Șezătoare la Brașov împlinește anul acesta 7 ani, grupul a pornit la drum în data de 21 februarie 2015, o inițiativă a unor doamne minunate, care au dorit să reînvie și la Brașov acest fenomen, care pierduse oarecum din amploare în anii de după revoluție.
În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole. El începe înainte de postul Crăciunului și se încheie înainte de postul Paștelui.
Este o datină veche, o adunare formată din oameni de la țară, fiind numită în unele regiuni și furcărie, habă, habără, sau sideancă.
Șezătoarea avea loc în nopțile de iarnă, când se petrecea lucrând și spunând povești, ghicitori și glume.
Șezătoarea era organizată de obicei în perioada iernii (în numeroase sate, frecvența acestora depășea 3 seri pe săptămână), când munca de la câmp înceta. Seara după cină, un grup de fete se adunau la un loc, „la gura sobei și la lumina unei lămpi, într-o casă apropiată (de regulă în casa unei văduve singure cu care fetele se tocmeau), își torceau fuiorul de cânepă și caierul de lână”.
Aici avea loc și schimb de informații despre evenimentele petrecute în viața satului sau era un prilej de încheiere a viitoarelor căsătorii.
Acest obicei frumos a cunoscut o regresie într-o perioadă, cu riscul chiar de a se pierde cumva în istorie ca multe alte obiceiuri și ritualuri tradiționale românești. În ultimii ani însă se simte o spectaculoasă revenire a acestui frumos obicei.
Din dorința de a duce mai departe meșteșuguri frumoase, precum cusut, țesut, brodat, croșetat, tors, în toată țara femei pricepute în aceste arte au reluat acest obicei frumos: șezătoarea.
Anul acesta Șezătoare la Brașov împlinește 7 ani. Cum a pornit această inițiativă în Brașov?
Adina Crișan: Ei, uite asta ar fi fost o întrebare bună pentru mama mea (Vasilica Crișan). Eu nu am fost la prima întâlnire, am început să merg de la a doua sau a treia întâlnire, dar știu că mama s-a întâlnit cu Natalia, Hetti, Cristina, Roxana, Georgia, Oana, Ana, Aurelia, Roxana. Nu îmi mai aduc aminte exact toate doamnele care au fost la prima întâlnire, am imaginea în minte cu ele pozate.
Și-au dat întâlnire la Biblioteca George Barițiu din Brașov, a fost o mișcare pornită fie după Șezătoare la București sau după Semne Cusute.
Cum ai ajuns în grupul Șezătoare la Brașov?
Adina: Mama mea a ajuns acolo, era foarte entuziasmată, nu am vrut să o las singură, și uite așa m-am lipit grupului și oricum cât am fost copil am cusut, mama a cusut toată viață ei pe lângă cusătură tradițională a cusut și haine, a împletit, lucrul de mâna era mereu prezent în viața mamei mele, chiar și croșetat. Pentru mama a venit totul foarte natural în acest grup, pentru mine a fost un moment în care a trebuit să îmi amintesc cum făceam și ce făceam, am prins anii în care lucrul manual se făcea în școală și învățai și să cosi și să faci mâncare. Mi-am amintit.
Mi-a plăcut foarte mult spiritul de început al grupului, unde toată lumea era dornică să comunice, povestea toată lumea cu toată lumea, se știa toată lumea cu toată lumea, grupul în timp s-a extins. Sunt și persoane care nu mereu ajung la șezători, dar important este că se lucrează foarte mult.
Ești unul dintre membri prezenți constant la întâlniri, ne poți spune dacă la aceste șezători participă doar persoane din Brașov?
Adina: Da, poate nucleul grupului este format nu doar din persoane din Brașov, sau mai bine zis din județul Brașov, pentru că avem doamne care sunt din Ozun, Lunca Câlnicului, Prejmer, Sacele, Cristian, Veneția, Făgăraș, Avrig, Feldioara, Dumbrăvița etc. În șezătorile ”în deplasare” ni s-a alaturat grupurile din București, Zalău, Avrig, inclusiv doamna Vera Sali venită din Republica Moldova. Mai este și grupul doamnelor de la Făgăraș, care au început cu noi, în Brașov si apoi s-au hotărât să facă și o șezătoare la Făgăras. Ele sunt mult mai prolifice în lucru, câteva din ele fiind la vârsta la care s-au retras din activitate, au mai mult timp să se aplece asupra meșteșugului decât doamnele care încă lucrează.
