-au atras prin frumusețea lor simplă, prin liniile naturale, prin păstrarea proporțiilor. Multă simplitate și bun gust. I-am cerut datele de contact, să păstrăm legătură.

Când am avut ocazia ne-am întâlnit cu bucurie în câteva proiecte în Brașov. Mereu aceeași simplitate și bun gust. Pentru ochiul meu de artizan care caută cât de mult posibil întoarcerea la lucrurile naturale și simple a fost o încântare să întâlnesc acest spiriduș din spatele zânelor.

Vă invit azi să cunoașteți creatorul acestor zâne. Va invit să o cunoașteți pe Oana Calcea și să îi aflați povestea.

“Numele meu este Oana, fiica lui Dănuț- Ioan și Ioana. M-am născut în Brașov, într-o familie mică, modestă, cu foarte puține posibilități.

Lipsurile și faptul că mama a plecat dintre noi atunci când eu aveam 19 ani, iar fratele meu 14, cred că m-au întărit și m-au făcut să învăț să mă întrețin. Am început să lucrez în diverse locuri, care mai de care mai  diferite: vânzări, imobiliare, publicitate la distanță, turism, Horeca, Londra, Cipru. Probabil dacă aș mai sta să mă gândesc mai mult, aș mai găsi câteva domenii în care am lucrat.

La fiecare loc nu am putut să stau mai mult de 3-6 luni. Pur și simplu nu îmi găseam locul. Mă simțeam efectiv ca o oaie rătăcită, fără un sens, pe lângă care viața trecea fără să simt. Cumva eram complexată de faptul că cei din jurul meu aveau un loc stabil, un loc al lor, iar eu continuam să îmi schimb locurile de muncă .

După ce s-a născut fetița mea, parcă a început să se mai facă lumină și în jurul meu. Pe atunci lucram deja de aproximativ 4 ani, la o companie de transporturi dar în departamentul de Contabilitate.

Începusem să mă gândesc cu groază, că urmează să mă întorc la serviciu din nou și că trebuie să îmi „abandonez” copilul la creșă. Acesta a fost primul impuls care m-a determinat să mă gândesc tot mai mult la ce aș putea face pentru mine și copilul meu.

Tot timpul petrecut cu ea, în concediul de creștere copil, a fost magic, și mă gândeam mereu cum să fac să pot să fiu cât mai mult, aproape de ea. Căutam mereu idei care să mă ajute să fac primul pas spre independență.

Am început prin a face comenzi la un anumit comerciant, în schimbul unui comision pentru alte mămici, aici am reușit să îmi pun câțiva bănuți de-o parte, apoi am avut o tentativă de a face plăci senzoriale pentru bebeluși, cu tatăl meu, idee ce nu a avut impact deloc și în cele din urmă am renunțat. 

După o perioadă, după aceste 2 încercări, ceva mi-a atras atenția pe internet: găsisem o poză cu o pătură gigant, împletită cu mâinile, fără andrele. În momentul acela parcă totul s-a oprit în loc și am simțit că am găsit acea idee inedită, nemaiîntâlnită la noi, de care eu aveam nevoie să mai fac un pas înainte.

De fapt aceasta a fost picătura de care am avut nevoie să încep ceva. Am petrecut ore, zile și nopți întregi, în care eu căutăm informații, urmăream tutoriale și căutam furnizori și producători locali. La momentul acela eu nu am găsit la noi în țară pe nimeni care să facă astfel de pături și să le comercializeze….sau dacă erau, eu nu am dat de ei.

Am hotărât apoi, cu singurii mei bani, 100 lei, pe care ii aveam în acel moment, să cumpăr primele 500 gr de lână.

Cu această lână am reușit să fac o păturică minusculă, pe care am pozat-o. Am hotărât apoi, să îmi creez o pagină de vânzări, în care am făcut prima postare, cu poză făcută de mine.

Nu la mult timp după ce am început,  am descoperit că există și o nișă destul de mică dar importantă, lumea fotografiei de familie.

Țin minte că mă promovăm pe grupuri de profil, iar fotografii au început să îmi comande păturici pentru nou-născuți. La început a fost destul de greu. Trebuia să le cer banii în avans, ca apoi să pot cumpăra lână în culorile dorite de fiecare. Deci practic am început cu 0 lei în buzunar, ceva ce în acel moment nu prea era așa de răspândit.

După câteva comenzi de pături, am constatat că îmi rămâne lână și am căutat idei să fac ceva cu ea….până am descoperit ZÂNELE. De aici totul s-a schimbat.

Am făcut o primă zână. Era urâtă tare, dar parcă totuși îmi plăcea. Nu știu cum și de ce, dar am avut curajul să îi fac o poză și să o postez pe un grup cu mămici care lucrau de acasă. Am vrut un feedback, și l-am primit. Reacțiile neașteptate ale celorlalte fete, m-au ajutat să continui. În loc să fiu criticată dur, am fost super încurajată să continui. Ba chiar mai mult, am primit și comenzi.

