Despre Faur se spun încă povești pe șoptite, ca nu cumva el să le audă și să se supere pe povestitor. Ce-i drept, Faur este copilul mai năbădăios al anului întreg, supărat că are puține zile și vreme schimbătoare.
Denumirea populară a lunii februarie, Faur, Făurar, este legată de meșterii fauri. Lucrători ai fierului, care pregăteau uneltele de muncă, ascuțeau sau confecționau fiarele sau cuțitele de plug înainte de deschiderea sezonului agrar.
Aceste practici de pregătire începeau în luna februarie, undeva pe la mijlocul ei.
„Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pământ, era și năzdrăvan”, spunea atât de frumos Petre Ispirescu în povestea Greuceanu.
Personificare a celei mai scurte luni a anului, Faur este, dintre cei 12 frați ai săi, cel mai mic.
Vremea schimbătoare din luna februarie reflectă capriciile copilului Faur. Faur când râde și zâmbește vremea e frumoasă, când plânge bate viscolul, când e posac dă un ger de crapă pietrele. Și pe atunci, de când sunt aceste povești, se spune că erau geruri năprasnice. Atât de năprasnice erau acele geruri de făceau să crape și ouăle corbului, așa spun bătrânii.
“Faur ferecă/ Și desferecă/ Două săptămâni ferică/ Iar două desferică – ninge și plouă, îngheață și dezgheață, e ger și căldură”
Are și un conflict cu Martie, pe care l-a împrumutat cu câteva zile friguroase și refuză să i le înapoieze. Timpul capricios de la începutul lunii martie s-ar datora acestor frați năzurosi care se luptă pentru acele zile împrumutate.
Iar Făurar când are 28 de zile, când are 29, fiind mai mereu nemulțumit pe împărțirea nedreaptă a timpului.
Așa sunt poveștile noastre românești, povești prin care bătrânii explicau celor mici de ce februarie are un număr mic de zile, comparativ cu celelalte luni ale anului,. De ce timpul de la începutul lunii martie este foarte schimbător.
Tot în cursul lunii februarie se încheiau și șezătorile, împreună cu acestea încetau și distracțiile tinerilor din serile și nopțile lungi de iarnă.
Se apropia sezonul agrar.. In prin plan intrau preocupările de ordin economic, îngrijirea atentă a vitelor de muncă, repararea uneltelor, pregătirea semințelor pentru semănat și alte practici.
În sat se lasă liniștea adusă de caii lui Santoader. Ei sunt feciori voinici si frumoși, jumătate om jumătate cal, cu coadă de cal în pantaloni și în opinci copite. Aceștia intrau în șezătoare, sau furcărie așa cum este denumită în unele zone, casa unde se intalneau fetele cu băieții, luau fetele la joc, și zburau cu ele în înaltul Cerului de unde le lăsau să cadă pe pământ.
Așa povești avem, păstrate cu sfințenie și acum în unele sate de munte, unde bătrânii le mai spun celor care vor să îi asculte.
Faur, Făurar, Fierar!
Urmăriți articolele viitoare pentru a afla ce lună se mai numește popular Traistă-n bat.
Foto: Marius George Bota – artizan fierar
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!
Noutăți RAPID și pe canalul de Telegram: Abonați-vă AICI