În martie 2020 a început criza sanitară, pandemia, sau cum vrem să îi spunem, întâlnirile s-au oprit.
Adina: În momentul în care a început această criză sanitară, Șezătoarea de la Brașov a luat o pauză, încercăm să fim în siguranță, având în grup și doamne mai în vârstă, așteptăm să treacă toată nebunia asta, țînând cont de faptul că grupul este format din persoane de mai multe vârste unele cu probleme medicale și atunci siguranța este primordială.
Oricum fiecare coase în continuare în privat, iar întâlnirile la șezătoare nu erau numai prilej să mai învățăm una de la alta, să mai arătăm ce am mai cusut, să mai schimbăm o idee ci și să plănuim și să plămădim vreun proiect.
Pentru că ai amintit de proiecte, în 2018 ați avut un proiect foarte frumos, acela cu cusăturile înrămate. Din câte știu, sau poate greșesc, această expoziție se află în Cetatea Făgărașului.
Adina: Da, așa este, lucrările din această expoziție au fost donate Cetății Făgăraș. Nu am cunoștință dacă este expusă acum undeva, cred că ultima șezătoare, mai mare, a fost la Făgăraș, atunci când am dus și cusăturile centenarului.
Încercasem să facem 100 de cusături din toate zonele țării, însă am depășit numărul pentru că a fost atât de multă lume și atât de entuziasmată de acest proiect, încat efectiv, am zis că cifra 100 până la capăt e doar un număr și important este să se păstreze zestrea culturală, informațiile despre model și despre zona de unde este luat.
S-a respectat cu precizie modelul inițial al cusăturilor?
Adina: În nici un caz nu au fost modele reinventate, au fost cusute exact așa cum apar în cărțile vechi cu modele. Nu vorbim de orice reinterpretare din ultimii ani. Am încercat să găsim modele reprezentative zonelor principale – Banat, Basarabia, Bucovina, Crișana, Dobrogea, Maramureș, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania. Acolo unde s-a putut clar s-au păstrat culori și toate caracteristicile, mai puțin materialul, pentru că fiind mai greu de găsit ce se folosea atunci, plus fiecare coase cu propria vedere și atunci cumva dacă a fost mai ușor să cosi pe o pânză mai rară în mod cert că asta s-a întâmplat.
Important era modelul, nu la câte fire a fost cusut, sau pe ce tip de pânză, am avut mai multe feluri de pânză, de la pânză țesută în casă la pânză industrială, într-un final modelul primează și nu suportul, din punctul meu de vedere.
Față de momentul în care am început proiectul respectiv, 2018, piața pânzelor s-a dezvoltat foarte mult și au apărut multe tipuri noi de textile din diverse materiale încât nici nu știu, chiar și cel mai nevolnic croitor poate să înceapă să coasă ie. Este important să se coasă pentru că așa nu pierdem modelele, nu ne pierdem identitatea.
Îmi aduc aminte că am fost la o șezătoare, cred că la Avrig, una din cele mai mari șezători pe care le-am avut în Țara Făgărașului, iar la doamnele din Avrig am văzut un catalog vechi cu tot felul de eșantioane. Erau efectiv bucățele salvate din încercările sau cămăsile distruse pe care le-au descoperit sau le făceau doamnele la vremea respectivă. Și mi-am dat seama că, dacă zona Brașovului nu are foarte multe modele cu care se poate lăuda, pentru că doamnele cumva aveau ținute care nu aveau genul acesta de cusături, în schimb Țara Făgărașului este extraordinar de bogată, judecând cel puțin după registrele acelea cu cusături pe care le-am văzut la Avrig.
La Avrig este un adevărat fenomen al cărei motor din câte am cunoștință este doamna Grancea Maria
Adina: Doamnele de la Avrig au propria șezătoare și sunt extraordinar de mobile și de interesate de fenomen, aș băga mâna în foc că doamna Grancea, care de obicei este promotorul acestor acțiuni acolo, sigur a avut grijă și de zestrea tradițională. Este foarte interesant să poți să vezi croiuri diferite la cămăși și cusăturile și materialele evident diferă. Într-un final poți să greșești o cruciuliță undeva și să inovezi, pentru că este ușor să nu fi atent pentru o clipă și să desenezi ceva nou cu acul.
La dânsele am vazut- nu știu dacă tu ai văzut vreodată – și am rămas deosebit de impresionată de manșetele duble de la Făgăraș, manșete care sunt o minunăție.