Iar de atunci totul s-a dezlănțuit. 

Așadar din 2015, fac, neîncetat, pături împletite și zâne din lână împâslită. Am ajuns să fac câteva colaborări, deja am multe târguri la activ, am renunțat la un post de conducere, destul de bine plătit, pentru pasiunea mea care mă ajută să fiu mai mult și mai aproape de fetiță.

Sunt mai fericită, cu multă încredere în mine și mai independentă.

Chiar îmi oferă o independență de nedescris, pe care mulți nu și-o permit să o aibă. Este absolut superb să poți să fi prezent atunci când trebuie, în viața ta și a copilului tău. Numai eu știu cum îmi venea să plâng în fața creșei, a grădiniței și ulterior în fața școlii, din cauza faptului că simțeam că trebuie să fac ceva. Îmi creștea copilul iar eu eram tot în altă direcție.

Așa am început eu să creez diverse lucruri din lână.

Chiar și în acest moment mă gândesc neîncetat la idei în găsirea rețetei perfecte pentru obținerea echilibrului între familie, job, pasiune, bani. Pot să zic că am găsit-o în proporție de 80%. Dar învăț constant, merg la cursuri, ascult muuulte podcasturi, citesc cărți, dar mai ales învăț din multele greșeli. 

Muncesc mult, petrec timp cu copilul, citesc mult și mă reinventez….și din acest motiv cred cu tărie că nimic nu rămâne nerăsplătit.

Mai cred că în fiecare dintre noi zace un geniu, care ne ajută să nu murim de foame și ne ajută să ducem creativitatea în cele mai mari culmi… și mi-am demonstrat, și viața mi-a demonstrat, de-a lungul timpului, că în orice problema, stă o soluție, și că poți căuta în adâncul tău și vei găsi exact ce ai tu nevoie pentru tine.

De la cine mostenesti talentul?

Oana Calcea: Cred că o moștenesc pe bunica mea din partea tatălui, în ceea ce privește dragostea pentru lucrul manual. Toată viața ei a cusut, tricotat, croșetat. Ne făcea mereu hăinuțe pentru păpuși, haine de toate felurile și când am mai crescut îmi croșeta costume de baie. Talentul nu știu dacă l-am moștenit de la ea. Cred că talentul eu mi l-am făcut. Exersând am reușit să ajung la acest nivel. 

Alte articole:   O fată de 10 ani din Caraș-Severin, în stare gravă după ce mama sa a spălat-o cu o soluție pentru animale

Familia te susține în această activitate?

Oana Calcea: Mereu am fost rebela familiei. După vârsta de 19 ani, am luat viața în piept, să zic așa, și am început să fac doar ce am simțit eu că trebuie să fac. Familia era  pusă în fața faptului împlinit.

Tata a avut darul acesta mereu de a nu mă judecă și mi-a lăsat impresia că mă susține indiferent de deciziile pe care le-am luat.

În schimb, din partea bunicii din Brașov, am simțit presiune mai mereu. Își dorea un loc stabil pentru mine, un serviciu bine plătit, iar când am început să creez lucruri din lână, nu a părut așa încântată. Cel mai probabil a crezut că nu este un job full time pentru mine, iar gândul că aveam un serviciu bine plătit a făcut-o să nu zică nimic mai mult.  Dar dacă ar știi ea, că pentru mine este totul…să creez, să aduc bucurie și să las o amprentă în viața asta cu lucrările mele.

Pe unde în lume au ajuns lucrările realizate de tine?

Oana Calcea: Lucrările mele au ajuns în cea mai mare parte, în SUA, am trimis și în Australia, Taiwan, Germania, UK și Austria

Alte articole:   Adrian Veştea: Braşovul va avea cel mai mare traseu de tren metropolitan din România. Acesta va contribui la rezolvarea problemei traficului în zona periurbană a oraşului

Care a fost prima ta lucrare remunerată?

Oana Calcea: Prima mea lucrare remunerată a fost o păturică pentru nou născuți.

Am făcut o păturică împletită din lână pentru un fotograf întâi. Nu a fost chiar o remunerație în bani, a fost  mai mult un schimb. Ca să testez tehnica, făcusem o păturică galbenă. Fotografului i-a plăcut păturica făcută de mine și mi-a plasat o comandă. În loc de bani, țin minte că i-am cerut să îmi ofere în schimb câteva fotografii cu ea, pe care să le folosesc la promovare. 

Dai mai departe acest meșteșug?

Oana Calcea: Da, cu mare drag. Țin ateliere ori de câte ori am ocazia. Cei care îmi vizitează standul, pot să vadă și să învețe tehnica direct de la mine. Mereu lucrez când particip la târguri.

Știu că ești atrasă de tradiții, ne poți povesti puțin despre visul tău cu acea casă?

Oana Calcea: Acum 4 ani am moștenit de la iubiții mei bunici, din zona Ialomiței, câteva terenuri și o casă bătrânească din cărămidă, bine îngrijită și consolidată.

