Făgărășeanul Titus Frâncu, fiul croitoresei Regelui Mihai. Un artist complet, solicitat să restaureze un tablou original de Rubens

Făgărășeanul Titus Frâncu, fiul croitoresei Regelui Mihai. Un artist complet, solicitat să restaureze un tablou original de Rubens

Avem oameni valoroși, contemporani cu noi, oameni de care îmi e tare drag să vorbesc, acești oameni pun suflet în tot ce fac, au dăruire și determinare, vin cu inima deschisă spre frumos. Șezătorile sunt locuri unde ai șansa să cunoști astfel de oameni, talentați, plini de viață.

Un astfel de om este dl Titus Frâncu, un fel de ghiduș al şezătorilor, ușor trecut de … o vârstă, să nu spunem cât, vârsta este doar un număr, om cu mult umor, mereu pus pe șotii, cu glume și povești în șezători. Sufletul lui ascunde comori nebănuite, iar mâinile lui mânuiesc o mulțime de instrumente, de la daltă, la pensulă, până la vioară, de la actorie la restaurare. Un adevărat personaj al șezătorilor, care aduce mereu voia bună când este prezent.

Am avut bucuria de a sta de vorbă zilele trecute, și alte zile și alte zile, pentru că are o mulțime de povești. Am simțit că bat la ușa sufletului și am fost primită cu drag.

Rep.: Sunteți un artist complex, pictură, sculptură, restaurare, film, vioară. Dar care au fost începuturile? Când ați prins drag de arte?

Da, păi ce să zic, cu complexitatea că artist nu o fi chiar așa, mă pricep ce-i drept la mai multe ramuri ale artei dat fiind harul de la Dumnezeu, dar nu am excelat în toate, am făcut totul mai mult în joacă cu mare dorința de cunoaștere și aprofundare … Mai mult autodidact, am citit, am învățat și am „furat” de pe unde am apucat. Totul a început pe la vreo 8 ani, când tata care cânta la vioară m-a învățat și pe mine după care având mai multe instrumente în casă eu le-am încercat pe toate… vioara, muzicuță, nai, fluier, țitera, acordeon…știți cum sunt copiii…

Apoi, tata și desenând, având o grafie impecabilă, ne-a învățat să scriem frumos, să desenăm , să colorăm… De aici gustul pentru pictură…!

Ioan Francu, tata, pe când era în Bucuresti, redactor șef la un ziar și profesor

Având și un atelier de tâmplărie, când făcea mobilă sau cioplea un lemn, dându-mi o trusă mică de scule (dălți, ciocane, coarbe) numai ale mele, mă apucai de cioplit, deci sculptam …rădăcini mai ales, unde vedeam forme… La început „restaurările” erau doar mici reparații, revigorare, îmi plăcea să meșteresc orice obiect din orice material… Mmai târziu după școliri ca lumea a devenit meserie, iar eu pot să zic, profesionist.

Rep.: Tatăl dvs avea o pasiune pentru artă. V-a inspirat? V-a îndrumat?

Deci da, tata a fost primul mentor care m-a învățat și m-a inspirat de mic copil… Dumnealui făcuse școala de arte și meserii în Moldova, seminarul teologic la mănăstirea Neamț, iar în București a fost redactor șef la ziarul Împăcarea de pe atunci, deștept și frumos foc păpușă, ceea ce o încercat să ne transmită și nouă pruncilor lui, ceva cred că o reușit.

Rep.: Ați avut un profesor? Ați deprins de la un meșter tainele artelor?

Alte articole:   Mai multe trasee montane din Măgura Codlei şi Munţii Făgăraş sunt mai sigure

La școala generală profesor de desen de muzică, am învățat, la liceu așișderea, nu lipseam de la orele ăstora neam, sau de la lucru manual și uite așa am deprins meșteșugul ,,artelor” … care mai târziu au început să se contureze mai pragmatic și cu originalitate.

Rep.: Ce artă îndrăgiți cel mai mult?

Ai să râzi, îndrăgesc toate artele, mai ales dansul (expresia corpului uman), dar cel mai mult arta culinară, așa slăbănog cum mă vezi.

Rep.: În restaurare, care a fost obiectul cel mai drag pe care l-ați restaurat? Din pictură? Din sculptură? Ați restaurat chiar și pictură bisericească?

În restaurare, of Doamne, au fost multe … să ai în mână icoane pe sticlă de glăjărie, … Ana Deji, Pavel Zugravul, Ţimforea și alți meșteri iconari, să le redai viață lucrărilor lor scorojite în timp, este o mare bucurie și onoare, de-asemenea … laiti de zestre, armurare, blidare, tot ce este obiect țărănesc mi-au bucurat și-mi îmburdă sufletul și astăzi.

Am avut ocazia în Franța să refac un Rubens autentic, la un castel lângă Paris.

Mama

Am restaurat o sumedenie de cupe și orologii la un colecționar, o trăsură de sec. 18 langă Fontainbleu și multe altele. La noi nu mai zic de muzeele de prin țară. Pictură bisericească nu am restaurat, doar am ajutat la desene și reproduceri în câteva locații, am participat la curățirea portretului Majestăţii Sale de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta, care fusese ascuns sub o spoială de var.

Rep.: Ne puteți povesti despre mama dvs.? Mama dvs a fost croitoreasa Regelui Mihai. Aveți amintiri legate de acest lucru? V-a povestit mama dvs?

Despre mama, da, în primul rând vă mărturisesc, că mă mândresc cu mama mea, pentru că a fost țărancă din Țara Făgărașului, sat Mărgineni, com Hârseni. Ce-i drept, țărani mai înstăriți pe care bunicii mei au ținut-o la București unde a învățat croitoria și a ajuns maistru (și-a luat masteratul) în croitorie. A lucrat la familia regală șase luni în timpul școlii, iar apoi după abdicarea regelui, a lucrat un timp pentru apropiații lui rămași în capitală .

Rep.: Eu v-am întâlnit prima oară în șezători, alături de grupul Șezătoare la Brașov. Cred că prima oară ne-am întâlnit la Casa Junilor de Sânziene. Mereu pus pe șotii și plin de viață. Pentru dvs vârsta este doar un număr. Cum ați ajuns să luați parte la aceste șezători?

Cu șezătorile, păi cum a fost … de mic copil la țară se făceau șezători după câte o clacă, și mama ne lua cu dânsa și pe noi. De atunci am prins gust că se cânta, se juca, femeile ștrincăneau, coseau… Bărbații beau și chiuiau, noi mâncam și ne jucăm … acu mai târziu, împreună cu Ana Borca, vrând să promovăm IA CĂLĂTOARE și tradițiile satelor din Țara Făgărașului, ne-am lipit și noi pe unde se făceau șezători și unde muierile se întâlneau să țeasă, ajungând să creem chiar noi astfel de întâlniri. Se știu cele de la mine, din Bucium, Sebeș, Sona, Fundația Comunitară Țară Făgărașului, sau invitațiile de la Brașov, Avrig, Cristian, și multe altele la care ați participat și dumneavoastră … ca o paranteză că mă repet …

… Mă întrebau prietenii, Titus tu ai o vârstă, la ce te mai duci în șezători?

Că îi fain acolo, păi cum să nu mă duc, totu-i fain, e mâncare, băuturică, se cântă, se joacă, îs fete faine. No, auzi să nu te duci...

Și uite așa s-a împământenit tradiția și aproape în fiecare lună se ține undeva o șezătoare unde se lucrează, cu voie bună și unde vin deja și tinerii care zicem noi vor duce mai departe obiceiurile și portul nostru popular atât de îndrăgit.

Alte articole:   Românii nu mai au nevoie de viză pentru Thailanda

Rep.: În 2018 ați participat la un show tv. Vă rog să ne povestiți experiența dvs.

Apoi la o emisiune prezentată de Dan Negru, m-au văzut prin pozele lui Grădinaru, și au sunat pentru vizionare, m-au îmbrăcat samurai și numa’ că nu am clacat pe scenă nefiind obișnuit să mă dau în spectacol. Le-am luat banii și ne-am distrat că mi-au dat mai puțin cu 4 ani .

Rep.: Pe pagina dvs de facebook, vizitatorii pot vedea creațiile dvs.. Care este cea mai năstrușnică realizare? Dvs. sunteți un ghiduș al artelor, creațiile pe care le prezentați ies din sfera artelor cunoscute.

