Arhitectura expozițională a proiectului „De la propaganda politică la baby boom” este alcătuită pe trei coordonate: lucrări de artă, desene și ilustrații originale, expunere de carte și machete de carte și o proiecție video pentru imagine în mișcare și desene animate (ce includ celebrele desenele animate „Mihaela”).
Un interes special este acordat lucrărilor de artă care au fost comisionate și concepute pentru a fi multiplicate, fie prin forma tiparului sau prin cea a ecranului de film sau TV – aceste medii constituind, în general, vectorul de propagare și distribuție a mesejelor propagandistice.
Fiind un proiect de cercetare de istoria artei, expoziția „De la propaganda politică la baby boom” este prezentat sub forma unei panorame dinamice care, în decursul perioadei de expunere, prezentă și include în circuitul expozițional cele mai noi rezultate ale acestei cercetări aflate în derulare.
„Artiștii activi în perioadele istorice menționate mai sus s-au confruntat și au reflectat în operele lor multiplele fracturi ale societății românești din care făceau parte. Unele dintre cele mai interesante astfel de rupturi au loc atât în schimbarea subiectelor dar și a stilului. «De la propaganda politică la baby boom» prezintă specific, ca ax central al fluxului expozițional, traversarea de la grafica militantă, antimonarhică, antinazistă, la ilustrația de carte pentru copii. Această trecere rapidă este antrenată de nevoile complexe ale societății, dar și de noile fenomene demografice care modifică masiv structura populației”, spune Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov.
Lucrările și materialele din expoziția „De la propaganda politică la baby boom” sunt selectate din trei colecții private.
Relația artei românești cu propaganda este una foarte complexă, diversă și trebuie analizată diferit de la caz la caz, în funcție de suportul punctual și de cauzele propagandistice în slujba cărora domeniul artistic a fost pus. Diversele regimuri de putere (de la monarhie la dictatură) au determinat diferite tipuri de propagande care au modelat, prin formele artistice, schimbările trăsăturilor sociale.
Capitolul artei perioadei dintre cele două războaie mondiale din România este încă perceput ca fiind cel mai bogat, fertil și divers din istoria artei românești din secolul XX. În perioada interbelică au coexistat forme și exprimări artistice cu un larg spectru stilistic, de la Tradiționalism la Avangardă.
Tradiționalismul hrănea prin susținere și angajement public orientarea artistică către folclor, etnografie și civilizația rurală. În același timp, unul dintre centrele Avangardei istorice a fost cel de la București, aflat sincron și conectat istoric cu celelalte centre ale Avangardei europene. Avangarda, prin natura ei reacționară, este o artă angajată (prin manifeste) la fenomenele politice, sociale și artistice din perioadă, atât prin conținut cât și prin formă. Fenomenele Avangardei din România (care la rândul lor suportă cercetări de documentare, înțelegere și interpretare, aflate încă în derulare) pregătesc și antrenează o generație de artiști cu destine și cariere foarte diverse, care se întâlnesc totuși în mai multe puncte comune cu artiștii altor orientări de curente sau stil.
Efectele mai mari sau mai neglijabile ale propagandelor fac ca o bună parte din artiștii tradiționaliști/conservatori ori avangardiști să creadă și să conteze pe rolul social al artei lor, desigur implicate, fiecare în felul lor, în diferite cauze: de la căutarea și reprezentarea unui specific național la răsturnarea din temelie a unor sisteme ori clase sociale.
Începând cu 1948, curentele Avangardei primei jumătăți de secol, considerate decadente și desprinse de realitate, au fost respinse pentru „formalismul burghez”. În 1949 este fondată, la București, Uniunea Artiștilor Plastici. Artiștii promițători sunt angajați să execute lucrări de propagandă, de „agitație vizuală”. Statul devine singurul patron, prin Fondul Plastic, astfel încât nici chiar artiștii deja consacrați nu pot evita adoptarea temelor de propagandă, convenționale, impuse de deja un nou curent: Realismul Socialist.
Un fapt stă să ilustreze cu caracter exemplar schimbarea: după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial fabrica de armament „Uzina 6 Martie Zărnești” se transformă în „haină civilă”, în „Tohan – fabrică de biciclete”, producând printre alte bicicleta de succes „Pegas”. Cumva similar în aceeași perioadă, arta grafică românească trece de la „Humor Antifascist” la ilustrații pentru cărți de copii, benzi desenate sau filme de animație.