Visul a început așa: „Hai să vindem!” , pentru că toată lumea îmi spunea: „Dacă nu locuiești acolo, nu ai ce face cu casa!”, „Dacă nu locuiești acolo, nu ai cum să te ocupi de terenuri!”, „Nu îți cumpără nimeni casa și terenurile la prețuri atât de mari!”…

Așadar eu și fratele meu am început demersurile pentru a vinde casa  și terenurile agricole…niște comori în zona aceea.

După ce am pus casa la vânzare la un preț mult mai mare față de cum mi se sugera,  a început telefonul să sune.

Toată lumea avea planuri mari pentru casă: să o demoleze!

Și la un moment dat am avut o revelație. Ceva îmi spunea că nu este în regulă. Munca bunicilor mei de o viață, locul unde eu și fratele meu am avut cele mai frumoase amintiri, unde noi practic ne-am trăit copilăria, pentru că în toate vacanțele eram acolo, urmau să dispară. Din cauza acestor gânduri am hotărât să nu mai vând.

Apoi am început să caut mai multe informații și am început să găsesc câteva grupuri pe internet,unde oameni tineri sau în vârstă, cumpărau case vechi bătrânești pe care le transformau în bijuterii.

Alte articole:   Carfil SA şi Periscope Aviation semnează astăzi acordul strategic de cooperare

Așa am hotărât să renovez casa această, să îi păstrez arhitectura așa cum este ea și încet încet să aduc la viață locul. Plănuiesc să fac un loc unde cei ce o vizitează să trăiască o experiență pe care noi am trăit-o acolo. Vreau să dau viață tradițiilor locale, meșteșugului local și să fac ateliere pentru localnici și turiști.

Momentan strâng bani din creațiile mele pentru a începe renovarea.

Ce planuri de viitor ai în domeniul creativ?

Oana Calcea: Planul meu este creez și iar să creez. Am început să citesc, să învăț tot mai mult despre creativitate, și vreau să îmi pun mintea și corpul să creeze ce simte. Nu pot să spun că am un plan predefinit pe această parte, de fapt nici nu prea îmi fac planuri. Îmi place să mă ia viața prin surprindere dar să și cultiv creativitatea cât se poate de mult.

Cert este că nu las nici o zi fără să creez ceva.  Simt că este o forță foarte mare în interiorul meu ce așteaptă să iasă, în domeniul acesta. Așa că am răbdare și încredere că geniul meu creator o să își facă treaba așa cum a făcut și până acum.

Aș putea să spun că am un mic plan pe termen scurt. De curând am început și un curs de cusături tradiționale la Școala Populară de Arte și plănuiesc să îmi fac primul costum popular. Sunt fascinată de tot ce se întâmplă acolo și de tot ce pot să învăț.

Dacă mâine fetița ta, Mara, vine și îți spune că dorește să își aleagă ca mod de viață un domeniu creativ, ce îi vei spune? De cele mai multe ori, în România, când spui artist spui instabil financiar.

Oana Calcea: Ooo, este perfect!

Eu mi-am demonstrat de-a lungul timpului că pot să câștig bani și din creațiile făcute. Desigur, nu o avere, dar banii câștigați mă ajută să mă dezvolt mai mult.

În interiorul meu, asta îmi doresc pentru ea, dar depinde de ce își dorește ea. Cei ce îi numesc pe artiști, instabili financiar, nu știu ce vorbesc.

Un artist nu creează pentru a face o avere peste noapte, și un artist este mult mai conectat la prezent, la natură, la Sinele lui. Cred că de fapt toate acestea sunt mai importante decât banii. Cred că rolul artistului este de a ajuta la evoluția omenirii. Artistul lasă o amprentă în Universul acesta, înfrumusețează cele mai întunecate colțuri. Artistul face din cele mai banale lucruri, niște opere de artă și de multe ori artistul cu asta se hrănește.

Dar revenind la partea financiară, îi spun mereu Marei faptul că dacă își pune creierul în funcțiune poate să câștige exact de cât are nevoie și cât vrea ea.  Trebuie doar să muncești, să înveți și să creezi, iar răsplată vine peste măsură.

Care sunt încercările unui mic antreprenor în hățișul legislativ din România?

Oana Calcea: În România este foarte greu să reziști pe o piață ca și mic antreprenor. Dacă vorbesc din experiența mea, în România, produsele create manual sunt subapreciate. În mare parte, românii doresc să cumpere produse unicat, la prețuri de nimic. Ceea ce nu este tocmai corect. Dar fiind de fel o optimistă, cred că în timp schimbăm mentalitatea celorlalți și vom fi mai apreciați.

Ai vreun regret în această activitate?

Oana Calcea: Nu am nici un regret și nu voi avea niciodată. Am descoperit o mare parte din fericire.

Mulțumim Oana!

https://newsbv.ro/2022/12/12/muzeul-de-panze-si-povesti-pregateste-o-expozitie-documentara-cu-cetele-de-feciori-din-mandra-din-cele-mai-vechi-timpuri-si-pana-astazi/

Dacă apreciezi știrea, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI

Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate