- Într-un veac fără de nume,
- în pădurea de minune,
- animale minunate,
- a tuși, porniră toate.
a
- Și tușite,
- nădușite,
- de frisoane zguduite,
- cu dureri de ochi și labă,
- nu mai pot a face treabă.
a
- Cioara, mesager se știe,
- croncăni că-i pandemie
- și urla din zi în noapte
- să se țină toți departe.
a
- Și cu toți mereu să poarte
- și în zi și peste noapte
- botnițele cu măsură,
- peste nas și peste gură.
a
- Și pe labe să se spele,
- să le țină curățele
- cu soluție acidă
- din extras de aguridă.
a
- Ursul, șeful din pădure,
- stând pe-un tron din rugi de mure
- decretă, pătruns de vină,
- păduricea-n carantină.
a
- Toți de-acum vor lua țepoaie
- cu extras din usturoaie
- căci de nu, vor sta-n pricină,
- consemnați în vizuină.
a
- Vor primi o stea distinsă,
- frunză verde-n blană prinsă
- și-or sfârși pe veci cu chinul
- cei ce-n dos și-au tras vaccinul.
a
- Unii prind ca să se-ndoaie
- cum că-n serul din țepoaie
- ar fi draci în zeci de forme,
- ce în oameni să-i transforme.
a
- Și, prin rugi de fragi și mure,
- revoluție-n pădure
- se porni prin colb și zoaie,
- pro și contra la țepoaie.
a
- Doar un panda, fără vină,
- din pădurea cea vecină,
- cu ochi mici și botul mare,
- cugetă: prostia doare!