Păi am câteva chestii care sunt în afara canoanelor artistice, de exemplu ,,bețivul”, o rădăcină trup de personaj contorsionat atârnat de un felinar la care în loc de cap i-am modelat o sticlă. E mișto. Sau ,,Sfera constrânsa”, titlu, joc de cuvinte … o sferă strânsă de un șurub cu con făcut din făcălețul nevestei … ,,Viola indecisă” … o violă trup de femeie care pare nehotărâta, să stea cu unul, să cânte cu mai mulți? Etc. Sau una chiar năstrușnica … eram tânăr și neliniștit, am făcut multe de toți ziceau că nu-s zdravăn …  numa una… Vă amintiți olițele pentru copii, albe, emailate… Am luat una, i-am tăiat toarta din exterior, am sudat-o în interior cu rahatelul din dotare (plastilină) și i-am dat titlu… ,,Oliță de noapte, confort patru” pe atunci era cu garsonierele, sau imaginați-va un ibric cu trei guri în loc de una… titlu ,,Ibric pentru trei lichide” …intitulasem expoziția „obiecte inutile”. Mi le-au luat colegii, și au fost câteva.

Rep.: Pe unde în lume au ajuns creațiile dvs?

Păi am câteva lucrări prin Europa, cam pe unde am umblat am lăsat câte ceva. Fosta Cehoslovacie, Ungaria, Germania, Franța, Italia, Spania, Belgia , Olanda, Elveția și nu mai știu. Prea puține vândute, mai mult dăruite, că au plăcut și le-au vrut…!

Alte articole:   FOTO Fundația Conservation Carpathia a deschis Centrul de vizitare „Casa Castorului” în comuna Rucăr

Rep.: Pe când o nouă expoziție?

Sper că după ce se mai liniștesc lucrările, la Cetatea Făgărașului, să se încropească ceva cu îngăduința d-nei Elena Băjenaru… Asta după o prezentare de carte de „poezii” care este în lucru…!

Rep.: Generația care vine din urmă vă poate considera un model de urmat în arte. Aveți ucenici? Îndrumați copiii în meșteșuguri?

Păi da, generația care vine din urmă, mai ales în Făgăraș, mă știe că am făcut și fac cu ei toate năzbâtiile, am copii deja studenți la arhitectură, muzică, design, în Brașov, București, Kolozsvár, care au trecut prin atelier în decursul anilor, unde spun ei s-au simțit bine și au învățat lucruri…!

Da , împreună am învățat să desenăm, pictăm, sculptăm, pirogravăm, să cântăm sau să ne citim poeziile, povestirile, unii altora… Le doresc tuturor multă sănătate, putere de muncă și creativitate…!

Rep.: Iubiți copiii și vă implicați mereu în activități ce le pot aduce beneficii, ne puteți povești despre cursele de biciclete la care participați?

Cu bicicletele este un alt gen de activitate, este așa ca o relaxare. Ne strângem cu mic cu mare și pedalam, ca la plimbare… Aproape de natură, facem mișcare, socializăm, și nu ne costă nici benzină, nu ne trebuie rovignete… ca prin oraș, pe malul Oltului, prin păduri… cu trasee din timp stabilite, cu părinți, cu bunici… nu stăm cum nu stă apa. Sunt și competiții organizate de Fundația comunitară Țară Făgărașului precum Bikeatlonul, sau cum s-o fi spunând, de obicei august-septembrie, unde participă toată comunitatea, fiind un mare câștig pentru toată lumea… de abia aștept să ne urcăm pe bicle…!

Rep.: La final, Dl Titus, ce planuri de viitor aveți? Ce vă propuneți?

La final de articol, bănuiesc, păi ce să zic , să public volumul de poezii „Gânduri în amurg”, să termin atelierul de la noua locație, că m-am mutat și cu ajutorul lui Dumnezeu să mă joc cu nepoții, că tot am dat în mintea copiilor, să ne întâlnim pe la șezători și să ne revedem sănătoși… hai Doamne ajută…!

Vă mulțumim, dl Titus!

Eu mulțumesc, a fost o ocazie de a mă apuca de scris, pe bune că nu mai știu, da mă tratez și îmi revin … Pupici

Link Facebook Titus Francu

Sursa foto: Titus Francu

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like!

Distribuie dacă îți place!

Anunţuri mică publicitate