Dacă ne uităm la noi în Brașov, în afară de costumele de juni, sunt extraordinar de multe modele din portul maghiar și din cel săsesc, unde cusăturile erau de alt tip față de cele din restul țării.
Cum vezi tu povestea aceasta a Șezătorii la Brașov în viitor, să ne imaginăm că această criză sanitară trece, putem să ne întâlnim în condiții normale, cum vezi prima întâlnire?
Adina: În mod cert o să fie lacrimogenă, și cu o mulțime de cămăși aduse pe umerașe, pentru că deși cumva față de alte grupuri, grupul de la Brașov este destul de greu de convins să posteze pe Facebook, doamnele lucrează foarte mult, dar nu postează. Dacă pe alte grupuri postează când termină o cămașă, aici la noi doamnele nu postează deși lucrează foarte mult.
La Brașov doamnele tac și fac.
Grupul este, există, și așteptăm vremuri prielnice pentru a porni, a reporni, să vedem din nou unde ne putem întâlni toate, pentru că toată lumea dorește să reia întâlnirile care erau pe lângă prilej de cusut erau și prilej de socializare, de clacă și de schimbat rețete de mâncare, de mâncat mâncare bună.
Totdeauna am fost fan al doamnelor de la Făgăraș, doamne care întotdeauna au venit cu cele mai nebunești bunătățuri, cu multă bună voie și strigături, iar slănină ca la Făgăraș nu există în toată lumea.
Să le spunem celor ce citesc aceste rânduri, ce este o șezătoare în zilele noastre?
Adina: Cred că pe vremurile la care șezătorile era un obicei, nu se cosea foarte tare pentru că doamnele se întâlneau seara, după ce își terminau treburile casnice, și să mă ierte Dumnezeu, la o lampa cu gaz nu știu câte cămăși poți să cosi.
De multe ori în șezătoare ai atât de multe de povestit cu atât de multă lume încât nu ai timpul necesar să afli foarte multe despre istoria lor și te raportezi mai mult la prezentul pe care îl trăieșți.
Acesta e și farmecul șezătorilor, energia pe care o strângi când povestești cu lumea care zâmbește continuu, cu lumea care e bucuroasă că te cunoaște prima dată sau te revede. Mai sunt și cu nevoi de-ale șezatorii, pentru că de multe ori la Șezătoare la Brașov se croiește, se învață puncte noi de cusătură una de la cealaltă, se discută despre așezarea de modele, se discută în momentul în care ți-ai găsit doar o bucățică de model, nu te descurci și evident ceri păreri “ce pot să mai pun eu aici, că am numai râul” și așa mai departe. Sunt efectiv momente în care informația circulă de la persoane cunoscătoare la începătoare, sunt chiar doamne tinere care cos senzațional de frumos și care au avut răbdare să aprofundeze arta cusutului, să caute să se documenteze. Sunt întradevăr momente în care se învață, se predă, se discută, se răsfoiesc cărți, se fac planuri.
Unde aveau loc cele mai multe întâlniri ale grupului Șezătoare la Brașov?
Adina: La Mediateca Bibliotecii George Barițiu din Brașov. Trebuie să recunosc că îmi este foarte dor de acel loc, care ne-a fost mamă, tată și casă până în momentul în care a venit pandemia. La Mediatecă era cel puțin o șezătoare pe lună, restul erau întâlniri care se adăugau pe parcurs in funcție de invitații, de disponibilități, de cine avea dorința să patroneze o șezătoare.
Dar cumva ca tradiție era Șezătoarea de la Bibliotecă tocmai pentru că acolo a pornit toată această tradiție.
Ai vreun regret legat de această activitate?
Adina: Da, am. Faptul că nu mai reușesc de cos în ultima perioadă, am început o cămașă cu model de Bran, acum 4 ani, cămașă pe care nu reușesc să o termin. Am început să lucrez la a două mânecă, și regretul meu maxim este că nu reușesc să îmi găsesc timp și să cos. Îmi doresc să mă reapuc să îmi fac cămașa pe care mi-am dorit să o fac, am căutat-o, am găsit-o, a fost un fel de dragoste la prima vedere și mi-am zis cumva, eu pe această cămașă vreau să o cos. Din păcate viața ne mănâncă tot timpul.
Sursă foto copertă: Dan Strauti, sursă foto: Dan Strauti, Adina Crișan, Firicel Radu, Viviana Costan Moiseanu, Grupul Șezătoare la Brașov
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!