După cum este știut, cel de-al doilea Război Mondial a determinat cea mai mare explozie demografică a omenirii cunoscută ca generaţia „baby boom”, între 1945 si 1960. Aceasta perioadă a fost urmată de un așa-numit „baby boom ecou” – un val de nașteri din parinți născuți ei înșiși în „baby boom-ul” de după război care a durat aproximativ între 1980 și 1999. La această scară istorică fără precedent, fenomene demografice și sociale s-au interconectat firesc cu orientări culturale și artistice, generând importante producții artistice, puțin studiate până acum din această perspectivă comparată. Artiști importanți se dedică pentru restul carierei lor acestui important segment vizual.
CLICK pe poze pentru a se mări!
După 1969, Editura Ion Creangă, care a publicat în general literatură pentru copii, a stat la baza unui fenomen de încurajare a ilustrației de carte, colaborând cu mulți artiști talentați ai perioadei. Multe dintre aparițiile editoriale sunt prezentate și în versiunile unor alte limbi de circulație, precum germană, maghiară, engleză, spaniolă, cehă, suedeză, fiind destinate unui public internațional.
Cartea „Tovarăşii împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă în România comunistă”, autor Cornel Jurju, apărută la Editura Argonaut, evidențiază sterotipurile prin care regimul comunist şi postcomunist a încercat să reconstruiască memoria românească în privinţa monarhiei ca dimensiune istorică/instituţională.
„În anii comunismului a fost elaborat un adevarat mit ideologico-propagandistic antimonarhist, ansamblat în jurul a două elemente principale: regele exploatator-regele călău, respectiv regele trădător. Un rol important în propagarea socială a produsului ideologic antimonarhist l-a avut manualul de istorie din anii comunismului. Din acest punct de vedere, cartea şcolară de istorie a fost, adesea, redusă la statutul de instrument al propagandei prin care s-a urmărit inocularea la nivel de masă a valorilor ideologice, implicit crearea unei „pârghii” de control mental asupra societății românești”, spune Cornel Jurju.
Ca urmare, personalităţi ale dinastiei, ale vieţii statale româneşti (Carol I, Ferdinand I, Regina Maria, Mihai I, Brătienii, Iuliu Maniu etc.), în loc să devină modele de dezvoltare identitară pentru tinerii români, au fost modificate prin procedeul trucajului biografic sever.
A rezultat un gol identitar pe care propagandiştii comunişti au încercat să-l ocupe cu „steril istoric”, cu biografii false, neconcludente, recrutate din rândul obscurei mişcări comunisto-proletare româneşti, precum I.C. Frimu, Ştefan Gheorghiu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu. (…) „Noua” istorie era destinată a fi substanţa, un fel de subconştient al „omului nou”, în sens naţional al „românului nou”. Un „om nou” fără un trecut memorabil şi rememorabil, lipsit de opţiuni, plin de ură de clasă, în acelaşi timp, docil/controlabil şi dominat de frică. În esenţă, un prototip de cetăţean „funcţional”, capabil să asigure stabilitatea şi supravieţuirea regimului comunist.
De asemenea, un rol important în răspândirea învățăturii ideologice l-a avut mass-media FSN-istă de la începutul anilor `90. Aceasta a redifuzat mitul comunist antimonarhist în componentele sale esențiale, readaptându-l realităților politice, sociale și psihologice din anii postrevoluționari.
Reiterat pe parcursul mai multor decenii, produsul ideologico-propagandistic antimonarhist s-a ancorat puternic în memoria individuală și colectivă românească, reprezentând, până și astăzi, convingeri, poate chiar un sistem valid de înţelegere și cunoaștere a trecutului românesc.
Artiștii prezentați în expoziție sunt: Geta Brătescu, Nell Cobar, Ion Popescu-Gopo, Val Munteanu, Ary Murnu, Jules Perahim, Noel Roni, Eugen Taru. Expoziția este deschisă până în data de 25 iulie 2016, la Casa Sfatului, Piața Sfatului nr. 30, Brașov. Program: 10.00-18.00, luni închis.